Aldosteron

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Structură
Aldosterone-2D-skeletal.svg
Date generale
Nume Aldosteron
alte denumiri 11β,21-Dihydroxy-3,20-dioxopregn-4-en-18-al IUPAC
formula chimică C21H28O5
nr. CAS 52-39-1
aspect cristale
Proprietăți
masa molară 360,44 g/mol
stare de agregare solid
densitate  ?
punct de topire 166,5 °C
punct de fierbere  ?
pH
solubilitate insolubilă în apă

Aldosteronul este un hormon steroid din familia mineralocorticoizilor, produs de către zona glomerulata din cortexul suprarenal, în glanda suprarenală. Acesta acționează în special la nivelul tubilor distali și a tubilor colectari ai nefronilor, stimulând absorbția sodiului și a apei, precum și secreția de potasiu, ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale. Efectul general al aldosteronului este de a crește reabsorbția ionilor de sodiu și a moleculelor de apă în rinichi — ducând la creșterea volumului sângelui și a tensiunii arteriale.

Medicamentele care interferează cu acțiunea aldosteronului sunt folosite ca antihipertensive. Un exemplu este spironolactona, care scade tensiunea arterială prin blocarea receptorilor de aldosteron, efectul net al acesteia fiind reducerea retenției de sodiu și apă în organism, dar și creșterea retenției de potasiu. Aldosteronul face parte din sistemul renină-angiotensină.

Activitatea aldosteronului este redusă în boala Addison, și crescută în sindromul Conn.

A fost izolat pentru prima dată de Simpson și Tait în 1953.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

Tulburarile metabolismului aldosteronului sunt reprezentate de secretie excesiva sau deficitara.

Hiperaldosteronismul

Hiperaldosteronismul poate fi primar sau secundar.

Hiperaldosteronismul primar reprezinta secretie excesiva de aldosteron cauzata de un factor ce tine de glanda suprarenala, cel mai frecvent un adenom. Acest sindrom se mai numeste sindromul Conn. Secretia de aldosteron nu mai este influentata de factorii fiziologici.

Hiperaldosteronismul secundar este cauzata de factori din afara glandei corticosuprarenale, cum ar fi hiperreactivitatea sistemului renina-angiotensina sau hipersecretia de ACTH. Hiperreactivitatea sistemului renina-angiotensina se intalneste in afectiunile care scad presiunea de filtrare la nivelul rinichiului: deshidratare, insuficienta cardiaca severa, ciroza hepatica, obstructii ale arterelor renale prin ateroscleroza, tromboze, stenoze congenitale. Hiperreactivitatea sistemului renina-angiotensina se poate intalni primar in anumite tumori secretante de renina precum si in sindromul Bartter. Acest sindrom este de obicei ereditar si reprezinta un defect de absorbtie a sodiului la nivel renal, care aduce la o deshidratare care stimuleaza sistemul renina-angiotensina.

Hipersecretia de ACTH se poate produce in adenoamele hipofizare sau in anumite tumori pulmonare care secretat substante ACTH-like.

Manifestarile clinice ale hiperaldosteronismului

Secretia crescuta de aldosteron crestere reabsorbtia sodiului la nivel renal, crescand si reabsorbtia apei. Apare o si hiperhidratare extracelulara hipertona cu hipertensiune arteriala din cauza volumului crescut. Cu toate ca exista lichid extracelular in exces, retentia crescuta de sodiu determina o deshidratare intracelulara. Pacientul are senzatie de sete, iar daca nu se poate hidrata ( coma ) pot apare tulburari grave datorita deshidratarii. Aldosteronul antreneaza si cresterea eliminarilor renale de potasiu si hidrogen. Astfel hiperaldosteronismul determina alcaloza metabolica si hipopotasemie.



Hipoaldosteronismul

Hipoaldosteronismul primar

Acest sindrom este caracterizat prin scaderea sintezei de aldosteron datorita unor cauze ce tin de corticosuprarenala. Deficienta secretiei de aldosteron la nivelul corticosuprarenalei poate fi determinata de aparitia unor tumori la nivelul glandei, socul septic care determina hemoragie si necroza corticosuprarenala, amiloidoza sau tuberculoza. Atunci cand insuficienta primara a corticosuprarenalei se manifesta acut se numeste sindromul Waterhouse-Friedrichsen. Atunci cand deficitul este instalat cronic se numeste boala Addison.

Scaderea secretiei de aldosteron se intalneste primar in cursul tratamentului cu cortizonice, pentru ca aceste medicamente inhiba hormonul care stimuleaza secretia aldosteronului (ACTH ). De asemenea, hipoaldosteronismul mai poate apare in unele deficiente congenitale cum sunt: hipoplazia adrenala congenitala sau hiperplazia adrenala congenitala.

Hipoaldosteronismul secundar

Deficienta secretiei de aldosteron poate apare secundar in cazul deficitului de activare a sistemului renina-angiotensina sau in deficitul de secretie de ACTH. Afectarea sistemului renina-angiotensina apare in unele forme din insuficienta renala cronica, in care aparatul juxtaglomerular este distrus progresiv in cadrul proceselor de atrofie renala. De asemenea, mai poate aparea in sindromul Liddle care este o afectiune congenitala care sodiul este absorbit in exces la nivel renal si se insoteste de hipertensiune arteriala, hipersecretie de potasiu si ioni de hidrogen. Hipovolemia inhiba renina plasmatica.



Manifestarile hipoaldosteronismului

Scaderea secretiei de aldosteron este urmata de scaderea absorbtiei de sodiu, care induce o deshidratare extracelulara hipotona cu migrarea apei in celule si hiperhidratare celulara. Hipovolemia si hipotensiunea arteriala sunt consecinta deshidratarii extracelulare. De asemenea, secretia scazuta de ioni de hidrogen si potasiu determina acidoza metabolica si hiperpotasemie.

  1. ^ Williams JS, Williams GH (1 iunie 2003). „50th anniversary of aldosterone”. J Clin Endocrinol Metab. 88 (6): 2364–72. doi:10.1210/jc.2003-030490. PMID 12788829. http://jcem.endojournals.org/cgi/pmidlookup?view=long&pmid=12788829.