Anestezice locale

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Anestezice locale sunt substanțe frecvent sunt sub formă injectabilă. adiministrate asigură o ridicare a pragului de sensibilitate locală a corpului.

Istoric[modificare | modificare sursă]

  • Pentru prima oară în istorie a fost folosit în anul 1859 cocaina descoperită de Alfred Niemann
  • 1884 oftalomolgul austriac Carl Koller efectuează o operației pe ochi folosind cocaină
  • 1884 chirirurgul William Halsted realizează anaestezia pe traiectul nervului alveolaris
  • 1890 Ritsert reușește sinteza benzocainei
  • 1903 chirurgul german Heinrich Braun prelungește efectul analgetic prin administrare de adrenalină
  • 1904 sinteza de procaină realizată de Alfred Einhorn
  • 1930 sinteza de tetracaină
  • 1930 sinteza de lidocaină în Suedia
  • 1943 sinteza de mepivacaină
  • 1960 sinteza de prilocaină
  • 1969 sinteza de bupivacaină
  • 1969 sinteza de articaină
  • 1997 sinteza de ropivacaină

Structura chimică[modificare | modificare sursă]

Structura chimică a anestezicelor locale

Structura chimică a anestezicelor locale este asemănătoare. Ea constă dintr-un inel aromatic lipofil, cu o o grupare aminică hidrofilă. După aminoesterul și amidei din lanțul structurii va fi enzima colinesteraza metabolizată, descompunera aminoamidelor se produce prin hidroliză în ficat.

Mecanismul de acțiune[modificare | modificare sursă]

Anestezicele locale acționează la nivelul membranei celulei nervoase, blocând calea ionilor de sodiu Na+ de a pătrunde în celulă, formându-se o depolarizare (schimbarea potențialului de acțiune). Rezultatul fiind scăderea sensibilității la temperatură, durere, transmiterea mai departe a impulsului fiind slăbit sau blocat complet. Toate anestezicele locale au un caracter ușor bazic (pH > 7)

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Preparatele de anestezie locală sunt folosite numai la realizarea la nivel local a combaterii durerii. Unele substanțe prelungesc anestezia prin efectul vazoconstrictor întârzia resorbția anestezicului aceste fiind adrenalina, noradrenalina sau phenylephrin.

La anestezia spinală epidurală, se administrează preparatul în canalul epidural al măduvei spinării. In unele cazuri de supradozare sau predespoziții individuale pot apărea efecte secundare nedorite ca:

  • pierderea simțului gustului
  • tremor, tinitus, nistagmus, somnolență
  • convulsii
  • state de depresiune, comă, apnee, colaps