Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Rogoz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Monument istoric.svg Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Rogoz Biserica de lemn din Mănăstirea Bârsana.jpg
Biserica de lemn Sf.Arhangheli Rogoz (10).JPG

Vedere de ansamblu, mai 2009

Hram Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil
Confesiune Ortodoxă
Zugrav(i) Radu Munteanu (1785)
Nicolae Man (1785)
Bod(ea) Grigorie (1834)
Preoți slujitori Ghedeon Nichitici
Mane Todor
Vlașin Ioan
Cod PM 904
Cod LMI MM-II-m-A-04618
Amplasare 47°28′8.86″N 23°55′37.10″E / 47.4691278°N 23.9269722°E / 47.4691278; 23.9269722
Localitate Rogoz
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Rogoz se află în România
{{{alt}}}
Portalul intrării tăiat în acoladă cu inscripţia de aducere aminte a invaziei tătare din 1661: „de când au fostu robie în arde[a]lu”, foto: mai 2009.
Iconostasul cu două rânduri de icoane împărăteşti, foto mai 2009.

Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Rogoz, județul Maramureș este una dintre cele mai interesante și valoroase din Transilvania. Construcția este datată de tradiție în anul 1663, moment susținut de inscripția de la intrare care evocă invazia tătară din 1661. Se află pe lista monumentelor istorice din 2004, cod MM-II-m-A-04618. Acest monument istoric este înscris și în Lista Patrimoniului Mondial, cod 904.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Biserica se află în Țara Lăpușului, pe valea râului Lăpuș, și a fost construită după invazia tătară de la 1661, eveniment evocat de inscripția de la intrare: „de când au fostu robie în arde[a]lu”. Tradiția ridicării bisericii în anul 1663 de către obștea satului, pe locul unei biserici mai vechi, a fost desigur ținută vie de inscripția de la intrare, nedatată dar ușor de fixat în timp. Trăsăturile constructive trimit spre aceeași perioadă de timp.

În anul 1785 a fost pictată de zugravii Radu Munteanu și Nicolae Man; după cum specifică următoarea inscripție din altar: „În anul 1785 această sfântă besăric[ă] s-au zugrăvit, în zilele prea înălțatului împ[ăra]t Iosif al doilea, arhireu neunit fiind țăriai Ghedeon Nichitici, protopop Lador Ilie din Chiuești, preoți ai satului Mane popa Todor și Vlașin popa Ioan, și au plătit robu lu[i Dumn]ezeu acesta Man Grigorie și soața sa Ioană”. O inscripție în naos precizează că: „În anul 1785 luna iunie 10 zile au început [a s]e zugrăvi acea[s]tă sf[â]ntă bi[seri]că și s-au isprăvit [în lu]na lui sep[t]e[m]vrie 11 zile”. Tot în naos este evocată și invazia tătară din 1717 și apar semnăturile zugravilor: „Văleat din tătărime 1717. Zugravi fiind Muntean[u] Ra[du din U]ngureni și Ma[n] Niculae de la Poian[a] Po[r]cului.”[1]

În 1834 a fost construită tribuna de pe vestul naosului, al cărei parapet a fost repictat în același an, conform inscripției aflate pe marginea acestuia: „S-au zugrăvit acest pod în anul de la Hs. 1834, făt fiind Bod(ea) Grigorie”. Tot atunci au fost modificate ferestrele naosului și au fost repictate plafonul pronaosului și bolta naosului.[2]

Trăsături[modificare | modificare sursă]

Biserica are un tip de plan mai rar întâlnit: pronaos poligonal, cu acces pe sud, naos dreptunghiular și absida altarului în retragere, poligonală, cu șapte laturi. La interior, meșter-grinda bolții naosului și consolele sunt decorate cu motivul frânghiei. Exteriorul bisericii este bogat decorat: fațada sudică are în zona mediană motivul profilat al frânghiei, ușa de intrare în biserică are deschidere în acoladă și ancadrament decorat cu profil simplu dublat de frânghie și rozete, iar în stânga ușii se află o cruce decorată cu aceleași motive. Streașina este sprijinită pe console cu terminație în cap de cal, iar grinzile de sub streașină au muchiile crestate. Acoperișul este asimetric (cu circa 1,20 m față de ax) pentru a proteja „masa moșilor” aflată de-a lungul fațadei nordice. Deasupra pronaosului se ridică turnul-clopotniță, pătrat, cu camera clopotelor deschisă, în consolă, cu stâlpi și arcade,iar acoperișul înalt, piramidal, are turnulețe de colț. Pictura contribuie și ea, în mod esențial, la valoarea deosebită a acestui monument. Înrudită ca iconografie și stil cu cea realizată de Radu Munteanu la Desești-Maramureș, pictura impresionează prin decorativismul ansamblului, prin desenul cu linii groase, egale și prin cromatica luminoasă.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cincheza-Buculei 1980, 35.
  2. ^ Crețeanu 1976.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii monografice
  • Crețeanu, Radu (1976). „Bisericile de lemn din Rogoz”. RMM 1976 (1): 83-85. 
Studii regionale
  • Tarnavschi Schuster, Dana (1973). „Biserici de lemn din Țara Lăpușului”. Buletinul Monumentelor Istorice 1973 (2): 41-57. 
  • Cincheza-Buculei, Ecaterina (1980). „Câteva date noi despre meșterii bisericilor de lemn din Maramureș, secolul al XVIII-lea (Țara Lăpușului)”. Studii și Cercetări de Istoria Artei, seria Artă Plastică 27: 23-40. 
  • Tarnavschi, Bogdana (1982). „Biserici de lemn din Țara Lăpușului și din Țara Chioarului”. Monumente Istorice și de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului: 131-158, Cluj. 
  • Man, Grigore (2005). Biserici de lemn din Maramureș. Baia Mare. rezumat 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Panoramio Imagine și localizare din satelit

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]