Înfrângere (roman)
Înfrângere | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Autor | Alexandr Alexandrovici Fadeev |
| Gen | roman |
| Ediția originală | |
| Titlu original | Разгром |
| Limba | limba rusă  |
| Data primei apariții | |
Modifică date / text  | |
Înfrângere (în rusă Разгром, transliterat Razgrom) este un roman din 1927 scris de Alexandr Alexandrovici Fadeev. Acțiunea are loc în timpul Războiului Civil Rus în Orientul Îndepărtat Rus.[1]
Scriere[modificare | modificare sursă]
Povestirile „Étude” (этюд), „Viscol” (Метелица) au fost extinse ca romanul „Înfrângere” în 1924-1926, perioadă în care scriitorul aspirant avea publicate doar povestirile „Împotriva curentului” (Против течения) și „Revărsarea” (Разлив).[1]
Alexander Fadeev a scris romanul Înfrângere în perioada în care a trăit în clădirea ziarului „Sudul sovietic” (Здание редакции газеты «Советский Юг») din Rostov-pe-Don, așa cum este scris pe o placă comemorativă din oraș.[2]
Autorul a afirmat că a scris din propria sa experiență: a trăit în regiunea Ussuri, în 1919 s-a alăturat detașamentului comunist special de partizani roșii și până în 1921 a participat la ostilitățile din Orientul Îndepărtat.[1]
Prezentare[modificare | modificare sursă]
Romanul are loc în timpul Războiului Civil Rus în regiunea Ussuri din Orientul Îndepărtat Rus.[1] Un detașament de partizani ai Armatei Roșii sub comanda lui Levinson (personaj fictiv inspirat de șeful de partizani Iosif Maximovici Pevzner) se află într-un sat din regiunea Ussuri[1] și așteaptă de mult timp să lupte. Oamenii se obișnuiesc cu liniștea. Dar, în curând, inamicul începe o ofensivă pe scară largă, un inel de dușmani înconjoară detașamentul. Conducătorul lor face tot posibilul pentru a-i salva și pentru a continua lupta. Detașamentul se retrage în taiga, cade într-o ambuscadă a cazacilor, dar, după ce a suferit pierderi grele, scapă din încercuirea inamicului.
Adaptări[modificare | modificare sursă]
În 1931, a fost ecranizat într-un film omonim regizat de Nikolai Beresnev. În 1958, romanul a inspirat scenariul filmului Yunost nashikh otsov (Юность наших отцов, Tinerețea părinților noștri) regizat de Mikhail Kalik și Boris Rytsarev.[3]
Romanul a fost adaptat într-o piesă de teatru în 1969, la Teatrul din Moscova. A fost pus în scenă de M. Zakharov și I. Prut, regizorul a fost Mark Zakharov. Din distribuție au făcut parte: Levinson - Armen Djigarhanean, Morozko - Igor Okhlupin, Viscol (Метелица) - Evgeny Lazarev, Varia - Svetlana Misery, Mechik - E. Karelsky, bunicul Pika - B. Tolmazov.[4]
În 1972, romanul a fost adaptat pentru televiziune în Cehoslovacia ca Porázka (Înfrângere) de către Vladimir Kavtsiak.[5]
Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]
A fost tradus în limba română ca Înfrîngere de Marcel Gafton și Maria Roth și publicat în 1947 de Editura de Stat pentru literatură și artă[6] și în 1957 de Editura Cartea Rusă.[7] A fost republicat în 1960 de ESPLA - Cartea Rusă în col. Biblioteca pentru toți, nr. 43[8] și în 1967 de Editura pentru literatură universală.[9]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e Enciclopedia Literaturii[nefuncțională], Литературная энциклопедия, 1939, vol. 11
- ^ Шулепова Э. А. Материалы свода памятников истории и культуры РСФСР. Ростовская область.. — М.: Изд-во НИИ культуры, 1990. — С. 32—33.
- ^ Yunost nashikh otsov, imdb.com. Accesat la 4 aprilie 2020
- ^ Р. Кречетова. Свежий ветер истории // Советская Культура. — 1970. — 10 февраля. — С. 3.
- ^ Porázka, imdb.com. Accesat la 4 aprilie 2020
- ^ Înfrîngere (1947), printrecarti.ro. Accesat la 4 aprilie 2020
- ^ Înfrîngere, printrecarti.ro. Accesat la 4 aprilie 2020
- ^ Înfrîngere, targulcartii.ro. Accesat la 4 aprilie 2020
- ^ Înfrîngere (1967), printrecarti.ro. Accesat la 4 aprilie 2020
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Înfrângere, lib.ru