Împărăteasa văduvă Cixi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Împărăteasa văduvă Cixi (Tse Hsi, sau Tz'u-hsi, n. 29 noiembrie 1835, Peking – d. 15 noiembrie 1908) a fost una dintre concubinele împăratului Xianfeng, dinastia Qing, şi a fost cea mai influentă personalitate de la sfârşitul Chinei imperiale.
Yehe Nara (numele purtat înainte de a deveni împărăteasă regentă), s-a născut la Peking, în cartierul Xisi, aleea Picai, într-o familie nobilă sărăcită. În 1852, la vârsta de doar 16 ani, participă la alegerile pentru o nouă concubină la curtea împăratului. După verificarea stării sănătăţii, a originii, a educaţiei şi a compatibilităţii horoscopului cu cel al împăratului, au rămas în competiţie doar 60 de candidate din familii nobile manciuriene. Decizia finală asupra câştigătoarei postului revine văduvei ultimului împărat. De data aceasta, câştigătoare este Yehe Nara, care este primită la curtea împăratului Xianfeng ca şi concubină de gradul 4, poziţie numită Gui Ren (persoană onorată).
[modifică] La curtea fiului soarelui
Ajunsă la curte, în Oraşul Interzis, un fel de azil de bătrâni compus din sute de concubine bătrâne şi văduve ale foştilor împăraţi ( unii s-au căsătorit şi au murit foarte tineri), îşi dă seama de greutatea sorţii alese. Orice cameristă avea mai multe şanse de a avea o viaţă fericită şi împlinită decât ea. Ele se puteau căsători, şi contra unei sume de bani, puteau părăsi curtea şi avea copii. În situaţia ei însă, dacă nu vroia să cadă pradă intrigilor celorlalte femei, sau ale luptei pentru putere, trebuia sa-şi vadă soarta ca o provocare şi să se pregătească pentru un rol plin de responsabilităţi la curte. Aşadar, a învaţat cu hărnicie scrierile chineză şi manciuriană, iar la academia împărătească a studiat cu profesori renumiţi textele clasice, pictura şi poezia. Pe lângă toate acestea, a reuşit să creeze şi să întreţină relaţii bune cu văduva fostului împărat şi cu soţia actualului împărat.
Reuşeşte să ajungă concubina favorită a împăratului Xianfeng. În această poziţie are şansa de a observa şi învăţa tainele cârmuirii unui imperiu. Xianfeng este impresionat de inteligenţa, dorinţa de învăţare şi talentul tinerei concubine pentru politică. Din descrierile istoricilor chinezi reiese că împăratul şi-a şcolit eleva în mod intenţionat, ca sprijin contra puternicii fracţiuni conservatoare „coliba de fier”, un grup de confucianişti ultra conservatori, adunţi în jurul fratelui său mai mare, prinţul Dun. Yehe Nara începe prin prin simpla sortare a treburilor împăratului. Când acesta descoperă talentul ei pentru politică, îi permite, din ce în ce mai des, să ia parte la şedinţele oficiale. Ea îşi face un obicei din a citi rapoartele venite din provincie şi a le discuta mai apoi cu împăratul. Prinţii conservatori, miniştri şi funcţionarii sunt indignaţi de faptul că o femeie se amestecă în treburile lor. Înţelegem mai uşor indignarea lor dacă luăm în vedere o zicală care circula la acea vreme: „O femeie se pricepe la fel de bine la politică, precum o găină la cântat”.
Pe când se trezesc bărbaţii de la curte şi încep să-i arate locul concubinei de gradul 4, împăratul se hotărăşte să o ridice pe Gui Ren la gradul de Bin, concubină de gradul 3, pentru a arăta cât de mult îi apreciază sfatul. La scurt timp se va anunţa public faptul că Yehe Nara este însărcinată - probabil acesta este şi adevăratul motiv al promovării sale. Marele triumf vine însă pe 27 aprilie 1856 - Yehe Nara dă naştere singurului fiu al împăratului.
[modifică] Renumele istoric
Cixi a rămas în istorie ca şi o persoană crudă, ambiţioasă şi brutală. Fără îndoială a fost foarte iscusită în lupta pentru putere şi lipsită de scrupule când era vorba de propriile interese. Totodată a dat dovadă de mult curaj prin intervenţia ei pe lângă împăratul aflat pe patul de moarte pentru impunerea fiului lor comun ca urmaş la tron, sub regenţa ei şi a soţiei împăratului, dejucând intrigile celorlaţi nobili mandchurieni şi ale eunucilor.
Fără aceste calităţi cu siguranţă nu ar fi reuşit să ajungă şi să se menţină la putere. Pe de altă parte, multe dintre hotărârile ei trebuie privite din perspectiva luptei pentru putere a prinţilor mandchurieni din spatele culiselor curţii, permanenta autoritate a împăratului şi a manciurienilor asupra poporului chinez şi intervenţia străină de subminare a puterii. A avut succes în ceea ce priveşte integrarea manciurienilor şi a mongolilor în stat, precum şi la înăbuşirea revoltelor populare. Ce nu i-a reuşit, şi a dus la căderea Chinei imperiale, a fost stăvilirea amestecului puterilor străine europene. În ochii poporului chinez, Cixi, sau văduva împăratului, cum a mai fost numită, a fost foarte populară şi bine văzută.
Imaginea de femeie crudă, însetată de putere, şi cu înclinaţii sexuale perverse a fost creată şi sprijinită în special de propaganda britanică. În special George Morrison, corespondentul britanic de la Peking a ziarului Londoner Times a descris-o pe Cixi ca un monstru şi asasin mişel. Zeci de ani mai târziu, s-a dovedit că atât sursele autentice provenind de la „intimi ai curţii chineze” cât şi relatările sale personale erau mai mult fantezii izvorâte din aşteptările britanicilor puritani. Deasemenea, Edmund Backhouse, care a scris o biografie a împărătesei împreună cu J.O.P. Bland imediat după moartea acesteia, menţionând printre surse jurnalul şefului curţii, Jing Shan, se dovedeşte a fi un agent secret aflat în serviciul coroanei britanice, iar jurnalul un fals.
[modifică] Bibliografie
Hans-Christian Huf, IMPERIUM. Vom Aufstieg und Fall großer Reiche (rom. IMPERIUM. Despre înălţarea şi decăderea marilor imperii), II, Ed. List, München, 2008. ISBN 978-3-548-60805-1
