Open source
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Open source descrie practica de a produce sau dezvolta anumite produse finite, permiţând accesul utlizatorilor să acţioneze liber asupra procesului de producţie sau dezvoltare. Unii specialişti definesc "open source" ca un concept filozofic; alţii consideră că este o metodologie pragmatică.
Fiind foarte frecvent utilizat în dezvoltarea de programe software, mulţi specialişti în elaborarea de programe au impresia că "open source" este o noţiune specifică acestei activităţi. În realitate, "open source" se poate aplica în orice domeniu în care se produce sau dezvoltă un produs. Există exemple de asemenea aplicaţii şi în tehnologie, medicină, învăţământ, cultură şi altele.
Cuprins |
[modifică] Wikipedia - model de aplicaţie "open source"
Wikipedia este un exemplu tipic de aplicaţie a principiului "open source", prin faptul că permite accesul oricui să contribuie la elaborarea sau îmbunătăţirea produsului final, care este enciclopedia. Mai mult decât atât, acoperind o gamă deosebit de largă de preocupări şi nefiind limitată la o anumită specialitate, Wikipedia se adresează unui număr mult mai larg de utilizatori decât orice altă aplicaţie "open source" şi poate atrage un număr mult mai mare de contributori decât alte aplicaţii. În plus, adresându-se unui public extrem de larg, Wikipedia mai mult decât orice altă aplicaţie poate permite unor nespecialişti să înţeleagă ce este şi cum se aplică conceptul de "open source".
[modifică] Software "open source"
"Open source" desemnează dezvoltarea de programe software de către o comunitate, de către o companie sau de către o persoană şi oferirea lor spre folosire sau îmbunătăţire sub licenţă GPL.
- Exemple de programe open source: Azureus (client bittorrent), Blender (grafică 3D), Pidgin (client pentru mesagerie instantanee), o mulţime de distribuţii Linux, Mozilla Firefox (browser), OpenOffice.org (suită office) etc.
- În general Linux-ul este bazat pe open source, însă există şi distribuţii comerciale precum şi programe (software) comerciale pentru platforma Linux.
Software-ul liber e caracterizat de libertatea acordată utilizatorilor săi de a-l utiliza, copia, redistribui, studia, modifica şi îmbunătăţi. Mai exact, este vorba de următoarele patru forme de libertate pentru utilizatorii săi:
- Libertatea de a utiliza programul, în orice scop (se mai numeşte "libertatea 0").
- Libertatea de a studia modul de funcţionare a programului, şi de a-l adapta nevoilor proprii ("libertatea 1"). "Open source" asigură accesul la tot codul-sursă.
- Libertatea de a redistribui copii, în scopul ajutorării aproapelui tău ("libertatea 2").
- Libertatea de a îmbunătăţi programul, şi de a pune îmbunătăţirile la dispoziţia publicului, în folosul întregii societăţi ("libertatea 3"). Necesită accesul la codul-sursă.
Un program (o aplicaţie) este software liber dacă întruneşte toate aceste libertăţi. Astfel, oricine oriunde ar trebui să fie liber să redistribuie copii, modificate sau nu, în mod gratuit sau contra unei sume pentru costurile de desfacere. Aceste libertăţi înseamnă (printre altele) că nu este necesar a cere sau a plăti pentru a primi permisiune în acest scop.
Trebuie de asemenea să existe libertatea de a face modificări şi de a le folosi atât pentru uz personal cât şi cu titlu profesional sau în scop recreativ, fără a fi obligat de a menţion cuiva anume că aceste modificări există, situaţie care se aplică şi atunci când modificările se fac publice.
Libertatea de a utiliza un program presupune că acesta să poată fi folosit de orice persoană sau organizaţie, pe orice tip de sistem de calcul, pentru orice formă de activitate, şi fără a trebui să se comunice aceasta autorului programului sau altor entităţi juridice.
Libertatea de a redistribui copii trebuie să includă forme binare sau executabile ale programului, ca şi codul sursă, atât în versiunile originale cât şi în cele modificate. Distribuirea programelor în formă executabilă uşurează instalarea lor. Dacă nu există concret posibilitatea de a produce forma binară sau executabilă pentru un anumit program (anumite limbaje de programare nu suportă acest mod de lucru), aceasta se poate trece cu vederea, cu condiţia să se acordă dreptul de a le distribui sub aceste forme în viitor.
Pentru a avea libertatea de a implementa modificări şi de a publica versiuni îmbunătăţite, este nevoie de accesul la codul-sursă al programului, o condiţie necesară pentru a putea califica un program drept "liber".
Pentru ca aceste libertăţi să fie reale, ele trebuie să fie irevocabile atât timp cât utilizatorii nu comit vreo faptă ilegală; dacă autorul programului îşi rezervă prerogativa de a revoca licenţa fără a-şi întemeia această decizie pe comiterea unei anumite fapte de către utilizator, atunci software-ul nu este liber.
Totuşi, există şi anumite reguli acceptabile privind distribuirea de software liber, atunci când aceste reguli nu afectează libertăţile centrale. Spre exemplu, "copyleft" este pe scurt regula potrivit căreia prin redistribuirea software-ului nu se permite adăugarea de limitări libertăţilor fundamentale ale altor utilizatori. Această regulă nu contravine libertăţilor fundamentale, ci le protejează.
Indiferent de modul în care se obţin programele conform GNU, deci atât cu, cât şi fără plată, oricine are dreptul de a le copia, modifica, şi chiar de a vinde copii ale acestora la alţii.
"Software liber" nu înseamnă neapărat că este şi necomercial (gratis). Un program liber trebuie să fie utilizabil şi în scop comercial, şi să fie disponibil pentru dezvoltare şi distribuţie comercială. Dezvoltarea comercială a software-ului liber nu mai este ceva neobişnuit, devenind chiar foarte importantă.
Eventualele condiţii sub care se pune pe piaţă o versiune modificată sunt acceptabile, dacă acestea nu anulează libertatea de a lansa versiuni modificate. Clauzele conform cărora "dacă publicaţi un program în forma X, trebuie să îl publicaţi şi în forma Y" sunt de asemenea acceptabile, sub aceeaşi condiţie. (O asemenea clauză nu împiedică opţiunea de a publica sau nu programul.) Este de asemenea acceptabil ca o licenţă să stipuleze obligativitatea ca în cazul lansării unei versiuni modificate, la cererea unui autor anterior al programului să i se trimită şi acestuia o copie.
În cadrul proiectului GNU se utilizează conceptul de "copyleft" pentru a proteja juridic aceste libertăţi pentru public. Există însă şi software liber în afara copyleft-ului. Există motive puternice de a utiliza copyleft-ul, dar chiar dacă un program nu face uz de copyleft, el poate fi utilizat în continuare.
Uneori reglementările vamale şi sancţiunile comerciale internaţionale pot limita libertatea de a distribui în lume copii ale programelor. De obicei autorii de software nu au puterea de a ocoli sau depăşi aceste restricţii, dar pot, şi trebuie să refuze impunerea de restricţii utilizatorilor programelor create de ei. În acest mod, restricţiile nu vor afecta activităţile utilizatorilor aflaţi în afara jurisdicţiei statelor care le impun.
Discutând despre software-ul liber este indicat să se evite termeni ca "gratuit" sau "pe gratis", întrucât aceşti termeni pot conduce la ideea că principala caracteristică a softului liber ar fi preţul, şi nu libertatea sa.
Condiţiile enumerate în definiţia software-ului liber necesită de obicei o analiză atentă pentru a se constata întrunirea lor. Pentru a decide că un anumit program este într-adevăr "software liber", el trebuie să respecte atât litera cât şi spiritul definiţiei. Dacă o licenţă de utilizare a unui program include restricţii excesive ea ar trebui refuzată, chiar dacă acele restricţii nu au fost anticipate în enunţarea criteriilor de definire. Uneori prevederile incluse într-o licenţă conduc la situaţii ce trebuie analizate minuţios, inclusiv prin discuţii cu avocaţi de specialitate, înainte de a decide dacă acele prevederi sunt acceptabile sau nu.
Pentru a afla dacă o anumită licenţă de utilizare este într-adevăr o licenţă de software liber, se pot examina listele de licenţe GNU. Eventuale întrebări pe temă se pot trimite la licensing@gnu.org.
