Bartolome Esteban Murillo
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Bartolome Esteban Murillo | |
 Murillo, autoportret din anul 1670 |
|
| Nume de familie | Bartolomé Estabán |
| Născut | 31 decembrie 1617 Sevilia, Spania |
| Mort | 3 aprilie, 1682 Cádiz, Spania |
| Aria artei | Pictură |
| Mişcarea artistică | Baroc |
| Capodopera | Preacurata cu Pruncul şi Imaculata |
| Influenţat de | Zurbarán, Ribera şi de Alonso Cano, |
Bartolomé Estebán Murillo (Sevilia, 31 decembrie 1617 - Cádiz, 3 aprilie 1682) a fost un pictor spaniol al sec. al XVII-lea. Este una dintre cele mai importante figuri ale picturii baroce spaniole.
Cuprins |
[modifică] Viaţa şi opera
Ultimul din cei 14 copii ai unei familii. Tatăl său, Gaspar Esteban, era un bărbier-chirurg, mama sa se numea María Pérez Murillo, Bartolomé a luat numele ei pentru semnarea operelor sale. La moartea părinţilor, cum era încă un copil, a fost crescut de o soră mai mare, Ana, căsătorită şi ea cu un bărbier-chirurg pe nume Juan Agustín de Lagares, cu care Bartolomé a avut o relaţie foarte bună. S-a format în atelierul lui Juan Castillo, unde a cunoscut pictura flamingă. Din păcate nu se ştie nimic despre călătoriile sale în afara Spaniei: se crede că Murillo a cunoscut acest tip de pictură datorită faptului că Sevilia era – în acel timp – un important centru comercial şi aceasta a înlesnit contactele populaţiei băştinaşe cu negustorii din nordul Europei. Primele sale opere au fost influenţate de Zurbarán, Ribera şi de Alonso Cano, opere de mare realism şi cu un stil deosebit care însă, cu timpul, a suferit o evoluţie remarcabilă. Tablourile sale au căpătat importanţă şi datorită faptului că ele coincideau cu gustul burghez şi aristrocratic mai ales în tematicile religioase.
În 1645 a pictat 13 pânze pentru chiostrul bisericii San Francisco el Grande din Sevilia; acestea se numără printre pânzele care i-au adus cea mai mare faimă. S-a căsătorit în acelaşi an cu Beatriz Cabrera, cu care va avea, în final, 9 copii. Realizarea celor două tablouri pentru Catedrala din Sevilia au constituit pentru el izvorul inspiraţiei şi al specializării în cele două tematici, care i-au adus cea mai mare notorietate: nenumăratele «Preacurata cu Pruncul» şi «Imaculata».
După o perioadă de şedere la Madrid între 1658 şi 1660, se întoarce în oraşul natal, Sevilia, unde intervine în fondarea Academiei de Picturi din Sevilia, împărţind conducerea acesteia cu Herrera el Mozo. În această perioadă de maximă activitate a primit însărcinări importante în oraşul său natal: pala pentru mănăstirea Sfântului Augustin, tablourile pentru biserica Santa Maria la Blanca, pala cea mare şi capelele laterale ale bisericii mănăstirii franciscanilor capucini, pe care le-a terminat în 1665.
Frescele Bisericii Capucinilor din sevilia au fost salvate de la distrugere în perioada invaziei franceze din timpul Războiului spaniol de Independenţă iar mai apoi au fost restaurate de pictorul sevilian Joaquín Bejarano; drept mulţumire, călugării capucini i-au dăruit pânza centrală a palei principale, Extazul de la Porţiuncula a Sfântului Francisc de Assisi, în prezent conservată la Wallraf-Richartz-Museum din Köln.
Murillo este cunoscut şi pentru tablourile sale reprezentând fetiţe şi copii: de la candoarea Fetiţelor cu flori la realismul viu al copiilor străzii, a pruncilor de ţigani şi de cerşetori, lucrări ce constituie un interesant şi bogat material pentru studiul vieţii populare al epocii. După o serie de lucrări dedicate parabolei Fiului risipitor, a început decorarea bisericii mănăstirii capucinilor din Cádiz, Nuntirea mistică a Sfintei Ecaterina din Alexandria, operă rămasă neterminată din cauza accidentului survenit.
Într-adevăr, în 1681, pe când lucra sus pe schele, s-a prăbuşit în gol căzătura i-a adus moartea după câteva luni de suferinţă. S-a stins din viaţă pe 3 aprilie 1682.
[modifică] Galerie
 Preacurata (1655-1660) |
 Fecioara Rozariului cu Pruncul |
||
 "Two Trinities" (Cele două Treimi) |
 Sfânta Familie cu Ioan Botezătorul, prunc |
 Sfânta Familie cu păsările cerului (1645-1650) |
 Imaculata de la Soult |
 Imaculata, Prado |
 Sfântul Isidor, Catedrala din Sevilia |
 Sfântul Leandru, Catedrala din Sevilia |
.jpg) Sfântul Francisc Solano, Alcazar, Sevilia |
 Sfântul Rodriguez (1646-1655) |
 Rebeca şi Eliazar |
 Vânzătoarele de fructe (1670) |
 Femei la fereastră |
 "Doi copii mâncând harbuz şi struguri", Alte Pinakothek. |
 Pruncul Isus oferă pâine (1678) |
 Pruncul Isus şi Ioan Botezătorul (1675-1680) |
|
 Copii săraci jucându-se (1665-1675) |
 Copil şi câine (1655-1670) |
 Prânzul (1665-1675) |
 Portret de fată (1650) |
 Fată cu fructe şi flori (1655-1660) |
[modifică] Bibliografía
- F.M. Tubino (1864). Murillo: su época, su vida, sus cuadros. Sevilla.
- August Mayer (1913). Murillo. Stuttgart, Berlin.
- A. Seeman (1933). Murillo. Bérgamo.
- A. Muñoz (1942). Murillo. Novara.
- E. Lafuente Ferrari (1953). Breve historia de la pintura española. Madrid.
- Jonathan Brown (1976). Murillo and his drawings. Princeton.
- J.A. Gaya Nuño (1978). La obra completa de Murillo. Barcelona.
- J. Brown (1980). Imágenes e ideas en la pintura española del siglo XVII. Madrid.
- ANGULO IÑIGUEZ, DIEGO (1980). Murillo. I, Su vida, su arte, su obra. Espasa-Calpe, Madrid.
- ANGULO IÑIGUEZ, DIEGO (1981). Murillo,. II, Catálogo crítico. Espasa-Calpe, Madrid.
- ANGULO IÑIGUEZ, DIEGO (1981). Murillo,. III, Láminas. Espasa-Calpe, Madrid.
- Catálogo de la exposición (1982). Murillo (1617-1682). Museo del Prado, Madrid-Royal Academy, Londres, Madrid.
- N. Ayala Mallory (1983). Bartolomé Esteban Murillo. Madrid.
- J. Gállego (1987). Visión y símbolos en la pintura española del Siglo de Oro. Madrid.
- Ye. Vaganova (1988). Murillo and His Time. Moscú.
- GARCIA FELGUERA, MARIA DE LOS SANTOS (1989). La Fortuna de Murillo (1682-1900). Diputación Provincial de Sevilla.
- VALDIVIESO GONZALEZ, ENRIQUE (1990). Murillo, sombras de la tierra, luces del cielo. Madrid.
- N. Ayala Mallory (1991). Del Greco a la pintura de Murillo. La pintura española del Siglo de Oro 1556-1700. Madrid.
- Karin Hellwig (1991). Vom Reiz des Alltäglichen- Barolome Esteban de Murillo, in Henrik Karge Vision oder Wirklichkeit- die spanische Malerei der Neuzeit. Klinkhardt u.Biermann.
- F. Calvo Serraller (1991). Teoría de la pintura del Siglo de Oro. Madrid.
- VALDIVIESO GONZALEZ, ENRIQUE (1994). Murillo. Alianza, D.L., Madrid.
- Encyclopedic Dictionary (1999). Painting of Europe. XIII-XX centuries. Iskusstvo, Moscú.
[modifică] Legături externe
| Cele şapte arte | ||
|---|---|---|
| Arhitectură • Muzică • Pictură • Sculptură • Poezie • Dans • Film | ||
