Sari la conținut

Dorsalgie joasă: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Diferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
tradus din en.wiki
(Nicio diferență)

Versiunea de la 5 iunie 2014 15:46

Format:Infocasetă boală

Durerea lombară sau lumbago /lʌmˈbeɪɡoʊ/ este o tulburare care implică muşchii şi oasele comună a spatelui. Aproximativ 40% dintre persoane sunt afectate la un moment dat pe parcursul vieţii. Durerea lombară poate fi clasificată în funcţie de durată în acută (durerea durează mai puţin de 6 săptămâni), subcronică (6 până la 12 săptămâni) sau cronică (peste 12 săptămâni). Această tulburare mai poate fi clasificată în funcţie de cauza subiacentă, în durere mecanică, nemecanică sau durere iradiată .

În majoritatea episoadelor de durere lombară, nicio cauză specifică de fond nu este identificată sau cercetată, considerându-se că durerea este provocată de unele probleme mecanice precum clacaj muscular sau distensie articulară . Dacă durerea nu dispare cu ajutorul medicamentelor tradiţionale sau dacă este însoţită de „semnale de avertizare”, precum pierdere nejustificată în greutate, temperatură sau probleme senzorialesau de deplasare semnificative, ar putea fi necesară efectuarea unor teste suplimentare pentru a identifica o problemă mai gravă. În majoritatea cazurilor, instrumentele de imagistică precumtomografia computerizată cu raxe X nu sunt utile şi sunt însoţite de alte riscuri. În pofida acestui lucru, utilizarea imagisticii în durerea lombară a crescut. O parte dintre cazurile de durere lombară sunt cauzate de discuri intervertebrale afectate, iar testul de elongaţie femurală este util pentru a identifica această cauză. În cazul pacienţilor cu durere cronică, sistemul de procesare a durerii poate să nu funcţioneze corespunzător, provocând dureri foarte mari ca răspuns la evenimente care nu sunt grave.

Tratamentul durerii lombare nespecifice acute constă, în general, în măsuri conservatoare, precum utilizarea medicamentelor antiinflamatoare clasice şi menţinerea activităţilor normale, în măsura în care durerea o permite. Medicamentele sunt recomandate atât timp cât au efect, acetaminofenul (cunoscut şi sub numele de paracetamol) fiind primul medicament preferat. Simptomele durerii lombare se ameliorează, de obicei, în câteva săptămâni de la data apariţiei, iar 40-90% dintre pacienţi se vindecă în totalitate în maximum şase săptămâni.

Un număr de alte opţiuni sunt disponibile pentru cei care nu au observat o ameliorare la tratamentul clasic.Opioidele pot fi utile dacă medicamentele clasice nu sunt de ajuns, însă, în general, nu sunt recomandate din cauza efectelor secundare. Intervenţiile chirurgicale pot fi benefice pentru persoanele cu durere şi afecţiuni ale discurilor. De asemenea, pot fi utile şi pentru cazurile de stenoză spinală. Pentru alte cazuri de durere lombară nespecifică nu a fost identificat nici un avantaj clar. Durerea lombară afectează adeseori starea de spirit, care poate fi îmbunătăţită prin consiliereşi/sau administrarea de antidepresive. De asemenea, există multe terapii de medicină alternativă, inclusiv tehnica Alexander şi medicamentele pe bază de plante, însă nu există suficiente dovezi pentru a fi recomandate cu încredere. Probele care susţin îngrijirea chiropractică şi manipularea spinală sunt neconcludente.

Semne şi simptome

În prezentarea comună a durerii lombare, durerea se instalează după deplasări care implică acţiuni de ridicare, răsucire şi aplecare. Simptomele pot apărea la scurt timp după realizarea unor deplasări sau imediat a doua zi dimineaţă. Descrierea simptomelor poate varia de la sensibilitatea la un anumit punct până la durerea iradiată. Durerea se poate înrăutăţi sau nu din cauza anumitor mişcări, precum ridicarea unui picior sau în anumite poziţii, precum statul în poziţie aşezat sau în picioare. Este posibilă apariţia durerii care iradiază de-a lungul picioarelor (cunoscută drept sciatică). Prima experienţă a durerii lombare acute apare, de obicei, între vârsta de 20 şi 40 de ani. Acesta reprezintă, de obicei, primul motiv pentru care o persoană se prezintă la medicul de familie ca adult.[1] Episoadele recurente apar la peste jumătate dintre persoane[2], episoadele repetate fiind, în general, mai dureroase decât primul. [1]

Odată cu durerea lombară pot apărea şi alte probleme. Durerea lombară cronică este asociată cu tulburări de somn, inclusiv cu o perioadă lungă de timp necesară pentru a adormi, tulburări de somn, somn de scurtă durată şi somn neodihnitor.[3] De asemenea, o majoritate dintre persoanele cu durere lombară cronică prezintă simptome dedepresie[4] sau anxietate.[5]

Cauză

Disc herniat observat la IRM, una dintre cauzele posibile ale durerii lombare

Durerea lombară nu este o boală specifică, ci o acuză care poate fi cauzată de o serie largă de probleme de fond, cu niveluri diferite de gravitate.[6]Majoritatea cazurilor de durere lombară nu au nicio cauză clară,[1] dar se consideră a fi rezultatul unor afecţiuni grave ale muşchilor sau al unor afecţiuni scheletice grave, precum luxaţiile sau distensiile.[7] Obezitatea, fumatul, îngrăşarea în timpul sarcinii, stresul, condiţia fizică slabă, poziţia incorectă a corpului şi poziţia necorespunzătoare de somn pot, de asemenea, contribui la apariţia durerii lombare.[7] O listă de cauze posibile completă include mai multe afecţiuni mai puţin comune.[8] Cauzele fizice pot include osteoartrita, artrita reumatoidă, degenerarea discurilor dintre vertebre sau o hernie de disc, o vertebră ruptă (precum în cazulosteoporozei) sau, în cazuri rare, o infecţie sau o tumoră la coloană.[9]

Femeile pot acuza durerea lombară din cauza unor afecţiuni medicale care afectează sistemul reproducător feminin, inclusiv endometrioza, chisturile ovariene, cancerul ovarian sau fibroamele uterine.[10] Aproape jumătate dintre toate femeile însărcinate au acuzat dureri de spate sau în regiunea sacrală în timpul sarcinii, din cauza schimbării poziţiei corpului şi a centrului de gravitate, care provoacă distensia muşchilor şi a ligamentelor.[11]

Fiziopatologie

Structura spatelui

The lumbar region in regards to the rest of the spine The nerve and bone components of the vertebrae
The five lumbar vertebrae define the lower back region
The structures surrounding and supporting the vertebrae can be sources of low back pain

Regiunea lombară constă în maximum cinci vertebre (L1-L5). Între acestea se află discuri fibrocartilaginoase,care acţionează ca nişte perne, împiedicând frecarea intervertebrală şi protejând măduva spinării. Nervii vin de la şi se îndreaptă către măduva spinării prin intermediul canalelor specifice dintre vertebre, dând pielii simţul tactil şi trimiţând mesaje muşchilor. Stabilitatea coloanei este dată de ligamentele şi muşchii spatelui şi abdomenului. Articulaţiile mici, denumite articulaţii faţetare, limitează şi controlează mişcarea coloanei.[12]

Muşchii multifizi se regăsesc pe toată suprafaţa inferioară a coloanei, fiind importanţi pentru a păstra coloana dreaptă şi stabilă în timpul mişcărilor clasice, precum aşezatul, mersul şi ridicatul.[13] Una dintre problemele cu aceşti muşchi se regăseşte adesea la o persoană care suferă de durere lombară, deoarece din cauza durerii de spate persoana îşi foloseşte muşchii în mod necorespunzător în încercarea de a evita durerea.[14] Problema care afectează muşchii multifizi continuă chiar şi după ce durerea dispare, fiind probabil un motiv important al reapariţiei durerii.[14] Ca parte a programului de recuperare, se recomandă educarea pacienţilor cu durere lombară cronică cu privire la modul în care trebuie să folosească aceşti muşchi.[14]

Un disc intervertebral are un miez gelatinos înconjurat de un inel fibros.[15]Când este în stare normală, neafectată, cea mai mare parte din disc nu este deservită nici de circulaţie, nici de sistemele nervoase – sângele şi nervii ajung doar la periferia discului.[15] Celulele specializate care pot supravieţui fără o sursă directă de sânge se află în interiorul discului.[15] În timp, discurile îşi pierd din flexibilitate şi din abilitatea de a absorbi forţele fizice.[6] Această abilitate redusă de a gestiona forţele fizice amplifică stresul aplicat altor părţi din coloană, ducând la îngroşarea ligamentelor coloanei în alte regiuni ale acesteia şi la dezvoltarea unor excrescenţe osoase pe vertebre.[6] Prin urmare, există mai puţin spaţiu prin care măduva spinării şi nervii pot trece.[6] Atunci când un disc se degenerează ca urmare a rănirii sau îmbolnăvirii, aspectul acestuia se schimbă: vasele de sânge şi nervii pot creşte în interior şi/sau materialul discului herniat poate apăsa direct pe o rădăcină nervoasă.[15] Oricare dintre aceste schimbări poate duce la apariţia durerii lombare.[15]

Senzaţia de durere

În general, durerea este o senzaţie neplăcută provocată de un evenimentcare afectează sau poate afecta ţesuturile. Există patru etape majore în procesul de percepţie a durerii: transducţie, transmitere, percepţie, şimodulaţie.[13] Celulele nervoase care detectează durerea au corpuri celulare amplasate în ganglionii rădăcinilor dorsale şi fibre care transmit aceste semnale către măduva spinării.[16]Procesul de percepţie a durerii începe când evenimentul care provoacă durerea declanşează terminaţiile celulelor nervoase senzoriale corespunzătoare. Acest tip de celule transformă evenimentul într-un semnal electric prin transducţie. Mai multe tipuri de fibre nervoase asigură transmiterea semnalului electric de la celula transductoare la cornul posterior al măduvei spinării, de acolo la trunchiul cerebral, şi în cele din urmă de la trunchiul cerebral la diverse părţi ale creierului, precum talamusul şi sistemul limbic. În interiorul creierului, semnalele de durere sunt procesate şi contextualizate în procesul de percepţiea durerii. Prin intermediul modulaţiei, creierul poate modifica transmiterea unor impulsuri nervoase ulterioare prin amplificarea sau reducerea eliberării neurotransmiţătorilor.[13]

Este posibil ca unele părţi ale sistemului de detectare şi procesare a durerii să nu funcţioneze în mod corespunzător: crearea unei senzaţii de durere atunci când nu există cauze externe, semnalizarea de lungă durată a unei anumite cauze sau semnalizarea durerii la un eveniment în mod normal nedureros. De asemenea, este posibil ca mecanismele de modulaţie a durerii să nu funcţioneze în mod corespunzător. Aceste fenomene reprezintă o parte a durerii cronice.[13]


Diagnostic

Având în vedere că structura coloanei este complexă, iar prezentarea durerilor este subiectivă şi afectată de factori sociali, diagnosticarea durerii lombare nu este simplă.[8] Dacă majoritatea durerilor lombare sunt cauzate de probleme musculare şi articulare, această cauză trebuie să fie separată de problemele neurologice, tumorile spinale, fracturi spinale şi infecţii, printre altele.[1][17]

Clasificare

Există o serie de metode pentru a clasifica durerea lombară, însă nu s-a stabilit care metodă este cea mai bună.[8] Există trei tipuri generale de durere lombară, clasificate în funcţie de cauze: durere lombară mecanică (inclusiv distensia musculo-scheletică nespecifică)hernie de disc, rădăcini nervoase comprimate, discopatie degenerativă sau osteoartrtită şi vertebre rupte), durere de coloană nemecanică (tumori, boli inflamatorii, precum spondiloartrita şi infecţii), precum şi durerea iradiată de organele interne (boli ale vezicii urinare, pietre la rinichi, infecţii renale şi anevrism aortic, printre altele).[8] Problemele mecanice sau musculo-scheletice se află la baza celor mai multe cazuri(aproximativ 90% sau mai mult),[8][18] iar dintre acestea, majoritatea (în jur de 75%) nu au nicio cauză specifică, considerându-se a fi cauzate de clacaje musculare sau de o leziune a ligamentelor.[8][18] În cazuri rare, acuzele de durere lombară sunt rezultatul unor probleme sistemice sau psihologice, precum fibromialgie şi tulburările somatoforme.[18]

Durerea lombară poate fi clasificată în funcţie de semnale şi simptome. Durerea difuză care nu se schimbă ca urmare a unor mişcări specifice şi este localizată în partea lombară, fără a radia în zona şezutului, este clasificată drept nespecifică, fiind cea mai comună clasificare.[8] Durerea care iradiază pe picior până sub genunchi, este localizată pe o parte (în cazul herniei de disc), sau pe ambele părţi (în cazul stenozei spinale) şi îşi modifică gradul de gravitate în funcţie de anumite poziţii sau manevre este radiculară, reprezentând 7% din cazuri.[8] Durerea care este însoţită de semnale de avertizare precum traume, febră, antecedente de cancer sau slăbiciune musculară pot indica o problemă de fond mai gravă, fiind clasificată drept necesită atenţie urgentă sau specializată.[8]

De asemenea, simptomele pot fi clasificate în funcţie de durată în acute, subcronice (cunoscute şi sub numele de subacute) sau cronice. Durata specifică necesară pentru a prezenta unul dintre aceste simptome nu este general stabilită, dar, în general, durerea care durează mai puţin de şase săptămâni este clasificată drept „acută”, durerea care durează între şase şi douăsprezece săptămâni este „subcronică”, iar cea care durează mai mult de douăsprezece săptămâni este „cronică”.[17] Gestionarea şi prognosticul pot fi modificate în funcţie de durata simptomelor.

Semnale de avertizare

Semnalele de avertizare pot indica o problemă mai gravă
Semnal de avertizare[19] Cauză posibilă[1]
Antecedente de cancer în istoricul medical Cancer
Pierdere în greutate neexplicată
Pierderea controlului asupra vezicii sau sfincterului Sindromul de coadă de
cal
Reducere semnificativă a capacităţilor motrice
sau deficit senzorial
Pierderea simţurilor în zona
şezutului (anestezie în şa)
Traume semnificative asociate cu vârsta Fractură
Utilizare cronică a corticosteroizilor
Durere semnificativă în urma unei intervenţii lombare
în ultimul an		 Infecţie
Temperatură
Infecţii ale tractului urinar
Imunosupresie
Utilizare de droguri administrate intravenos

Prezenţa anumitor semnale, denumite semnale de avertizare, indică necesitatea efectuării unor teste suplimentare pentru a identifica problemele subiacente mai grave, care ar putea necesita tratament imediat sau specializat.[8] Prezenţa unui semnal de avertizare nu înseamnă că există o problemă semnificativă, ci doar sugerează anumite probleme,[20][21] iar majoritatea persoanelor care prezintă semnale de avertizare nu au nicio problemă subiacentă gravă.[1][17] Dacă nu există niciun semnal de avertizare, s-a demonstrat că efectuarea unor radiografii de diagnosticare sau a unor teste de laborator în primele patru săptămâni de la apariţia simptomelor este inutilă.[8]

Utilitatea multor semnale de avertizare nu a fost demonstrată convingător. [22] Cele mai utile metode pentru detectarea unei fracturi sunt: vârsta înaintată, utilizarea decorticosteroizi şi traumele semnificative, în special dacă acest lucru conduce la semne pe piele. [22] Cel mai bun determinant al prezenţei cancerului este existenţa acestuia în istoricul medical.[22]

După eliminarea celorlalte cauze, persoanele cu durere lombară nespecifică sunt, în general, tratate simptomatic, fără o stabilire exactă a cauzei.[1][17] Eforturile de a identifica factorii care ar putea duce la o complicaţie a diagnosticului, precum depresia, abuzul de substanţe sau anumite intenţii legate de plata asigurării ar putea fi utile.[8]

Teste

Imagine indisponibilă Imagine indisponibilă
The straight leg raise test can detect pain originating from a herniated disc. When warranted, imaging such as MRI can provide clear detail about disc related causes of back pain (L4–L5 disc herniation shown)

Este indicată efectuarea unor radiografii în cazul existenţei unor semnale de avertizare, simptome neurologice persistente care nu dispar sau dureri constante ori agravante.[8] În special, utilizarea timpurie a radiografiilor (IRM sau CT) este recomandată în cazul în care pacientul este suspectat de cancer, infecţii sau sindromul cozii de cal.[8] Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) este uşor mai bună decât testele CT pentru a identifica bolile de coloană - cele două tehnologii sunt la fel de utile pentru a diagnostica stenoza spinală.[8] Numai câteva teste de diagnosticare fizică sunt utile.[8] Testul de elongaţie femuralăiese aproape întotdeauna pozitiv la persoanele cu hernie de disc.[8] Discografia lombară stimulată poate fi utilă pentru a identifica un anumit disc care provoacă durere persoanelor cu niveluri ridicate cronice de durere lombară.[23] În mod similar, procedurile terapeutice, precum blocajele nervoase, pot fi folosite pentru a identifica o anumită sursă de durere.[8] Unele probe încurajează utilizareainjecţiilor în articulaţiile faţetate, injecţiilor epidurale transforaminale şi a injecţiilor sacroiliace ca metode de testare a diagnosticului.[8] Majoritatea celorlalte teste fizice, precum evaluareascoliozei, slăbiciunea musculară sau wastingul muscular, precum şi reflexele afectate au o utilitate redusă.[8]

Acuzele de durere lombară reprezintă unul dintre cele mai des întâlnite motive pentru prezentarea la medic.[24][25] În cazul durerii care a persistat numai câteva săptămâni, este probabil ca durerea să dispară de la sine.[26] Aşadar, dacă istoricul medical şi examenul fizic ale unei persoane nu sugerează o anumită boală drept cauză, societăţile medicale nu recomandă efectuarea unor teste radiografice precum radiografii, tomografii CT şi IRM.[25] Este posibil ca persoanele să îşi dorească efectuarea acestor teste, însă, dacă nu există semnale de avertizare,[27][28] acestea reprezintă o îngrijire medicală inutilă.[24][26] Efectuarea radiografiilor de rutină duce la creşterea costurilor, este asociată cu niveluri mai mari de intervenţii chirurgicale fără nici un beneficiu real,[29][30]iar radiaţiile folosite pot dăuna sănătăţii.[29] Mai puţin de 1% dintre testele radiologice stabilesc cauza problemei.[24] Imagistica poate, de asemenea, detecta anomaliile, încurajând pacienţii să solicite efectuarea unor teste suplimentare inutile sau să se îngrijoreze.[24] În pofida acestor lucruri, în perioada 1994-2006, numărul de radiografii IRM efectuate regiunii lombare a crescut cu peste 300% în cazul beneficiarilor de servicii medicale din Statele Unite.[31]

Prevenire

Fișier:Lifting Techniques.png
Tehnică de ridicare sugerată pentru a evita durerea lombară

Metodele eficiente de prevenire a durerii lombare nu sunt destul de elaborate.[32] Mişcarea reprezintă, probabil, cea mai eficientă metodă de a preveni reapariţia durerii la persoanele care s-au confruntat cu o durere pe o perioadă mai mare de şase săptămâni.[1][33] Saltelele cu grad de rigiditate mediu sunt mult mai benefice în cazul durerii cronice decât saltelele rigide.[34] Există puţine dovezi, aproape inexistente, care demonstrează căcenturile lombare sunt mai utile în prevenirea durerii lombare decât educaţia privind tehnicile corespunzătoare de ridicare.[35] Talonetele nu ajută la prevenirea durerii lombare.[36]

Management

Managementul durerii lombare depinde de categoria generală aflată la baza acesteia: probleme mecanice, probleme nemecanice sau durere iradiată.[37] În ceea ce priveşte durerea acută care provoacă probleme uşoare până la moderate, scopul este restabilirea funcţiei normale, reîntoarcerea individului la locul de muncă şi reducerea la minimum a durerii. În general, această afecţiune nu este gravă, dispare fără a depune prea multe eforturi, iar la recuperare contribuie încercarea de a reveni la activităţile normale cât mai curând, în funcţie de limitele de durere.[17] Stimularea capacităţii de a face faţă prin reconfirmarea acestor lucruri este utilă în grăbirea procesului de recuperare.[1] În cazul persoanelor cu durere lombară subcronică sau cronică, programele de tratament multidisciplinar pot fi un factor ajutător.[38]


Gestionarea fizică

Se recomandă cât mai multă activitate fizică generală, însă nu s-a stabilit nicio relaţie clară cu durerea sau dizabilitatea în momentul utilizării sale pentru tratarea episodului de durere acută.[33][39] În ceea ce priveşte durerea acută, dovezile de calitate redusă până la moderată sunt în favoarea mersului pe jos.[40] Tratamentul conform metodei McKenzie este destul de eficient pentru durerea lombară acută recurentă, dar beneficiile sale pe termen scurt nu par semnificative.[1] Există unele probe care susţin terapia cu căldură pentru durerea lombară acută şi subcronică,[41] însă există dovezi puţine cu privire la utilizarea terapiei la rece sau cu căldură în ceea ce priveşte durerea cronică.[42] Dovezile limitate sugerează că centurile lombare ar putea reduce numărul de zile lucrătoare pierdute, însă nimic nu sugerează că acestea vor contribui la suportarea durerii.[35] Terapiile cu ultrasunete şi unde de şoc nu par eficace şi, prin urmare, nu sunt recomandate.[43]

Exerciţiile fizice sunt eficace în reducerea durerii şi în îmbunătăţirea funcţionării persoanelor cu durere lombară cronică.[35] De asemenea, se pare că această terapie reduce ratele de recurenţă cu până la şase luni de la finalizarea programului,[44] îmbunătăţind funcţiile pe termen lung.[42] Nu există nicio dovadă cu privire la eficacitatea terapiei prin exerciţii fizice faţă de alte terapii.[45] Tehnica Alexander pare folositoare în cazul durerii lombare cronice,[46]existând dovezi care susţin utilizarea metodeiyoga.[47] Electrostimularea transcutanată a nervilor (TENS) nu s-a dovedit eficientă în ceea ce priveşte durerea lombară cronică.[48] Dovezile privind utilizarea talonetelor ca tratament sunt neconcludente.[36] Stimularea fibrelor nervoase periferice, o procedură minim invazivă, poate fi utilă în cazurile de durere lombară cronică care nu răspund la alte metode, deşi dovezile care susţin utilizarea sa nu sunt concludente, iar metoda este ineficace pentru durerea care iradiază în picior.[49]

Tratament medicamentos

Gestionarea durerii lombare include adesea administrarea de medicamente pentru durata pe care au efect. În cazul primului episod de durere lombară, există speranţa vindecării complete, însă, dacă problemele se cronicizează, obiectivele se pot concentra pe gestionarea durerii şi recuperarea funcţiei cât mai mult posibil. Deoarece calmantele sunt eficace doar într-o oarecare măsură, aşteptările privind beneficiile lor pot fi diferite de realitate, iar acest lucru poate conduce la un grad de satisfacţie scăzut.[4]

Medicamentele recomandate iniţial sunt fie acetaminofenul fie AINS (nu aspirina), acestea fiind suficiente pentru majoritatea persoanelor. Dozele standard de acetaminofen sunt foarte sigure, însă dozele foarte mari pot provoca probleme cu ficatul.[4] Medicamentele AINS sunt mai eficace pentru episoadele acute decât acetaminofenul, însă acestea au un risc mai ridicat de apariţie a unor efecte secundare, inclusiv: insuficienţă renală, ulcere stomacale şi posibil boli cardiace. Astfel, medicamentele AINS sunt a doua alegere dupăacetaminofen, recomandate doar în cazul în care durerea nu este gestionată deacesta. AINS sunt disponibile în mai multe clase diferite; nu există nicio dovadă pentru a sprijini utilizarea inhibitoarelor de COX2 faţă de alte clase de AINS cu privire la beneficii.[4] În ceea ce priveşte siguranţa, naproxenul ar putea fi alegerea cea mai bună.[50] Miorelaxantele pot, de asemenea, fi benefice.[4]

Dacă durerea tot nu este gestionată în mod adecvat, pot fi folosite opioidele, precum morfina. Aceste medicamente prezintă riscul producerii dependenţei, putând avea interacţiuni negative cu alte medicamente şi având un risc mai mare de apariţie a unor efecte secundare, inclusiv ameţeală, greaţă şi constipaţie. Opioidele ar putea fi adecvate pentru gestionarea pe termen scurt a durerii severe, acute, care provoacă dureri semnificative.[4] Grupurile de specialişti nu recomandă utilizarea pe termen lung a opioidelor pentru durerea lombară cronică.[4] Pentru persoanele vârstnice cu durere cronică, opioidele pot fi administrate pacienţilor cu diabet, probleme de stomac sau de inimă. De asemenea, acestea ar putea fi utile pentru un anumit grup de persoane cu durere neuropatică.[51]

Antidepresivele ar putea fi eficace pentru tratarea durerii cronice asociată cu simptomele de depresie, însă prezintă riscul apariţiei unor efecte secundare. Deşi anticonvulsivantele precum gabapentina şi carbamazepina sunt uneori folosite pentru durerea lombară cronică şi pot atenua durerea sciatică, există dovezi insuficiente pentru a sprijini utilizarea lor.[4] Steroizii orali sistemici nu au prezentat niciun avantaj în cazul durerii lombare.[1][4] Injecţiile în articulaţiile faţetate şi injecţiile cu steroizi în discuri nu s-au dovedit a fi eficace la persoanele cu durere persistentă care nu iradiază. Cu toate acestea, ar putea fi luate în considerare pentru persoanele cu durere sciatică persistentă.[52] Injecţiile epidurale cu corticosteroizi oferă o ameliorare uşoară şi chestionabilă pe termen scurt la pacienţii cu sciatică, însă nu au beneficii pe termen lung.[53]

Intervenţia chirurgicală

Chirurgia poate fi utilă la persoanele cu hernie de disc care provoacă durere iradiantă semnificativă în picior, slăbiciunea semnificativă a piciorului, probleme cu vezica sau incontinenţă rectală.[54] De asemenea, această metodă ar putea fi utilă la persoanele cu stenoză spinală.[55] În absenţa acestor probleme, nu există nicio dovadă clară a beneficiilor obţinute de pe urma chirurgiei.[54]

Discectomia (eliminarea parţială a discului care provoacă durerea piciorului) poate duce la eliminarea durerii mai repede decât tratamentele nechirurgicale.[54] Discectomia are rezultate mai bune pe termen de un an, însă nu şi pe perioadă de patru până la zece ani.[54] Microdiscectomia, care este mai puţin invazivă, nu a arătat rezultate diferite de discectomia normală.[54]Pentru majoritatea celorlalte afecţiuni, nu există suficiente recomandări pentru opţiuni chirurgicale.[54] Efectul pe termen lung al intervenţiei chirurgicale asupra discopatiei degenerative nu este clar.[54] Opţiunile chirurgicale mai puţin invazive au perioade de recuperare mai bune, însă dovezile referitoare la eficacitate sunt insuficiente.[54]

În cazul persoanelor la care durerea este localizată în zona lombară din cauza degenerării de disc, există dovezi puţine care susţin fuziunea spinală ca având efecte egale cu fizioterapia intensivă şi uşor mai bune decât măsurile nechirurgicale de intensitate scăzută.[55] Fuziunea poate fi luată în considerare la pacienţii cu durere lombară provocată de displazie vertebrală dobândită care nu se ameliorează folosind tratamentele tradiţionale,[54] deşi numai câţiva pacienţi cu fuziune spinală au obţinut rezultate bune.[55] Există o serie de diferite proceduri chirurgicale pentru a obţine fuziunea, însă nu există dovezi clare privind funcţionarea unei metode mai bine decât a alteia.[56] Adăugarea dispozitivelor de implant spinal în timpul fuziunii sporeşte riscurile şi nu oferă nicio ameliorare suplimentară a durerii sau a funcţiilor.[31]

Medicina alternativă

Nu este clar dacă chiropractica sau terapia de manipulare spinală (TMS) duce la îmbunătăţirea rezultatelor la pacienţii cu durere lombară mai mult sau mai puţin decât alte tratamente.[57] Unele rapoarte au descoperit că rezultatele SMT conduc la ameliorări egale sau îmbunătăţite ale durerii şi funcţiilor faţă de intervenţiile utilizate în general pentru monitorizarea pe termen scurt, mediu şi lung;[58][59] alte rapoarte au descoperit că această metodă nu este mai eficace în reducerea durerii decât intervenţiile inerte, manipularea simulată sau alte tratamente şi concluzionează că adăugarea tehnicii SMT nu îmbunătăţeşte rezultatele.[5][60] Ghidurile naţionale ajung la diferite concluzii, unele recomandând manipularea spinală, altele descriind manipularea drept opţională, iar altele recomandând o cură scurtă pentru pacienţii care nu observă îmbunătăţiri cu alte tratamente.[17] Manipularea sub anestezie sau manipularea asistată medical nu prezintă suficiente dovezi pentru a face o recomandare de încredere.[61]


Acupunctura nu este mai bună decât metoda placebo, îngrijirea obişnuită sau acupunctura simulată pentru durerea acută nespecifică sau durerea subcronică.[62] În cazul pacienţilor cu durere cronică, acupunctura ameliorează durerea puţin mai mult decât lipsa totală a unui tratament şi are aproape acelaşi efect ca medicamentele, însă nu ajută deloc în cazul incapacităţii de deplasare.[62] Acest beneficiu al durerii este prezent doar imediat după tratament şi în perioada de monitorizare.[62] Acupunctura poate fi o metodă rezonabilă de încercat pentru pacienţii cu durere cronică care nu răspund la alte tratamente precum îngrijirea şi medicamentele tradiţionale.[1][63] Dacă, pe de o parte, terapia prin masaj nu pare să ofere multe beneficii pentru durerea lombară acută,[1] pe de altă parte, acupunctura îi poate ajuta pe pacienţii cu durere subcronică sau cronică, în special dacă este combinată cu exerciţiile fizice şi educaţia fizică.[64] Dovezile sugerează că acupunctura şi masajul împreună pot fi mai benefice decât masajul separat.[64]

Infiltraţiile locale, practica de injectare a soluţiilor în articulaţiile spatelui pentru a provoca inflamarea acestora şi astfel pentru a stimula răspunsul corpului la vindecare, nu s-a dovedit eficace realizată separat, deşi poate fi utilă dacă este combinată cu alte terapii.[5] Neuroflexoterapia, care presupune poziţionarea unor piese metalice de mici dimensiuni sub pielea din regiunea urechii şi a spatelui, pare să fie mai eficace în ceea ce priveşte reducerea durerii lombare şi îmbunătăţirea funcţiilor, deşi dovezile care sprijină acest lucru sunt puţine.[5][65] Tratamentele pe bază de plante Gheara diavolului şi salcia albă pot reduce numărul de persoane care acuză niveluri ridicate de durere. Cu toate acestea, în cazul persoanelor care iau calmante, această diferenţă este nesemnificativă.[5] Capsicum, sub formă de gel sauplasturi, s-a demonstrat că reduce durerea şi îmbunătăţeşte funcţiile.[5]

Terapia comportamentală poate fi utilă în cazul durerii cronice.[66] Există mai multe tipuri disponibile, inclusiv condiţionarea operantă, care foloseşte consolidarea pentru a reduce comportamentele nedorite şi pentru a spori comportamentele dezirabile; terapia cognitiv-comportamentală, care îi ajută pe oameni să identifice şi să corecteze gândirea şi comportamentul negative; şi condiţionarea comportamentului respondent, care poate modifica răspunsul fiziologic al unui individ la durere. Furnizorii de servicii medicale pot dezvolta un program integrat de terapii comportamentale.[5] Dovezile sunt neconcludente cu privire la reducerea intensităţii durerii lombare cronice sau a incapacităţii de deplasare asociată cu reducerea stresului bazată pe concentrare asupra prezentului, deşi sugerează că poate fi utilă în ceea ce priveşte îmbunătăţirea acceptării durerii existente.[67]

Prognostic

Per ansamblu, rezultatul durerii lombare acute este pozitiv. De obicei, durerea şi incapacitatea de deplasare sunt ameliorate în mare măsură în primele şase săptămâni, cu recuperare completă raportată de 40-90% din pacienţi.[68] În cazul persoanelor care încă prezintă simptome după şase săptămâni, ameliorarea este în general mai lentă, cu recuperare treptată de până la un an. După un an, nivelurile de durere şi incapacitatea de deplasare sunt reduse la minimum în majoritatea cazurilor. Disconfortul, durerea lombară anterioară şi gradul de mulţumire la locul de muncă sunt factori anticipativi ai rezultatului pe termen lung după un episod de durere acută.[68] Anumite probleme psihologice, precum depresia sau nefericirea, cauzate de pierderea locului de muncă, pot prelungi episodul de durere lombară.[4] În urma episodului iniţial de durere lombară, recurenţele apar la peste jumătate dintre persoane.[2]

În ceea ce priveşte durerea lombară persistentă, rezultatul pe termen scurt este, de asemenea, pozitiv, cu ameliorare în primele şase săptămâni, însă după aceea se observă puţine îmbunătăţiri. În termen de un an, persoanele cu durere lombară cronică vor avea în continuare dureri şi nu se vor putea deplasa decât moderat.[68] Persoanele cu grad de dizabilitate mai ridicat pe termen lung includ persoanele cu abilităţi slabe de suportare a durerii sau cu teamă de efectuarea unor activităţi (de 2,5 ori mai probabil să obţină rezultate slabe după un an),[69] precum şi persoanele care pot face faţă durerii doar la un nivel scăzut, cu deficienţe funcţionale, sănătate generală proastă sau cu o componentă psihiatrică sau psihologică semnificativă a durerii(Semnele Waddell).[69]

Epidemiologie

Durerea lombară care durează cel puţin o zi şi împiedică realizarea activităţilor reprezintă o durere comună.[32] În general, aproape 40% dintre persoane suferă de durere lombară la un moment dat în viaţă,[32] cu procentaje estimate la 80% în ţările dezvoltate.[70] Aproximativ 9-12% dintre persoane (632 de milioane) suferă de durere lombară la un moment dat, iar aproximativ un sfert (23,2%) menţionează că au fost afectate pe o perioadă de până la o lună.[32][71]De cele mai multe ori, dificultatea apare la persoanele cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani.[1] Durerea lombară este mai comună la persoanele cu vârste de 40–80 de ani, fiind preconizată creşterea numărului total de persoane afectate pe măsură ce populaţia îmbătrâneşte.[32]

Nu este clar stabilit dacă femeile sau bărbaţii înregistrează niveluri mai ridicate de durere lombară.[32][71] Un raport din 2012 a prezentat un procentaj de 9,6% în rândul bărbaților şi de 8,7% în rândul femeilor.[71] Un alt raport din 2012 a stabilit că procentajul este mai mare la femei decât la bărbaţi, din cauză că este posibil ca acest lucru să se datoreze nivelurilor mai mari de durere provocate de osteoporoză, menstruaţie şi sarcină la femei, sau pentru că există o probabilitate mai mare ca femeile să acuze dureri decât bărbaţii.[32] Aproximativ 70% dintre femei experimentează durerea lombară în timpul sarcinii, acest nivel fiind mai ridicat cu cât sarcina este mai avansată.[72] Persoanele care în prezent fumează, în special adolescenţii, au şanse mai mari de a acuza durere lombară decât foştii fumători, iar foştii fumători au şanse mai mari de a acuza durere lombară decât persoanele care nu au fumat niciodată.[73]

Istoric

Harvey Williams Cushing, 1920s

Durerea lombară este consemnată cel puţin din Epoca bronzului. Cel mai vechi tratat de chirurgie cunoscut, Papirusul Edwin Smith, care datează din 1500 î.e.n., descrie un test de diagnosticare şi un tratament pentru distensia vertebrală. Hipocrate (n. 460 î.e.n. – d. 370 î.e.n.) a fost primul care a utilizat un termen pentru durerea sciatică şi durerea lombară; Galen (activ de la jumătatea până la sfârşitul secolului al II-lea î.e.n.) a descris conceptul mai în detaliu. Până la sfârşitul primului mileniu, medicii nu încercaseră chirurgia lombară şi recomandaseră expectativa vigilentă. În timpul perioadei medievale, vracii ofereau tratament pentru durerea lombară crezând că aceasta este provocată de spirite.[74]

La începutul secolului al XX-lea, medicii considerau că durerea lombară este provocată de inflamarea sau de afectarea nervilor,[74] nevralgia şi nevrita fiind frecvent menţionate de aceştia în literatura medicală din perioada respectivă.[75] Popularitatea acestor cauze propuse a scăzut în timpul secolului al XX-lea.[75] La începutul secolului al XX-lea, neurochirurgul americanHarvey Williams Cushing a sporit acceptarea tratamentelor chirurgicale pentru durerea lombară.[54] În anii 1920 şi 1930, au apărut noi teorii privind cauzele durerii lombare, medicii propunând o combinaţie între sistemul nervos şi tulburările psihologice, precum slăbiciunea nervoasă(neurastenia) şi isteria feminină.[74] Reumatismul muscular (în prezent denumit fibromialgie) a fost, de asemenea, menţionat cu o frecvenţă din ce în ce mai mare.[75]

Tehnologiile emergente precumraxele X oferă medicilor noi instrumente de diagnosticare, dezvăluind discul intervertebral ca sursă a durerii lombare în unele cazuri. În 1938, chirurgul ortoped Joseph S. Barr a prezentat un raport privind cazuri de sciatică ameliorate sau vindecate cu ajutorul chirurgiei lombare.[75] Ca rezultat al muncii sale, în anii 1940, teoria discului vertebral al durerii lombare a câştigat teren,[74] dominând literatura pe parcursul anilor 1980, şi contribuind la apariţia unor tehnologii de imagistică, precum CT sau IRM.[75] Discuţia a pierdut teren pe măsură ce cercetările au indicat că problemele de disc sunt o cauză relativ puţin frecventă a durerii. De atunci, medicii au realizat că este puţin probabilă identificarea unei cauze specifice pentru durerea lombară în multe cazuri şi pun sub semnul întrebării necesitatea de a găsi o cauză deoarece, de cele mai multe ori, simptomele dispar în termen de 6 până la 12 săptămâni, indiferent de tratament.[74]

Societate şi cultură

Durerea lombară conduce la costuri economice ridicate. În Statele Unite, este cel mai comun tip de durere la adulţi, fiind responsabilă de o serie de zile absentate de la locul de muncă şi fiind durerea musculoscheletală cea mai întâlnită în unităţile de primiri urgenţe.[6] În 1998, s-a estimat că durerea lombară este responsabilă de 90 de miliarde USD cheltuite anual în domeniul sănătăţii, 5% dintre indivizi suportând cea mai mare parte dintre acestea (75%).[6] În perioada 1990-2001, numărul de intervenţii chirurgicale efectuate pentru fuziunea spinală a fost de aproape două ori mai mare în Statele Unite, în ciuda faptului că nu au existat modificări referitoare la indicaţiile pentru efectuarea intervenţiilor, nici nu au apărut dovezi noi mai utile.[31] Costurile ulterioare apar sub formă de pierderi de venituri şi productivitate, durerea lombară fiind responsabilă de 40% din totalul de zile de lucru pierdute în Statele Unite.[76] Durerea lombară provoacă dizabilităţi în procentaje mai mari asupra forţei de muncă din Canada, Regatul Unit, Ţările de Jos şi Suedia decât din Statele Unite sau Germania.[76]

Cercetarea

Înlocuirea totală a discului reprezintă o opţiune experimentală,[15] însă nicio dovadă nu sprijină utilizarea sa în defavoarea fuziunii lombare.[54] Cercetătorii analizează posibilitatea de a creşte noi structuri intervertebrale prin utilizarea factorilor de creştere umani injectaţi, a substanţelor injectate, a terapiei celulare şi a ingineriei tisulare.[15]

Referinţe

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n Casazza, BA (). „Diagnosis and treatment of acute low back pain”. American family physician. 85 (4): 343–50. PMID 22335313. 
  2. ^ a b Stanton, TR (aprilie 2010). „How do we define the condition 'recurrent low back pain'? A systematic review”. European spine journal : official publication of the European Spine Society, the European Spinal Deformity Society, and the European Section of the Cervical Spine Research Society. 19 (4): 533–9. doi:10.1007/s00586-009-1214-3. PMID 19921522. 
  3. ^ Kelly GA, Blake C, Power CK, O'keeffe D, Fullen BM (februarie 2011). „The association between chronic low back pain and sleep: a systematic review”. Clin J Pain. 27 (2): 169–81. doi:10.1097/AJP.0b013e3181f3bdd5. PMID 20842008. 
  4. ^ a b c d e f g h i j Miller SM (septembrie 2012). „Low back pain: pharmacologic management”. Prim. Care. 39 (3): 499–510. doi:10.1016/j.pop.2012.06.005. PMID 22958559. 
  5. ^ a b c d e f g Marlowe D (septembrie 2012). „Complementary and alternative medicine treatments for low back pain”. Prim. Care. 39 (3): 533–46. doi:10.1016/j.pop.2012.06.008. PMID 22958563. 
  6. ^ a b c d e f Borczuk, Pierre (iulie 2013). „An Evidence-Based Approach to the Evaluation and Treatment of Low Back Pin in the Emergency Department”. Emergency Medicine Practice. 15 (7). 
  7. ^ a b „Low Back Pain Fact Sheet”. National Institute of Neurological Disorders and Stroke. National Institute of Health. Accesat în . 
  8. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t Manusov EG (septembrie 2012). „Evaluation and diagnosis of low back pain”. Prim. Care. 39 (3): 471–9. doi:10.1016/j.pop.2012.06.003. PMID 22958556. 
  9. ^ „Fast Facts About Back Pain”. National Institute of Arthritis and Musculoskeletal and Skin Diseases. National Institute of Health. septembrie 2009. Accesat în . 
  10. ^ „Low back pain – acute”. U.S. Department of Health and Human Services – National Institutes of Health. Accesat în . 
  11. ^ Majchrzycki M, Mrozikiewicz PM, Kocur P; et al. (noiembrie 2010). „[Low back pain in pregnant women]”. Ginekol. Pol. (în Polish). 81 (11): 851–5. PMID 21365902. 
  12. ^ Floyd, R., & Thompson, Clem. (2008). Manual of structural kinesiology. New York, NY: McGraw-Hill Humanities/Social Sciences/Languages.
  13. ^ a b c d Salzberg L (septembrie 2012). „The physiology of low back pain”. Prim. Care. 39 (3): 487–98. doi:10.1016/j.pop.2012.06.014. PMID 22958558. 
  14. ^ a b c Freedman MD, Woodham MA, Woodham AW (martie 2010). „The role of the lumbar multifidus in chronic low back pain: a review”. PM & R: the journal of injury, function, and rehabilitation. 2 (2): 142–6. doi:10.1016/j.pmrj.2009.11.006. PMID 20193941. 
  15. ^ a b c d e f g Hughes SP, Freemont AJ, Hukins DW, McGregor AH, Roberts S (octombrie 2012). „The pathogenesis of degeneration of the intervertebral disc and emerging therapies in the management of back pain” (PDF). J Bone Joint Surg Br. 94 (10): 1298–304. doi:10.1302/0301-620X.94B10.28986. PMID 23015552. 
  16. ^ Patel, NB (). „Chapter 3: Physiology of Pain”. În Kopf A, Patel NB. Guide to Pain Management in Low-Resource Settings. 
  17. ^ a b c d e f Koes, BW (decembrie 2010). „An updated overview of clinical guidelines for the management of non-specific low back pain in primary care”. European Spine Journal. 19 (12): 2075–94. doi:10.1007/s00586-010-1502-y. PMID 20602122. 
  18. ^ a b c Cohen SP, Argoff CE, Carragee EJ (). „Management of low back pain”. BMJ. 337: a2718. PMID 19103627. 
  19. ^ Davis PC, Wippold II FJ, Cornelius RS; et al. (). „American College of Radiology ACR Appropriateness Criteria – Low Back Pain” (PDF). 
  20. ^ Williams CM, Henschke N, Maher CG; et al. (). „Red flags to screen for vertebral fracture in patients presenting with low-back pain”. Cochrane Database of Systematic Reviews. 1: CD008643. doi:10.1002/14651858.CD008643.pub2. PMID 23440831. 
  21. ^ Henschke N, Maher CG, Ostelo RW, de Vet HC, Macaskill P, Irwig L (). „Red flags to screen for malignancy in patients with low-back pain”. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2: CD008686. doi:10.1002/14651858.CD008686.pub2. PMID 23450586. 
  22. ^ a b c Downie, A. (). „Red flags to screen for malignancy and fracture in patients with low back pain: systematic review”. BMJ. 347 (dec11 1): f7095–f7095. doi:10.1136/bmj.f7095. PMID 24335669. 
  23. ^ Manchikanti L, Glaser SE, Wolfer L, Derby R, Cohen SP (). „Systematic review of lumbar discography as a diagnostic test for chronic low back pain”. Pain Physician. 12 (3): 541–59. PMID 19461822. 
  24. ^ a b c d „Use of imaging studies for low back pain: percentage of members with a primary diagnosis of low back pain who did not have an imaging study (plain x-ray, MRI, CT scan) within 28 days of the diagnosis”. Agency for Healthcare Research and Quality. . Accesat în . 
  25. ^ a b American Academy of Family Physicians, „Ten Things Physicians and Patients Should Question”, Choosing Wisely: an initiative of the ABIM Foundation, American Academy of Family Physicians, accesat în  
  26. ^ a b American College of Physicians, „Five Things Physicians and Patients Should Question”, Choosing Wisely: an initiative of theABIM Foundation, American College of Physicians, accesat în  
  27. ^ Chou, R (). „Imaging strategies for low-back pain: systematic review and meta-analysis”. Lancet. 373 (9662): 463–72. doi:10.1016/S0140-6736(09)60172-0. PMID 19200918. 
  28. ^ Crownover BK, Bepko JL (aprilie 2013). „Appropriate and safe use of diagnostic imaging”. Am Fam Physician. 87 (7): 494–501. PMID 23547591. 
  29. ^ a b Chou, R (). „Diagnostic imaging for low back pain: advice for high-value health care from the American College of Physicians”. Annals of Internal Medicine. 154 (3): 181–9. doi:10.1059/0003-4819-154-3-201102010-00008. PMID 21282698. 
  30. ^ Flynn TW, Smith B, Chou R (noiembrie 2011). „Appropriate use of diagnostic imaging in low back pain: a reminder that unnecessary imaging may do as much harm as good”. J Orthop Sports Phys Ther. 41 (11): 838–46. doi:10.2519/jospt.2011.3618. PMID 21642763. 
  31. ^ a b c Deyo, RA; Mirza, SK; Turner, JA; Martin, BI (). „Overtreating Chronic Back Pain: Time to Back Off?”. Journal of the American Board of Family Medicine : JABFM. 22 (1): 62–8. doi:10.3122/jabfm.2009.01.080102. PMC 2729142 Accesibil gratuit. PMID 19124635. 
  32. ^ a b c d e f g Hoy D, Bain C, Williams G; et al. (iunie 2012). „A systematic review of the global prevalence of low back pain”. Arthritis Rheum. 64 (6): 2028–37. doi:10.1002/art.34347. PMID 22231424. 
  33. ^ a b Choi BK, Verbeek JH, Tam WW, Jiang JY (). Choi, Brian KL, ed. „Exercises for prevention of recurrences of low-back pain”. Cochrane Database of Systematic Reviews (1): CD006555. doi:10.1002/14651858.CD006555.pub2. PMID 20091596. 
  34. ^ Chou R, Qaseem A, Snow V; et al. (octombrie 2007). „Diagnosis and treatment of low back pain: a joint clinical practice guideline from the American College of Physicians and the American Pain Society”. Annals of Internal Medicine. 147 (7): 478–91. doi:10.7326/0003-4819-147-7-200710020-00006. PMID 17909209. 
  35. ^ a b c Guild DG (septembrie 2012). „Mechanical therapy for low back pain”. Prim. Care. 39 (3): 511–6. doi:10.1016/j.pop.2012.06.006. PMID 22958560. 
  36. ^ a b Sahar T, Cohen MJ, Uval-Ne'eman V; et al. (aprilie 2009). „Insoles for prevention and treatment of back pain: a systematic review within the framework of the Cochrane Collaboration Back Review Group”. Spine. 34 (9): 924–33. doi:10.1097/BRS.0b013e31819f29be. PMID 19359999. 
  37. ^ Sprouse R (septembrie 2012). „Treatment: current treatment recommendations for acute and chronic undifferentiated low back pain”. Prim. Care. 39 (3): 481–6. doi:10.1016/j.pop.2012.06.004. PMID 22958557. 
  38. ^ Momsen AM, Rasmussen JO, Nielsen CV, Iversen MD, Lund H (noiembrie 2012). „Multidisciplinary team care in rehabilitation: an overview of reviews”. J Rehabil Med. 44 (11): 901–12. doi:10.2340/16501977-1040. PMID 23026978. 
  39. ^ Hendrick P, Milosavljevic S, Hale L; et al. (martie 2011). „The relationship between physical activity and low back pain outcomes: a systematic review of observational studies”. Eur Spine J. 20 (3): 464–74. doi:10.1007/s00586-010-1616-2. PMC 3048226 Accesibil gratuit. PMID 21053026. 
  40. ^ Hendrick P, Te Wake AM, Tikkisetty AS, Wulff L, Yap C, Milosavljevic S (octombrie 2010). „The effectiveness of walking as an intervention for low back pain: a systematic review”. Eur Spine J. 19 (10): 1613–20. doi:10.1007/s00586-010-1412-z. PMC 2989236 Accesibil gratuit. PMID 20414688. 
  41. ^ French, SD.; Cameron, M.; Walker, BF.; Reggars, JW.; Esterman, AJ. (). „Superficial heat or cold for low back pain”. Cochrane Database of Systematic Reviews (1): CD004750. doi:10.1002/14651858.CD004750.pub2. PMID 16437495. 
  42. ^ a b van Middelkoop M, Rubinstein SM, Kuijpers T, Verhagen AP, Ostelo R, Koes BW, van Tulder MW (). „A systematic review on the effectiveness of physical and rehabilitation interventions for chronic non-specific low back pain”. Eur Spine J. 20 (1): 19–39. doi:10.1007/s00586-010-1518-3. PMC 3036018 Accesibil gratuit. PMID 20640863. 
  43. ^ Seco J, Kovacs FM, Urrutia G (octombrie 2011). „The efficacy, safety, effectiveness, and cost-effectiveness of ultrasound and shock wave therapies for low back pain: a systematic review”. Spine J. 11 (10): 966–77. doi:10.1016/j.spinee.2011.02.002. PMID 21482199. 
  44. ^ Smith C, Grimmer-Somers K. (). „The treatment effect of exercise programmes for chronic low back pain”. J Eval Clin Pract. 16 (3): 484–91. doi:10.1111/j.1365-2753.2009.01174.x. PMID 20438611. 
  45. ^ van Middelkoop M, Rubinstein SM, Verhagen AP, Ostelo RW, Koes BW, van Tulder MW (). „Exercise therapy for chronic nonspecific low-back pain”. Best Pract Res Clin Rheumatol. 24 (2): 193–204. doi:10.1016/j.berh.2010.01.002. PMID 20227641. 
  46. ^ Woodman, JP (ianuarie 2012). „Evidence for the effectiveness of Alexander Technique lessons in medical and health-related conditions: a systematic review”. International journal of clinical practice. 66 (1): 98–112. doi:10.1111/j.1742-1241.2011.02817.x. PMID 22171910. 
  47. ^ Posadzki, P (septembrie 2011). „Yoga for low back pain: a systematic review of randomized clinical trials”. Clinical rheumatology. 30 (9): 1257–62. doi:10.1007/s10067-011-1764-8. PMID 21590293. 
  48. ^ Dubinsky, R. M.; Miyasaki, J. (). „Assessment: Efficacy of transcutaneous electric nerve stimulation in the treatment of pain in neurologic disorders (an evidence-based review): Report of the Therapeutics and Technology Assessment Subcommittee of the American Academy of Neurology”. Neurology. 74 (2): 173–6. doi:10.1212/WNL.0b013e3181c918fc. PMID 20042705. 
  49. ^ Nizard J, Raoul S, Nguyen JP, Lefaucheur JP (octombrie 2012). „Invasive stimulation therapies for the treatment of refractory pain”. Discov Med. 14 (77): 237–46. PMID 23114579. 
  50. ^ Coxib and traditional NSAID Trialists' (CNT), Collaboration (). „Vascular and upper gastrointestinal effects of non-steroidal anti-inflammatory drugs: meta-analyses of individual participant data from randomised trials”. Lancet. 382 (9894): 769–79. doi:10.1016/S0140-6736(13)60900-9. PMID 23726390. 
  51. ^ de Leon-Casasola OA (martie 2013). „Opioids for chronic pain: new evidence, new strategies, safe prescribing”. Am. J. Med. 126 (3 Suppl 1): S3–11. doi:10.1016/j.amjmed.2012.11.011. PMID 23414718. 
  52. ^ Chou R, Loeser JD, Owens DK, Rosenquist RW, Atlas SJ, Baisden J, Carragee EJ, Grabois M, Murphy DR, Resnick DK, Stanos SP, Shaffer WO, Wall EM; American Pain Society Low Back Pain Guideline Panel (). „Interventional therapies, surgery, and interdisciplinary rehabilitation for low back pain: An evidence-based clinical practice guideline from the American Pain Society”. Spine. 34 (10): 1066–77. doi:10.1097/BRS.0b013e3181a1390d. PMID 19363457. 
  53. ^ Pinto, RZ (). „Epidural corticosteroid injections in the management of sciatica: a systematic review and meta-analysis”. Annals of Internal Medicine. 157 (12): 865–77. PMID 23362516. 
  54. ^ a b c d e f g h i j k Manusov, EG (septembrie 2012). „Surgical treatment of low back pain”. Primary care. 39 (3): 525–31. doi:10.1016/j.pop.2012.06.010. PMID 22958562. 
  55. ^ a b c Chou R, Baisden J, Carragee EJ, Resnick DK, Shaffer WO, Loeser JD (mai 2009). „Surgery for low back pain: a review of the evidence for an American Pain Society Clinical Practice Guideline”. Spine. 34 (10): 1094–109. doi:10.1097/BRS.0b013e3181a105fc. PMID 19363455. 
  56. ^ Lee, CS (martie 2011). „Fusion rates of instrumented lumbar spinal arthrodesis according to surgical approach: a systematic review of randomized trials”. Clinics in orthopedic surgery. 3 (1): 39–47. doi:10.4055/cios.2011.3.1.39. PMID 21369477. 
  57. ^ Walker, BF (). „A Cochrane review of combined chiropractic interventions for low-back pain”. Spine. 36 (3): 230–42. doi:10.1097/BRS.0b013e318202ac73. PMID 21248591. 
  58. ^ Dagenais, S; Gay, RE; Tricco, AC; Freeman, MD; Mayer, JM (). „NASS Contemporary Concepts in Spine Care: spinal manipulation therapy for acute low back pain”. The spine journal : official journal of the North American Spine Society. 10 (10): 918–40. doi:10.1016/j.spinee.2010.07.389. PMID 20869008. 
  59. ^ Rubinstein SM, van Middelkoop M, Assendelft WJ, de Boer MR, van Tulder MW (). Rubinstein, Sidney M, ed. „Spinal manipulative therapy for chronic low-back pain”. Cochrane Database of Systematic Reviews (2): CD008112. doi:10.1002/14651858.CD008112.pub2. PMID 21328304. 
  60. ^ Rubinstein, SM (). „Spinal manipulative therapy for acute low-back pain”. Cochrane Database of Systematic Reviews. 9: CD008880. doi:10.1002/14651858.CD008880.pub2. PMID 22972127. 
  61. ^ Dagenais, S; Mayer, J; Wooley, J; Haldeman, S (). „Evidence-informed management of chronic low back pain with medicine-assisted manipulation”. The Spine Journal. 8 (1): 142–9. doi:10.1016/j.spinee.2007.09.010. PMID 18164462. 
  62. ^ a b c Furlan AD, Yazdi F, Tsertsvadze A, Gross A, Van Tulder M, Santaguida L, Gagnier J, Ammendolia C, Dryden T, Doucette S, Skidmore B, Daniel R, Ostermann T, Tsouros S (). „A systematic review and meta-analysis of efficacy, cost-effectiveness, and safety of selected complementary and alternative medicine for neck and low-back pain”. Evidence-based complementary and alternative medicine. 2012: 953139. doi:10.1155/2012/953139. PMID 22203884. 
  63. ^ Lin CW, Haas M, Maher CG, Machado LA, van Tulder MW (iulie 2011). „Cost-effectiveness of guideline-endorsed treatments for low back pain: a systematic review”. Eur Spine J. 20 (7): 1024–38. doi:10.1007/s00586-010-1676-3. PMC 3176706 Accesibil gratuit. PMID 21229367. 
  64. ^ a b Furlan AD, Imamura M, Dryden T, Irvin E (). „Massage for low-back pain”. Cochrane Database of Systematic Reviews (4): CD001929. doi:10.1002/14651858.CD001929.pub2. PMID 18843627. 
  65. ^ Urrútia G, Burton K, Morral A, Bonfill X, Zanoli G (martie 2005). „Neuroreflexotherapy for nonspecific low back pain: a systematic review”. Spine. 30 (6): E148–53. PMID 15770167. 
  66. ^ Henschke N, Ostelo RW, van Tulder MW; et al. (). „Behavioural treatment for chronic low-back pain”. Cochrane Database of Systematic Reviews (7): CD002014. doi:10.1002/14651858.CD002014.pub3. PMID 20614428. 
  67. ^ Cramer H, Haller H, Lauche R, Dobos G (). „Mindfulness-based stress reduction for low back pain. A systematic review”. BMC Complement Altern Med. 12: 162. doi:10.1186/1472-6882-12-162. PMC 3520871 Accesibil gratuit. PMID 23009599. 
  68. ^ a b c Menezes Costa Lda, C (). „The prognosis of acute and persistent low-back pain: a meta-analysis”. CMAJ : Canadian Medical Association journal = journal de l'Association medicale canadienne. 184 (11): E613–24. doi:10.1503/cmaj.111271. PMC 3414626 Accesibil gratuit. PMID 22586331. 
  69. ^ a b Chou, R; Shekelle, P (). „Will this patient develop persistent disabling low back pain?”. JAMA: the Journal of the American Medical Association. 303 (13): 1295–302. doi:10.1001/jama.2010.344. PMID 20371789. 
  70. ^ Vinod Malhotra; Yao, Fun-Sun F.; Fontes, Manuel da Costa (). Yao and Artusio's Anesthesiology: Problem-Oriented Patient Management. Hagerstwon, MD: Lippincott Williams & Wilkins. pp. Chapter 49. ISBN 1-4511-0265-8. 
  71. ^ a b c Vos, T (). „Years lived with disability (YLDs) for 1160 sequelae of 289 diseases and injuries 1990–2010: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2010”. Lancet. 380 (9859): 2163–96. doi:10.1016/S0140-6736(12)61729-2. PMID 23245607. 
  72. ^ Cunningham, F (). Williams Obstetrics (ed. 23). McGraw Hill Professional. p. 210. ISBN 9780071702850. 
  73. ^ Shiri R, Karppinen J, Leino-Arjas P, Solovieva S, Viikari-Juntura E (ianuarie 2010). „The association between smoking and low back pain: a meta-analysis”. Am. J. Med. 123 (1): 87.e7–35. doi:10.1016/j.amjmed.2009.05.028. PMID 20102998. 
  74. ^ a b c d e Maharty DC (septembrie 2012). „The history of lower back pain: a look "back" through the centuries”. Prim. Care. 39 (3): 463–70. doi:10.1016/j.pop.2012.06.002. PMID 22958555. 
  75. ^ a b c d e Lutz GK, Butzlaff M, Schultz-Venrath U (august 2003). „Looking back on back pain: trial and error of diagnoses in the 20th century”. Spine. 28 (16): 1899–905. doi:10.1097/01.BRS.0000083365.41261.CF. PMID 12923482. 
  76. ^ a b Manchikanti L, Singh V, Datta S, Cohen SP, Hirsch JA, ASIPP (). „Comprehensive review of epidemiology, scope, and impact of spinal pain”. Pain Physician. 12 (4): E35–70. PMID 19668291. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Dorsalgie_joasă&oldid=8563217