Alternator
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Un alternator este un dispozitiv electromecanic care convertește energia mecanică în energie electrică sub formă de curent alternativ.
Cele mai multe alternatoare folosesc un câmp magnetic rotativ, alternatoarele liniare de curent alternativ fiind rar folosite. În principiu orice generator electric de curent alternativ poate fi numit un alternator, dar de obicei cuvântul se referă la mici dispozitive rotative acționate de motoarele automobilelor și alte motoare cu ardere internă.
Alternatoarele din centralele electrice care sunt puse în mișcare de destinderea aburului (într-un ciclu termodinamic) ce antrenează o turbină cu abur sunt numite turboalternatoare. Acestea produc o tensiune electrică cu valoarea de 6-20 kilovolți.
Un alternator cu magneți permanenți este numit magnetou.
Utilizări specifice[modificare | modificare sursă]
Alternatoare auto[modificare | modificare sursă]
Automobilele moderne folosesc alternatoare pentru a genera inductiv curent electric necesar încărcării bateriei auto, fiind acționate de motorul cu ardere internă când acesta funcționează. Curentul indus este proporțional (prin legea inducției electromagnetice) cu produsul a trei mărimi: viteza de rotație, inducția magnetică, suprafața spirei rotitoare.
Până în anii 1960 autovehiculele foloseau dinamuri cu colector electric. Apariția redresoarelor bazate pe diode a permis utilizarea alternatoarelor. Acestea includ o punte redresoare.
Curentul generat de alternatoarele autoturismelor obișnuite este de 50 - 70 A. La autobuze alternatoarele pot genera 130 A.
Unele modele de autoturisme au pe bord un indicator pentru valoarea curentului extras din baterie pentru monitorizarea funcționării alternatorului și bateriei.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Abraham Ganz at the Hindukush”. Poemas del río Wang. Studiolum. . Accesat în .
