Pikaia gracilens: Diferență între versiuni
→Descriere: continuare |
|||
| Linia 64: | Linia 64: | ||
Până recent, nu exista un studiu complet despre [[anatomie|anatomia]] ''Pikaiei''. Totuși, Conway Morris și Caron (2012, vezi secțiunea „Vezi și”) au publicat o descriere cât se poate de completă a anatomiei sale, bazându-se pe toate cele 114 specimene fosile. Au găsit caracteristici noi și interesante și le-au considerat a fi însușiri primitive ale primelor [[cordate]].឵ Bazându-se pe aceste descoperiri, au construit un scenariu nou pentru evoluția cordatelor. Ulterior, Mallatt și Holland (2013, vezi secțiunea „Vezi și”) au rezumat întreaga istorie a studiilor despre <i>Pikaia</i>, au inclus acolo și observațiile lui Conway Morris și lui Caron și au tras concluzia că multe din caracteristicile descoperite de ei nu ajută la clasificarea ''Pikaiei'' ca o cordată bazală. |
Până recent, nu exista un studiu complet despre [[anatomie|anatomia]] ''Pikaiei''. Totuși, Conway Morris și Caron (2012, vezi secțiunea „Vezi și”) au publicat o descriere cât se poate de completă a anatomiei sale, bazându-se pe toate cele 114 specimene fosile. Au găsit caracteristici noi și interesante și le-au considerat a fi însușiri primitive ale primelor [[cordate]].឵ Bazându-se pe aceste descoperiri, au construit un scenariu nou pentru evoluția cordatelor. Ulterior, Mallatt și Holland (2013, vezi secțiunea „Vezi și”) au rezumat întreaga istorie a studiilor despre <i>Pikaia</i>, au inclus acolo și observațiile lui Conway Morris și lui Caron și au tras concluzia că multe din caracteristicile descoperite de ei nu ajută la clasificarea ''Pikaiei'' ca o cordată bazală. |
||
Când trăia, <i>Pikaia</i> era un animal comprimat, similar cu o frunză de [[salcie]]. Înota prin unduirea corpului, la fel ca un [[țipar]]. Spre deosebire de țipari, este probabil că ''Pikaia gracilens'' era un înotător încet.{{ |
Când trăia, <i>Pikaia</i> era un animal comprimat, similar cu o frunză de [[salcie]]. Înota prin unduirea corpului, la fel ca un [[țipar]]. Spre deosebire de țipari, este probabil că ''Pikaia gracilens'' era un înotător încet.<ref name="Lacalli2012">{{cite doi|10.1186/2041-9139-3-12}}</ref> Avea o pereche de tentacule mari pe cap și o serie de prelungiri, care erau, probabil, branhii. În aceste însușiri, diferă de [[cefalocordate]]le actuale. |
||
Acest animal arată caracterele incipiente ale [[Vertebrata|vertebratelor]]. Corpul aplatizat este divizat în perechi de [[miomer]]i, vizibili ca linii verticale subțiri. Mușchii din miomeri stau pe o parte și de alta a unei structuri flexibile, ca o sfoară, care începe la cap și se termină în vârful cozii.<ref name=autogenerated1>Palmer, D., (2000). ''The Atlas of the Prehistoric World''. London: Marshall Publishing Ltd. p66-67.</ref> |
|||
==Referințe== |
==Referințe== |
||
Versiunea de la 19 octombrie 2014 20:32
 | Se lucrează la această pagină sau secțiune, dar oricine e binevenit să ajute! Ultima modificare a făcut-o Biolongvistul (Contribuții • Jurnal) acum 9 ani. |
| Pikaia | |
|---|---|
| |
| Clasificare științifică | |
| Domeniu: | Eukaryota |
| Regn: | Animalia |
| Subregn: | Eumetazoa |
| Încrengătură: | Chordata |
| Subîncrengătură: | Cephalochordata |
| Familie: | Pikaiidae Walcott, 1911 |
| Gen: | Pikaia |
| Specie: | P. gracilens |
Modifică text  |
|
Pikaia gracilens este un animal dispărut cunoscut din șisturile de la Burgess, din Columbia Britanică, din Cambrianul mijlociu. Șaisprezece specimene de Pikaia gracilens sunt cunoscute, și se estimează că reprezentau 0,03% din populație.[1]. Seamănă cu un Amphioxus (care este un animal extant, adică un animal care încă n-a dispărut) și înota, probabil, ca un țipar.
Descoperire
Pikaia gracilens a fost găsită de Charles Walcott și descrisă de el în 1911. A fost numită după Vârful Pika, un munte din provincia Alberta din Canada. Bazându-se pe segmentația regulată a corpului, l-a clasificat, în mod eronat, ca un vierme polichet.
În timpul reexaminării sale a faunei din șisturile de la Burgess, paleontologul Simon Conway Morris a plasat Pikaia gracilens în încrengătura Chordata, deoarece părea să aibă un notocord foarte primitiv; totuși, nu toți savanții sunt de-acord cu poziția Pikaiei în Chordata, deoarece pare să fi avut o cuticulă, însușire necaracteristică vertebratelor[2] (dar comună cefalocordatelor). De asemenea, tentaculele sale nu sunt întâlnite la alte vertebrate.[2] Dar prezența unor cordate mai vechi printre fosilele de la Chengijang, cum sunt Haikouichthys sau Myllokunmingia, arată că nu este neapărat necesară cuticula pentru conservare, întrecând acest argument.[3] Dar prezența tentaculelor rămâne intrigantă, iar animalul nu poate fi plasat altundeva decât în Cephalocordata. Anatomia se aseamănă strâns cu cea a genului modern Branchiostoma.[4]
Pikaia gracilens avea aproximativ 3,8 cm în lungime. Înota deasupra fundului mării undulându-și corpul și mișcându-și aripioara de la coadă. Este posibil să fi filtrat particule de hrană în timp ce se mișca.[necesită citare] Tentaculele sale sunt comparabile cu cele ale peștilor mucoși,[necesită citare] niște chordate extante foarte primitive. Până acum s-au găsit doar 60 de specimene.
Descriere
Pikaia gracilens era o creatură primitivă fără un cap bine definit. Avea, de obicei, mai puțin de 5 cm. Este apropiată de strămoșul tuturor vertebratelor, motiv pentru care primește mai multă atenție decât celelalte fosile cambriene, altfel ignorate.
Până recent, nu exista un studiu complet despre anatomia Pikaiei. Totuși, Conway Morris și Caron (2012, vezi secțiunea „Vezi și”) au publicat o descriere cât se poate de completă a anatomiei sale, bazându-se pe toate cele 114 specimene fosile. Au găsit caracteristici noi și interesante și le-au considerat a fi însușiri primitive ale primelor cordate.឵ Bazându-se pe aceste descoperiri, au construit un scenariu nou pentru evoluția cordatelor. Ulterior, Mallatt și Holland (2013, vezi secțiunea „Vezi și”) au rezumat întreaga istorie a studiilor despre Pikaia, au inclus acolo și observațiile lui Conway Morris și lui Caron și au tras concluzia că multe din caracteristicile descoperite de ei nu ajută la clasificarea Pikaiei ca o cordată bazală.
Când trăia, Pikaia era un animal comprimat, similar cu o frunză de salcie. Înota prin unduirea corpului, la fel ca un țipar. Spre deosebire de țipari, este probabil că Pikaia gracilens era un înotător încet.[5] Avea o pereche de tentacule mari pe cap și o serie de prelungiri, care erau, probabil, branhii. În aceste însușiri, diferă de cefalocordatele actuale.
Acest animal arată caracterele incipiente ale vertebratelor. Corpul aplatizat este divizat în perechi de miomeri, vizibili ca linii verticale subțiri. Mușchii din miomeri stau pe o parte și de alta a unei structuri flexibile, ca o sfoară, care începe la cap și se termină în vârful cozii.[6]
Referințe
- ^ "Pikaia gracilens" Burgess Shale Fossil Gallery. Virtual Museum of Canada. 2011.
- ^ a b Butterfield, N. J. (), „Organic preservation of non-mineralizing organisms and the taphonomy of the Burgess Shale”, Paleobiology, Paleontological Society, 16 (3): 272–286, JSTOR 2400788
- ^ Conway Morris, S. (), „A Redescription of a Rare Chordate, Metaspriggina walcotti Simonetta and Insom, from the Burgess Shale (Middle Cambrian), British Columbia, Canada”, Journal of Paleontology, 82 (2): 424–430, doi:10.1666/06-130.1, accesat în
- ^ Donoghue, P. C. J.; Purnell, M. A. (), „Genome duplication, extinction and vertebrate evolution” (PDF), Trends in Ecology & Evolution, 20 (6): 312–319, doi:10.1016/j.tree.2005.04.008, PMID 16701387
- ^ doi:10.1186/2041-9139-3-12
Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual - ^ Palmer, D., (2000). The Atlas of the Prehistoric World. London: Marshall Publishing Ltd. p66-67.