Aquaporină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Structura cristalografică a aquaporinei 1 (AQP1) PDB 1j4n.

Aquaporinele sunt canale de natură proteică, formând pori în membrana celulară a celulelor și facilitând astfel transportul intercelular al moleculelor de apă.[1] Aquaporinele sunt regăsite în membrana mai multor tipuri de celule, inclusiv la bacterii, fungi, animale și plante.[2]

Aceste proteine prezintă șase domenii cu structură de tip alfa-helix, având capetele amino și carboxilice terminale pe partea citoplasmatică. Regiunile hidrofobe din structură conțin resturi de aminoacizi de tipul asparagină-prolină-alanină (NPA), care formează un canal ca un por în centrul porinei.[3]

În anul 2003, lui Peter Agre i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Chimie pentru descoperirea aquaporinelor,[4] iar lui Roderick MacKinnon i s-a acordat premiul pentru determinarea structurii și mecanismului canalelor de potasiu.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Agre P (). „The aquaporin water channels”. Proc Am Thorac Soc. 3 (1): 5–13. doi:10.1513/pats.200510-109JH. PMC 2658677Accesibil gratuit. PMID 16493146. 
  2. ^ Cooper G (). The Cell: A Molecular Approach. Washington, DC: ASM PRESS. p. 544. ISBN 978-0-87893-300-6. 
  3. ^ Verkman, AS (ianuarie 2000). „Structure and function of aquaporin water channels”. Am J Physiol Renal Physiol. 278 (1): F13–28. doi:10.1152/ajprenal.2000.278.1.F13. PMID 10644652. 
  4. ^ Knepper MA, Nielsen S (). „Peter Agre, 2003 Nobel Prize winner in chemistry”. J. Am. Soc. Nephrol. 15 (4): 1093–5. doi:10.1097/01.ASN.0000118814.47663.7DAccesibil gratuit. PMID 15034115. 
  5. ^ „The Nobel Prize in Chemistry 2003”. Nobel Foundation. Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Aquaporină