128-bit

Arhitectura 128-bit sau 128 de biți este o arhitectură a unui microprocesor sau a unui calculator ale cărui registre, adrese de memorie, magistrale sau alte unități de date au dimensiuni de 128 biți sau 16 octeți.

Un registru de 128 biți poate stoca 2¹²⁸ (peste 3.40 × 10³⁸) valori diferite. Intervalul de valori întregi care pot fi stocate în 128 este de la 0 la 340,282,366,920,938,463,463,374,607,431,768,211,455 (2¹²⁸ -1) pentru reprezentare ca număr binar și -170,141,183,460,469,231,731,687,303,715,884,105,728 (-2¹²⁷) prin 170,141,183,460,469,231,731,687,303,715,884,105,727 (2¹²⁷-1). Teoretic, un sistem pe 128 biți ar trebui să recunoască până la 5 miliarde de yottabyte de RAM.

Un comparator multiplu de 128 de biți a fost descris pentru prima dată de către cercetători în 1976.^[1]. Terminalele IBM System/370 pot fi considerate ca fiind primele computere pe 128 de biți, deoarece au folosit registre de 128 de biți în virgulă mobilă.

În prezent ^[2], nu există microprocesoare sau calculatoare desktop care să funcționeze în registre de date de 128 biți, dar există o serie de microarhitecturi care au introdus diferite extensii pentru a gestiona aritmetica pe 128 de biți într-un mod mai specializat. ^[3]

Utilizări[modificare | modificare sursă]

Adresele IPv6: manipularea adreselor IPv6 ar putea fi simplificată, deoarece adresele ar putea fi stocate într-un singur registru, în același fel în care sunt memorate adresele IPv4.
Criptografie simetrică: unde în general sunt preferate cheile de 128 biți
ZFS: sistem de fișiere bazat pe 128 de biți.
Chip-uri GPU din plăcile video în care transferul de date se face la 128 de biți.
Arhitectura open-source RISC-V (University of California, Berkeley)
Universally Unique Identifiers (UUID) este un număr de 128 de biți folosit pentru a identifica informațiile din sistemele informatice.