Obezitate: Diferență între versiuni

Modifică legăturile
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Ark25 (discuție | contribuții)
141.307 edits
traducere din en.wiki
Linia 1: Linia 1:
{{Infobox disease |Name = Obezitate |Image = Obesity-waist_circumference.svg |Alt = Three silhouettes depicting the outlines of a normal sized (left), overweight (middle), and obese person (right). |Caption = Silhouettes and waist circumferences representing normal, overweight, and obese |DiseasesDB = 9099 |ICD10 = {{ICD10|E|66| |e|65}} |ICD9 = {{ICD9|278}} |MedlinePlus = 003101 |OMIM = 601665 |eMedicineSubj = med |eMedicineTopic =1653 |MeshName = Obesity |MeshNumber = C23.888.144.699.500 | }} '''Obezitatea''' este o [[afecțiune medicală]] în care [[grăsimea corporală]] s-a acumulat în exces, astfel încât poate avea un efect advers asupra sănătății, ducând la o [[speranță de viață]] redusă și/sau probleme de sănătate.<ref name="WHO 2000 p.6">WHO 2000 p.6</ref><ref name=HaslamJames/> Oamenii sunt considerați obezi atunci când [[indicele de masă corporală]] (IMC), o mărime obținută prin împărțirea greutății unei persoane, exprimată în [[kilograme]] la pătratul înălțimii acelei persoane, exprimată în [[metri]], este mai mare de 30&nbsp;kg/m<sup>2</sup>.<ref name="WHO 2000 p.9">WHO 2000 p.9</ref> Obezitatea crește riscul de [[morbiditate asociată obezității|diverse afecțiuni]], în special [[afecţiuni cardiovasculare|boli de inimă]], [[diabet zaharat de tip 2|diabet de tip 2]], [[apnee obstructivă de somn]], anumite tipuri de [[cancer]], [[osteoartrită]]<ref name=HaslamJames/> şi[[astm]]<ref>http://www.medicalnewstoday.com/releases/24118.php</ref><ref name=HaslamJames/><ref name=Poulain/>. În cele mai multe cazuri, obezitatea este provocată de o combinaţie dintre un consum excesiv de [[calorii]], lipsa activităţii fizice şi o [[moştenire poligenică|predispoziţie genetică]], deşi, în anumite situaţii, cauzele principale sunt [[genele]], afecţiunile [[endocrine]], [[medicamentaţia]] sau [[afecţiunile psihice]]. Există puţine dovezi ce susţin punctul de vedere conform căruia anumite persoane obeze mănâncă puţin, însă se îngraşă din cauza metabolismului lent; în medie, persoanele obeze consumă mai multă energie decât cele slabe, dată fiind energia necesară pentru a susţine o greutate crescută.<ref>{{cite book |author=Kushner, Robert |title=Treatment of the Obese Patient (Contemporary Endocrinology) |publisher=Humana Press |location=Totowa, NJ|year=2007 |page=158 |isbn=1-59745-400-1 |url=http://books.google.com/?id=vWjK5etS7PMC&pg=PA121&lpg=PA121&dq=measurement+of+metabolism+in+obese+Bessesen |doi= |accessdate=April 5, 2009}}</ref><ref name=Anes2000>{{cite journal |author=Adams JP, Murphy PG |title=Obesity in anaesthesia and intensive care |journal=Br J Anaesth |volume=85 |issue=1 |pages=91–108 |year=2000 |month=July |pmid=10927998 |doi= 10.1093/bja/85.1.91|url=http://bja.oxfordjournals.org/cgi/content/full/85/1/91}}</ref> [[Dietele]] şi [[activitatea fizică]] sunt principalele ajutoare în tratamentul obezităţii. Calitatea regimului alimentar poate fi îmbunătăţită prin reducerea consumului de alimente calorice, cum sunt cele bogate în grăsimi şi zaharuri, şi creşterea consumului de [[fibre alimentare]]. Se pot lua [[medicamente împotriva obezității]] pentru a diminua apetitul sau a bloca acumularea grăsimii, împreună cu o dietă potrivită. În cazul în care dieta, activitatea fizică și medicamentația nu sunt eficiente, se poate apela la un [[balon gastric]] pentru scăderea în greutate, sau la [[chirurgia bariatrică|operație]] pentru a reduce volumul stomacului și/sau lungimea intestinelor, ducând astfel la instalarea mai rapidă a stării de [[sațietate]] și la o capacitate redusă de absorbție a substanțelor nutritive din alimentație.<ref>NICE 2006 p.10–11</ref><ref name=balloon2008>{{cite journal |author=Imaz I, Martínez-Cervell C, García-Alvarez EE, Sendra-Gutiérrez JM, González-Enríquez J |title=Safety and effectiveness of the intragastric balloon for obesity. A meta-analysis|journal=Obes Surg |volume=18 |issue=7 |pages=841–6 |year=2008 |month=July |pmid=18459025|doi=10.1007/s11695-007-9331-8}}</ref> Obezitatea este una dintre principalele [[cauze de deces ce pot fi prevenite|cauze de deces ce pot fi prevenite]] la nivel mondial, cu o [[răspândire]] din ce în ce mai mare la adulți și [[obezitate infantilă|copii]], iar autoritățile o consideră ca fiind una dintre cele mai grave probleme de [[sănătate publică]] din secolul al XXI-lea&nbsp.<ref name=Barn1999>{{cite journal |author=Barness LA, Opitz JM, Gilbert-Barness E |title=Obesity: genetic, molecular, and environmental aspects |journal=Am. J. Med. Genet. A|volume=143A |issue=24 |pages=3016–34 |year=2007 |month=December |pmid=18000969 |doi=10.1002/ajmg.a.32035 |url=}}</ref> În mare parte din lumea modernă, obezitatea este [[stigmat privind greutatea|stigmatizată]] (în special în [[Occident]]), cu toate că a fost percepută drept un simbol al bogăției și fertilității de-a lungul istoriei, acest lucru fiind încă valabil în anumite zone din lume.<ref name=HaslamJames/><ref name=Woodhouse/> ==Clasificare== {{Main|Classification of obesity}} Obezitatea este o [[afecțiune medicală]] în care [[grăsimea corporală]] s-a acumulat în exces, putând avea un efect advers asupra sănătății.<ref name="WHO 2000 p.6"/> Este definită prin intermediul [[indice de masă corporală|indicelui de masă corporală (IMC)]] și evaluată în continuare din perspectiva distribuției de grăsime via [[raport talie-șold|raportul talie-șold]] și totalitatea factorilor de risc cardiovasculari.<ref>{{cite journal |journal= Nutr J |year=2007 |volume=6 |page=32 |title= Measurement and Definitions of Obesity In Childhood and Adolescence: A field guide for the uninitiated |author= Sweeting HN|doi=10.1186/1475-2891-6-32|pmid=17963490 |url=http://www.nutritionj.com/content/6/1/32 |pmc= 2164947|issue=1}}</ref><ref>NHLBI p.xiv</ref> IMC este legat îndeaproape atât de [[Procentul de grăsime corporală|procentul de grăsime corporală]], cât și de totalul grăsimii corporale.<ref>{{cite journal |author=Gray DS, Fujioka K |title=Use of relative weight and Body Mass Index for the determination of adiposity |journal=J Clin Epidemiol |volume=44 |issue=6 |pages=545–50 |year=1991 |pmid=2037859 |doi= 10.1016/0895-4356(91)90218-X|url=}}</ref> [[File:Obesity6.JPG|thumb|left|alt=Imaginea din față și lateral a unui tors aparținând unei persoane „super obeze”. Sunt vizibile vergeturi ale pielii, împreună cu ginecomastie.|O persoană „super obeză” cu un IMC de 47&nbsp;kg/m<sup>2</sup>: greutate 146&nbsp;kg (322&nbsp;lb), înălțime 177&nbsp;cm (5&nbsp;ft 10&nbsp;in)]] La copii, greutatea optimă variază în funcție de vârstă și sex. La copii și adolescenți obezitatea nu este definită ca un număr absolut, ci în conexiune cu un grup istoric normal, astfel încât obezitatea reprezintă un IMC mai mare decât 95&nbsp;[[centilă]].<ref name="cdc.gov">{{cite web|url=http://www.cdc.gov/nccdphp/dnpa/healthyweight/assessing/bmi/childrens_BMI/about_childrens_BMI.htm |title=Healthy Weight: Assessing Your Weight: BMI: About BMI for Children and Teens|publisher=[[Center for disease control and prevention]]|accessdate=April 6, 2009}}</ref> Informațiile de referință pe care s-au bazat aceste centile datează din 1963 până în 1994, așadar nu au fost afectate de creșterile recente în greutate.<ref name="Flegal KM, Ogden CL, Wei R, Kuczmarski RL, Johnson CL 2001 1086–93">{{cite journal |author=Flegal KM, Ogden CL, Wei R, Kuczmarski RL, Johnson CL|title=Prevalence of overweight in US children: comparison of US growth charts from the Centers for Disease Control and Prevention with other reference values for body mass index |journal=Am. J. Clin. Nutr. |volume=73 |issue=6|pages=1086–93 |year=2001 |month=June |pmid=11382664 |doi= |url=http://www.ajcn.org/cgi/content/full/73/6/1086}}</ref> {| class="wikitable" style = "float: right; margin-left:15px; text-align:center" |- ! IMC !! Clasificare |- |lățime=50%| < 18.5 ||subponderal |- |18.5–24.9 || greutate normală |- |25.0–29.9 || supraponderal |- |30.0–34.9 || obezitate clasa I |- |35.0–39.9 || obezitate clasa II |- |≥ 40.0 || &nbsp;&nbsp;obezitate clasa III&nbsp;&nbsp; |} IMC se calculează împărțind greutatea subiectului la pătratul înălțimii sale, exprimată de obicei ori în [[Sistemul metric|metri]] ori în [[unități obișnuite SUA|„unități” SUA]]: :Metric: <math>IMC=kilograme/metri^2</math> :Sistemul obișnuit SUA și [[Sistemul imperial|imperial]]: <math>IMC=lb*703/in^2</math> unde <math>lb</math> reprezintă greutatea subiectului în [[pound (greutate)|livre]] și <math>in</math> reprezintă înălțimea persoanei în inchi. Cele mai utilizate definiții, stabilite de [[Organizația Mondială a Sănătății ]] (OMS) în 1997 și publicate în 2000, oferă valorile listate în tabelul din dreapta.<ref name="WHO 2000 p.9"/> Definițiile OMS au fost modificate de anumite organizații particulare. Literatura chirurgicală împarte „clasa III” de obezitate în categorii ale căror valori sunt încă disputate.<ref name=morbid2007>{{cite journal|author=Sturm R |title=Increases in morbid obesity in the USA: 2000–2005 |journal=Public Health |volume=121 |issue=7|pages=492–6 |year=2007 |month=July |pmid=17399752 |pmc=2864630 |doi=10.1016/j.puhe.2007.01.006 |url=}}</ref> * Orice IMC ≥ 35 sau 40 înseamnă „obezitate severă” * Un IMC de ≥ 35 sau 40–44,9 sau 49,9 înseamnă „obezitate morbidă” * Un IMC de ≥ 45 sau 50 înseamnă „super obezitate” Luând în considerare faptul că populațiile asiatice prezintă consecințe negative de sănătate la un IMC mai scăzut decât cel al caucazienilor, anumite popoare au redefinit obezitatea; japonezii au definit obezitatea ca orice IMC mai mare de 25<ref>{{cite journal |author=Kanazawa M, Yoshiike N, Osaka T, Numba Y, Zimmet P, Inoue S |title=Criteria and classification of obesity in Japan and Asia-Oceania|journal=Asia Pac J Clin Nutr |volume=11 Suppl 8 |issue= |pages=S732–S737 |year=2002 |month=December |pmid=12534701|doi= 10.1046/j.1440-6047.11.s8.19.x|url=}}</ref> în timp ce [[China]] folosește un IMC mai mare de 28.<ref>{{cite journal|author=Bei-Fan Z |title=Predictive values of body mass index and waist circumference for risk factors of certain related diseases in Chinese adults: study on optimal cut-off points of body mass index and waist circumference in Chinese adults |journal=Asia Pac J Clin Nutr |volume=11 Suppl 8 |issue= |pages=S685–93 |year=2002 |month=December|pmid=12534691 |doi= 10.1046/j.1440-6047.11.s8.9.x|url= |author2=Cooperative Meta-Analysis Group of Working Group on Obesity in China}}</ref> =={{anchor|Effects on health}}Efecte asupra sănătății== <!-- [[Effects of obesity on health]] links here, please make corresponding changes if altering this section title or removing the anchor tag. --> [[Greutatea umană|greutatea]] corporală în exces este asociată cu diverse [[afecțiuni]], în special [[afecțiuni cardiovasculare]], [[diabet zaharat de tip 2]], [[apnee obstructivă de somn]], anumite tipuri de [[cancer]],[[osteoartrită]]<ref name=HaslamJames/> şi[[astm]]<ref>http://www.medicalnewstoday.com/releases/24118.php</ref><ref name=HaslamJames/><ref name=Poulain/>. Drept urmare, obezitatea poate reduce [[speranța de viață]].<ref name=HaslamJames/> ===Mortalitate=== {{Double image|right|MenBMIMort.png|200|WomenBMIMort.png|200|alt=(Left) Un grafic care ilustrează varianţia riscului de deces în funcţie de IMC. Cel mai scăzut risc se înregistrează la un IMC cuprins între 20 şi 25 şi creşte odată cu modificarea în ambele direcţii. (Dreapta) Un grafic care ilustrează varianţia riscului de deces în funcţie de IMC. Cel mai scăzut risc se înregistrează la un IMC cuprins între 20 şi 25 şi creşte odată cu modificarea în ambele direcţii.|Riscul relativ de deces peste 10 ani la bărbaţii caucazieni (stânga) şi femeile caucaziene (dreapta) din Statele Unite, care nu au fumat niciodată, în funcţie de IMC.<ref name=NEJM10>{{cite journal |author=Berrington de Gonzalez A |title=Body-Mass Index and Mortality among 1.46 Million White Adults |journal=N. Engl. J. Med. |volume=363 |issue=23 |pages=2211–9 |year=2010|month=December |pmid=21121834 |doi=10.1056/NEJMoa1000367 |url= |pmc=3066051 |author-separator=,|display-authors=3}}</ref>||}} Obezitatea reprezintă una dintre principalele [[cauze de deces ce pot fi prevenite]] la nivel mondial.<ref name=Barn1999/><ref>{{cite journal|author=Mokdad AH, Marks JS, Stroup DF, Gerberding JL |title=Actual causes of death in the United States, 2000|journal=JAMA |volume=291 |issue=10 |pages=1238–45 |year=2004 |month=March |pmid=15010446 |doi=10.1001/jama.291.10.1238|url=http://www.csdp.org/research/1238.pdf|format=PDF}}</ref><ref name=Allison>{{cite journal |author=Allison DB, Fontaine KR, [[JoAnn E. Manson|Manson JE]], Stevens J, VanItallie TB |title=Annual deaths attributable to obesity in the United States |journal=JAMA |volume=282 |issue=16 |pages=1530–8 |year=1999 |month=October |pmid=10546692 |doi= 10.1001/jama.282.16.1530|url=http://jama.ama-assn.org/cgi/content/full/282/16/1530}}</ref> Studii americane și europene efectuate la scară largă au arătat că riscul de deces este cel mai mic la un IMC de 20–25&nbsp;kg/m<sup>2</sup><ref name=NEJM10/><ref name=Lancet2009>{{cite journal |author=Whitlock G |title=Body-mass index and cause-specific mortality in 900 000 adults: collaborative analyses of 57 prospective studies |journal=Lancet |volume=373 |issue=9669 |pages=1083–96 |year=2009|month=March |pmid=19299006 |doi=10.1016/S0140-6736(09)60318-4 |url= |pmc=2662372 |author-separator=,|author2=Lewington S |author3=Sherliker P |display-authors=3 |last4=Sherliker |first4=P |last5=Clarke |first5=R|last6=Emberson |first6=J |last7=Halsey |first7=J |last8=Qizilbash |first8=N |last9=Collins |first9=R}}</ref> la nefumători și de 24–27&nbsp;kg/m<sup>2</sup> la fumători, riscul crescând odată cu schimbările în oricare direcție.<ref>{{cite journal |author=Calle EE, Thun MJ, Petrelli JM, Rodriguez C, Heath CW |title=Body-mass index and mortality in a prospective cohort of U.S. adults |journal=N. Engl. J. Med. |volume=341 |issue=15 |pages=1097–105|year=1999 |month=October |pmid=10511607 |doi= 10.1056/NEJM199910073411501|url=http://content.nejm.org/cgi/content/full/341/15/1097}}</ref><ref name=Euro2008>{{cite journal |author=Pischon T |title=General and abdominal adiposity and risk of death in Europe |journal=N. Engl. J. Med.|volume=359 |issue=20 |pages=2105–20 |year=2008 |month=November |pmid=19005195 |doi=10.1056/NEJMoa0801891 |url=|author-separator=, |author2=Boeing H |author3=Hoffmann K |display-authors=3 |last4=Bergmann |first4=M. |last5=Schulze|first5=M.B. |last6=Overvad |first6=K. |last7=Van Der Schouw |first7=Y.T. |last8=Spencer |first8=E. |last9=Moons|first9=K.G.M.}}</ref> Un IMC mai mare de 32 a fost asociat cu o [[rată a mortalității]] dublă printre femei, de-a lungul unei perioade de 16 ani.<ref>{{cite journal |author=Manson JE |title=Body weight and mortality among women |journal=N. Engl. J. Med.|volume=333 |issue=11 |pages=677–85 |year=1995 |pmid=7637744| doi = 10.1056/NEJM199509143331101 |author-separator=,|author2=Willett WC |author3=Stampfer MJ |display-authors=3 |last4=Colditz |first4=Graham A. |last5=Hunter|first5=David J. |last6=Hankinson |first6=Susan E. |last7=Hennekens |first7=Charles H. |last8=Speizer |first8=Frank E.}}</ref> În Statele Unite se estimează că obezitatea cauzează de la 111,909 până la 365,000 de decese anual,<ref name=HaslamJames>{{cite journal |author=Haslam DW, James WP |title=Obesity |journal=Lancet |volume=366 |issue=9492|pages=1197–209 |year=2005 |pmid=16198769 |doi=10.1016/S0140-6736(05)67483-1}}</ref><ref name=Allison/> în timp ce în Europa 1 milion (7,7%) de decese sunt atribuite greutăţii excesive.<ref name=EuroG2008/><ref name=Euro2007>{{cite journal|author=Fried M |title=Inter-disciplinary European guidelines on surgery of severe obesity |journal=Int J Obes (Lond)|volume=31 |issue=4 |pages=569–77 |year=2007 |month=April |pmid=17325689 |doi=10.1038/sj.ijo.0803560 |url=|author-separator=, |author2=Hainer V |author3=Basdevant A |display-authors=3 |last4=Buchwald |first4=H |last5=Deitel|first5=M |last6=Finer |first6=N |last7=Greve |first7=J W M |last8=Horber |first8=F |last9=Mathus-Vliegen|first9=E}}</ref> În medie, obezitatea reduce speranţa de viaţă cu şase până la şapte &nbsp;ani:<ref name=HaslamJames/><ref>{{cite journal |author=Peeters A, Barendregt JJ, Willekens F, Mackenbach JP, Al Mamun A, Bonneux L |title=Obesity in adulthood and its consequences for life expectancy: A life-table analysis |journal=Ann. Intern. Med. |volume=138 |issue=1 |pages=24–32 |year=2003 |month=January |pmid=12513041 |doi=|url=http://www.annals.org/cgi/reprint/138/1/24 | format=PDF |last7=Nedcom}}</ref> un IMC de 30–35 reduce speranţa de viaţă cu doi până la patru&nbsp;ani,<ref name=Lancet2009/> în timp ce obezitatea severă (IMC&nbsp;>&nbsp;40) reduce speranţa de viaţă cu 10&nbsp;ani.<ref name=Lancet2009/> ===Morbiditate=== {{Main|Obesity-associated morbidity}} Obezitatea mărește riscul apariției multor afecțiuni fizice și mentale. Aceste patologii asociate sunt întâlnite cel mai frecvent în[[sindromul metabolic]],<ref name=HaslamJames/> o combinație de tulburări medicale care include: [[diabetul zaharat de tip 2]], [[hipertensiune|tensiunea arterială ridicată]], [[hipercolesterolemie|colesterolul sanguin crescut]] și[[hipertrigliceridemie|nivelul crescut al trigliceridelor]].<ref>{{cite journal |author=Grundy SM |title=Obesity, metabolic syndrome, and cardiovascular disease |journal=J. Clin. Endocrinol. Metab. |volume=89 |issue=6 |pages=2595–600|year=2004 |pmid=15181029 |doi=10.1210/jc.2004-0372}}</ref> Complicațiile sunt provocate fie direct de obezitate, fie sunt legate de aceasta în mod indirect, prin mecanisme care au o cauză comună, precum alimentația greșită sau [[un stil de viață sedentar]]. Forța legăturii dintre obezitate și afecțiunile specifice variază. Una dintre cele mai puternice legături este cea cu [[diabetul de tip 2]]. Grăsimea corporală excesivă stă la baza a 64% din cazurile de diabet la bărbați și a 77% din cazuri la femei.<ref>Seidell 2005 p.9</ref> Consecințele asupra sănătății se încadrează în două mari categorii: cele care pot fi atribuite efectelor creșterii masei adipoase (cum sunt[[osteoartrita]], [[apneea obstructivă în somn]], stigmatizarea socială) și cele datorate creșterii numărului [[celulelor adipoase]] ([[diabet zaharat|diabet]], [[cancer]], [[afecțiuni cardiovasculare]], [[steatoză hepatică nealcoolică]]).<ref name=HaslamJames/><ref name=Bray2004>{{cite journal |author=Bray GA |title=Medical consequences of obesity |journal=J. Clin. Endocrinol. Metab. |volume=89 |issue=6 |pages=2583–9 |year=2004 |pmid=15181027|doi=10.1210/jc.2004-0535}}</ref> Creșterea grăsimii corporale afectează răspunsul organismului la insulină, putând conduce la [[rezistenţă la insulină]]. Acumularea grăsimii generează, de asemenea, o [[inflamare|stare proinflamatorie]]<ref>{{cite journal|author=Shoelson SE, Herrero L, Naaz A |title=Obesity, inflammation, and insulin resistance |journal=Gastroenterology|volume=132 |issue=6 |pages=2169–80 |year=2007 |month=May |pmid=17498510|doi=10.1053/j.gastro.2007.03.059}}</ref><ref>{{cite journal |author=Shoelson SE, Lee J, Goldfine AB|title=Inflammation and insulin resistance |journal=J. Clin. Invest. |volume=116 |issue=7 |pages=1793–801 |year=2006|month=July |pmid=16823477 |pmc=1483173 |doi=10.1172/JCI29069 |url=http://www.jci.org/articles/view/29069}}</ref> și o stare[[tromboză|protrombotică]].<ref name=Bray2004/><ref>{{cite journal |author=Dentali F, Squizzato A, Ageno W|title=The metabolic syndrome as a risk factor for venous and arterial thrombosis |journal=Semin. Thromb. Hemost.|volume=35 |issue=5 |pages=451–7 |year=2009 |month=July |pmid=19739035 |doi=10.1055/s-0029-1234140}}</ref> {| class="wikitable" |- ! Domeniu medical ! Afecțiune ! Domeniu medical ! Afecțiune |- <!--Alphabetized-->|width=10%| [[Cardiologie]] | * [[cardiopatie ischemică]]:<ref name=Yusuf2004>{{cite journal | author=Yusuf S, Hawken S, Ounpuu S, Dans T, Avezum A, Lanas F, McQueen M, Budaj A, Pais P, Varigos J, Lisheng L, INTERHEART Study Investigators. | title=Effect of potentially modifiable risk factors associated with myocardial infarction in 52 countries (the INTERHEART study): Case-control study|journal=Lancet | year=2004 | pages=937–52 | volume=364 | pmid=15364185 |doi=10.1016/S0140-6736(04)17018-9 | issue=9438}}</ref> [[angină pectorală|angină]] și [[infarct miocardic]] * [[insuficiență cardiacă congestivă]]<ref name=HaslamJames/> * [[tensiune arterială ridicată]]<ref name=HaslamJames/> * [[Dislipidemie|niveluri anormale ale colesterolului]]<ref name=HaslamJames/> * [[tromboză venoasă profundă]] și [[embolie pulmonară]]<ref>{{cite journal |author=Darvall KA, Sam RC, Silverman SH, Bradbury AW, Adam DJ |title=Obesity and thrombosis |journal=Eur J Vasc Endovasc Surg |volume=33 |issue=2 |pages=223–33|year=2007 |month=February |pmid=17185009 |doi=10.1016/j.ejvs.2006.10.006}}</ref> | <!--Alphabetized-->[[Dermatologie]] | * [[vergeturi]]<ref name=derm2007/> * [[acantoza nigricans]]<ref name=derm2007>{{cite journal |author=Yosipovitch G, DeVore A, Dawn A |title=Obesity and the skin: skin physiology and skin manifestations of obesity |journal=J. Am. Acad. Dermatol. |volume=56 |issue=6|pages=901–16; quiz 917–20 |year=2007 |month=June |pmid=17504714 |doi=10.1016/j.jaad.2006.12.004 |url=}}</ref> * [[limfedem]]<ref name=derm2007/> * [[celulită]]<ref name=derm2007/> * [[hirsutism]]<ref name=derm2007/> * [[intertrigo]]<ref>{{cite journal |author=Hahler B |title=An overview of dermatological conditions commonly associated with the obese patient |journal=Ostomy Wound Manage |volume=52 |issue=6 |pages=34–6, 38, 40 passim|year=2006 |month=June |pmid=16799182 |doi= |url=}}</ref> |- | <!--Alphabetized-->[[Endocrinologie]] și [[Reproducerea asistată medical]] | * [[diabet zaharat]]<ref name=HaslamJames/> * [[sindromul polichistic ovarian]]<ref name=HaslamJames/> * tulburări [[menstruație|menstruale]]<ref name=HaslamJames/> * [[infertilitate]]<ref name=HaslamJames/><ref name=OBGYN2008>{{cite journal |author=Arendas K, Qiu Q, Gruslin A|title=Obesity in pregnancy: pre-conceptional to postpartum consequences |journal=J Obstet Gynaecol Can |volume=30|issue=6 |pages=477–88 |year=2008 |month=June |pmid=18611299 |doi= |url=}}</ref> * [[Obezitate maternă|complicații în timpul sarcinii]]<ref name=HaslamJames/><ref name=OBGYN2008/> * [[malformații congenitale]]<ref name=HaslamJames/> * [[Nașterea unui făt mort|moartea intrauterină a fătului]]<ref name=OBGYN2008/> | <!--Alphabetized-->[[Gastrointestinal]] | * [[boala de reflux gastroesofagian]]<ref name=HaslamJames/><ref name=GERD2008>{{cite journal |author=Anand G, Katz PO|title=Gastroesophageal reflux disease and obesity |journal=Rev Gastroenterol Disord |volume=8 |issue=4 |pages=233–9|year=2008 |pmid=19107097 |doi= |url=http://www.medreviews.com/pubmed.cfm?j=3&v=8&i=4&p=233}}</ref> * [[steatoză hepatică nealcoolică|steatoză hepatică]]<ref name=HaslamJames/> * [[colelitiază]] (calculi în vezica biliară)<ref name=HaslamJames/> |- | <!--Alphabetized-->[[Neurologie]] | style="width:40%;"| * [[accident vascular cerebral]]<ref name=HaslamJames/> * [[meralgie parestezică]]<ref>{{cite journal |author=Harney D, Patijn J |title=Meralgia paresthetica: diagnosis and management strategies |journal=Pain Med |volume=8 |issue=8 |pages=669–77 |year=2007 |pmid=18028045|doi=10.1111/j.1526-4637.2006.00227.x |url=}}</ref> * [[migrene]]<ref>{{cite journal |author=Bigal ME, Lipton RB |title=Obesity and chronic daily headache |journal=Curr Pain Headache Rep |volume=12 |issue=1 |pages=56–61 |year=2008 |month=January |pmid=18417025 |doi= 10.1007/s11916-008-0011-8|url=}}</ref> * [[sindromul tunelului carpian]]<ref>{{cite journal |author=Sharifi-Mollayousefi A |title=Assessment of body mass index and hand anthropometric measurements as independent risk factors for carpal tunnel syndrome |journal=Folia Morphol. (Warsz)|volume=67 |issue=1 |pages=36–42 |year=2008 |month=February |pmid=18335412 |doi= |url= |author-separator=,|author2=Yazdchi-Marandi M |author3=Ayramlou H |display-authors=3 |last4=Heidari |first4=P |last5=Salavati |first5=A|last6=Zarrintan |first6=S |last7=Sharifi-Mollayousefi |first7=A}}</ref> * [[demență]]<ref>{{cite journal |author=Beydoun MA, Beydoun HA, Wang Y |title=Obesity and central obesity as risk factors for incident dementia and its subtypes: A systematic review and meta-analysis |journal=Obes Rev |volume=9|issue=3 |pages=204–18 |year=2008 |month=May |pmid=18331422 |doi=10.1111/j.1467-789X.2008.00473.x}}</ref> * [[hipertensiune intracraniană idiopatică]]<ref>{{cite journal |author=Wall M |title=Idiopathic intracranial hypertension (pseudotumor cerebri) |journal=Curr Neurol Neurosci Rep |volume=8 |issue=2 |pages=87–93 |year=2008|month=March |pmid=18460275 |doi= 10.1007/s11910-008-0015-0|url=}}</ref> * [[scleroză multiplă]]<ref>{{cite journal | last1 = Munger | first1 = KL | last2 = Chitnis | first2 = T | last3 = Ascherio | first3 = A. | author-separator =, | author-name-separator= | year = 2009 | title = Body size and risk of MS in two cohorts of US women | url = | journal = Neurology | volume = 73 | issue = 19| pages = 1543–50 | doi = 10.1212/WNL.0b013e3181c0d6e0 | pmc = 2777074 | pmid = 19901245 }}</ref> | <!--Alphabetized-->[[Oncologie]]<ref>{{cite journal |author=Calle EE, Rodriguez C, Walker-Thurmond K, Thun MJ|title=Overweight, obesity, and mortality from cancer in a prospectively studied cohort of U.S. adults |journal=N. Engl. J. Med. |volume=348 |issue=17 |pages=1625–38 |year=2003 |month=April |pmid=12711737|doi=10.1056/NEJMoa021423}}</ref> | * [[cancer mamar|sân]], [[cancer ovarian|ovarian]] * [[cancer esofagian|esofagian]], [[cancer colorectal |colorectal]] * [[carcinom hepatocelular|ficat]], [[cancer pancreatic|pancreatic]] * [[Cancer la vezica biliară|vezica biliară]], [[cancer gastric|stomac]] * [[Cancer endometrial|endometrial]], [[cancer cervical|cervical]] * [[cancer de prostată|prostată]], [[carcinom cu celule renale|rinichi]] * [[limfom non-Hodgkin]], [[mielom multiplu]] |- | style="width:10%;"| <!--Alphabetized-->[[Psihiatrie]] | style="width:40%;"| * [[Tulburare depresivă majoră|depresie]] la femei<ref name=HaslamJames/> *[[stigmatizare]] socială<ref name=HaslamJames/> | <!--Alphabetized-->[[Respirologie]] | * [[apneea în timpul somnului|apneea obstructivă în somn]]<ref name=HaslamJames/><ref name=Poulain>{{cite journal |author=Poulain M|title=The effect of obesity on chronic respiratory diseases: pathophysiology and therapeutic strategies |journal=CMAJ|volume=174 |issue=9 |pages=1293–9 |year=2006 |month=April |pmid=16636330 |pmc=1435949 |doi=10.1503/cmaj.051299|url=http://www.cmaj.ca/cgi/content/full/174/9/1293 |author-separator=, |author2=Doucet M |author3=Major GC|display-authors=3 |last4=Drapeau |first4=V |last5=Sériès |first5=F |last6=Boulet |first6=LP |last7=Tremblay |first7=A|last8=Maltais |first8=F}}</ref> * [[sindromul de hipoventilație asociată obezității]]<ref name=HaslamJames/><ref name=Poulain/> * [[astmă]]<ref name=HaslamJames/><ref name=Poulain/> * complicații crescute în timpul [[anesteziei generale]]<ref name=HaslamJames/><ref name=Anes2000/> |- | <!--Alphabetized-->[[Reumatologie]] și [[Ortopedie]] | * [[gută]]<ref>{{cite journal |author=Choi HK, Atkinson K, Karlson EW, Curhan G |title=Obesity, weight change, hypertension, diuretic use, and risk of gout in men: the health professionals follow-up study |journal=Arch. Intern. Med. |volume=165 |issue=7 |pages=742–8 |year=2005 |month=April |pmid=15824292 |doi=10.1001/archinte.165.7.742 |url=}}</ref> * mobilitate redusă<ref>{{cite journal |author=Tukker A, Visscher T, Picavet H |title=Overweight and health problems of the lower extremities: osteoarthritis, pain and disability |journal=Public Health Nutr |volume= 12|issue= 3|pages=1–10|year=2008 |month=April |pmid=18426630 |doi=10.1017/S1368980008002103 |url=}}</ref> * [[osteoartrită]]<ref name=HaslamJames/> * [[dureri în zona inferioară a spatelui]]<ref>{{cite journal |author=Molenaar EA, Numans ME, van Ameijden EJ, Grobbee DE |title=[Considerable comorbidity in overweight adults: results from the Utrecht Health Project] |language=Dutch; Flemish |journal=Ned Tijdschr Geneeskd |volume=152 |issue=45 |pages=2457–63 |year=2008 |month=November |pmid=19051798 |doi= |url=}}</ref> | <!--Alphabetized-->[[Urologie]] și [[Nefrologie]] | * [[disfuncție erectilă]]<ref>{{cite journal |author=Esposito K, Giugliano F, Di Palo C, Giugliano G, Marfella R, D'Andrea F, D'Armiento M, Giugliano D |title=Effect of lifestyle changes on erectile dysfunction in obese men: A randomized controlled trial |journal=JAMA |volume=291 |issue=24 |pages=2978–84 |year=2004 |pmid=15213209|doi=10.1001/jama.291.24.2978}}</ref> * [[incontinență urinară]]<ref>{{cite journal |author=Hunskaar S |title=A systematic review of overweight and obesity as risk factors and targets for clinical intervention for urinary incontinence in women |journal=Neurourol. Urodyn.|volume=27 |issue=8 |pages=749–57 |year=2008 |pmid=18951445 |doi=10.1002/nau.20635 |url=}}</ref> * [[insuficiență renală cronică]]<ref>{{cite journal |author=Ejerblad E, Fored CM, Lindblad P, Fryzek J, McLaughlin JK, Nyrén O |title=Obesity and risk for chronic renal failure |journal=J. Am. Soc. Nephrol. |volume=17 |issue=6 |pages=1695–702|year=2006 |pmid=16641153 |doi=10.1681/ASN.2005060638}}</ref> * [[hipogonadism]]<ref>{{cite journal |author=Makhsida N, Shah J, Yan G, Fisch H, Shabsigh R |title=Hypogonadism and metabolic syndrome: Implications for testosterone therapy |journal=J. Urol. |volume=174 |issue=3 |pages=827–34|year=2005 |month=September |pmid=16093964 |doi=10.1097/01.ju.0000169490.78443.59}}</ref> * [[penis îngropat]]<ref name="pmid19935302">{{cite journal |author=Pestana IA, Greenfield JM, Walsh M, Donatucci CF, Erdmann D |title=Management of "buried" penis in adulthood: an overview |journal=Plast. Reconstr. Surg. |volume=124|issue=4 |pages=1186–95 |year=2009 |month=October |pmid=19935302 |doi=10.1097/PRS.0b013e3181b5a37f}}</ref> |} ===Paradoxul supraviețuirii=== {{ See also|Obesity paradox}} Deși consecințele negative ale obezității asupra sănătății populației în general sunt bine susținute de dovezile disponibile, rezultatele în materie de sănătate în anumite subgrupuri par să se amelioreze la o valoare crescută a indicelui masei corporale (IMC), un fenomen cunoscut sub denumirea de paradoxul supraviețuirii în rândul persoanelor obeze.<ref name=Schmidt2007>{{cite journal |author=Schmidt DS, Salahudeen AK |title=Obesity-survival paradox-still a controversy? |journal=Semin Dial |volume=20 |issue=6 |pages=486–92 |year=2007 |pmid=17991192|doi=10.1111/j.1525-139X.2007.00349.x}}</ref> Paradoxul a fost descris pentru prima dată în 1999, la persoane supraponderale și obeze supuse hemodializei,<ref name=Schmidt2007/> și a fost ulterior constatat la persoane cu [[insuficiență cardiacă]] și cu[[Boală vasculară periferică|boala arterială periferică]] (BAP).<ref name=paradox2003>{{cite journal |author=|title=Behavioral counseling in primary care to promote a healthy diet: recommendations and rationale |journal=Am Fam Physician |volume=67 |issue=12 |pages=2573–6 |year=2003 |month=June |pmid=12825847 |doi= |author1= U.S. Preventive Services Task Force }}</ref> La persoanele cu insuficiență cardiacă, în rândul celor cu un IMC cuprins între 30,0 și 34,9 s-a înregistrat o mortalitate mai redusă decât în rândul celor cu o greutate normală. Acest lucru a fost atribuit faptului că, deseori, pacienții pierd din greutate pe măsură ce devin tot mai bolnavi.<ref>{{cite journal |author=Habbu A, Lakkis NM, Dokainish H |title=The obesity paradox: Fact or fiction?|journal=Am. J. Cardiol. |volume=98 |issue=7 |pages=944–8 |year=2006 |month=October |pmid=16996880|doi=10.1016/j.amjcard.2006.04.039}}</ref> Constatări similare au fost făcute și în alte tipuri de boli cardiace. Persoanele încadrate în gradul 1 de obezitate și care suferă de boli cardiace nu prezintă o incidenţă mai mare a altor probleme cardiace decât persoanele cu greutate normală și care, de asemenea, suferă de boli cardiace. Totuși, la persoanele încadrate în grade de obezitate mai mari, riscul unor evenimente ulterioare este crescut.<ref>{{cite journal |author=Romero-Corral A |title=Association of bodyweight with total mortality and with cardiovascular events in coronary artery disease: A systematic review of cohort studies |journal=Lancet |volume=368|issue=9536 |pages=666–78 |year=2006 |pmid=16920472 |doi=10.1016/S0140-6736(06)69251-9 |author-separator=,|author2=Montori VM |author3=Somers VK |display-authors=3 |last4=Korinek |first4=Josef |last5=Thomas |first5=Randal J|last6=Allison |first6=Thomas G |last7=Mookadam |first7=Farouk |last8=Lopez-Jimenez|first8=Francisco}}</ref><ref>{{cite journal |author=Oreopoulos A, Padwal R, Kalantar-Zadeh K, Fonarow GC, Norris CM, McAlister FA |title=Body mass index and mortality in heart failure: A meta-analysis |journal=Am. Heart J. |volume=156|issue=1 |pages=13–22 |year=2008 |month=July |pmid=18585492 |doi=10.1016/j.ahj.2008.02.014 |url=}}</ref> Nici chiar după o[[Intervenție de bypass al arterelor coronare|intervenție de bypass coronarian]] nu s-a observat o creștere a mortalității la persoanele supraponderale și obeze.<ref>{{cite journal |author=Oreopoulos A, Padwal R, Norris CM, Mullen JC, Pretorius V, Kalantar-Zadeh K|title=Effect of obesity on short- and long-term mortality postcoronary revascularization: A meta-analysis|journal=Obesity (Silver Spring) |volume=16 |issue=2 |pages=442–50 |year=2008 |month=February |pmid=18239657|doi=10.1038/oby.2007.36}}</ref> În urma unui studiu, s-a constatat că rata de supraviețuire mai bună s-ar putea explica prin tratamentul mai agresiv pe care persoanele obeze îl primesc după un eveniment cardiac.<ref>{{cite journal| author=Diercks DB | title=The obesity paradox in non-ST-segment elevation acute coronary syndromes: Results from the Can Rapid risk stratification of Unstable angina patients Suppress ADverse outcomes with Early implementation of the American College of Cardiology/American Heart Association Guidelines Quality Improvement Initiative | journal=Am Heart J | year=2006 | month=July | volume=152 |issue=1 | pages=140–8 | pmid=16824844 | doi=10.1016/j.ahj.2005.09.024| author-separator=,| author2=Roe MT|author3=Mulgund J| display-authors=3| last4=Pollack| first4=Charles V.| last5=Kirk| first5=J. Douglas| last6=Gibler|first6=W. Brian| last7=Ohman| first7=E. Magnus| last8=Smith| first8=Sidney C.| last9=Boden| first9=William E.}}</ref> În urma altui studiu, s-a constatat că, dacă se ține seama de [[boala pulmonară obstructivă cronică]] (BPOC) la persoanele cu BAP, beneficiul obezității nu mai există.<ref name=paradox2003/> ==Cauze== Se crede că, la nivel individual, majoritatea cazurilor de obezitate se explică printr-o combinație de consum excesiv de [[calorii]] și lipsa [[activității fizice]].<ref name=CADG2006/> Situațiile cauzate în principal de ereditate, motive medicale sau boli psihice sunt limitate.<ref>{{cite journal |author=Bleich S, Cutler D, Murray C, Adams A |title=Why is the developed world obese? |journal=Annu Rev Public Health |volume=29 |pages=273–95 |year=2008 |pmid=18173389|doi=10.1146/annurev.publhealth.29.020907.090954}}</ref> De fapt, se crede ca la nivel social cazurile de obezitate au crescut ca urmare a unui regim alimentar accesibil și savuros, <ref>{{cite journal |author=Drewnowski A, Specter SE|title=Poverty and obesity: the role of energy density and energy costs |journal=Am. J. Clin. Nutr. |volume=79 |issue=1|pages=6–16 |year=2004 |month=January |pmid=14684391 |doi= |url=http://www.ajcn.org/cgi/content/full/79/1/6}}</ref>a dependenței din ce în ce mai mari de mașină și a mecanizării.<ref>{{cite journal |author=Nestle M, Jacobson MF|title=Halting the obesity epidemic: a public health policy approach |journal=Public Health Rep |volume=115 |issue=1|pages=12–24 |year=2000 |pmid=10968581 |pmc=1308552 |doi= 10.1093/phr/115.1.12|url=}}</ref><ref name=James2008>{{cite journal |author=James WP |title=The fundamental drivers of the obesity epidemic |journal=Obes Rev |volume=9 |issue= Suppl 1 |pages=6–13 |year=2008 |month=March |pmid=18307693 |doi=10.1111/j.1467-789X.2007.00432.x}}</ref> O analiză din 2006 a identificat zece alte posibile cauze ale creșterii obezității: (1) odihnă insuficientă, (2)[[disruptori endocrini]] ([[substanţe poluante]] din mediu ce interacționează cu metabolismul lipidic), (3) o variabilitate scăzută a temperaturii mediului înconjurător, (4) diminuarea [[fumatului de tutun|fumatului]], deoarece fumatul suprimă pofta de mâncare, (5) consumul crescut de medicamente care duc la creșterea în greutate (de ex., [[antipsihotice atipice]]), (6) creșteri proporționale în grupuri etnice și de vârstă, ce tind să cântărească mai mult, (7) sarcina la o vârstă mai înaintată (ceea ce poate cauza o predispoziție către obezitate infantilă), (8) factori de risc [[epigenetici]] transmiși din generație în generație, (9) [[selecția naturală]] pentru un IMC mai mare, și (10) [[mariajul asortativ]] ce duce la o concentrație ridicată a factorilor de risc pentru obezitate (acest lucru ar duce la creșterea numărului de persoane obeze prin creșterea discrepanțelor în greutate dintre oameni).<ref name="pmid16801930">{{cite journal|author=Keith SW |title=Putative contributors to the secular increase in obesity: Exploring the roads less traveled|journal=Int J Obes (Lond) |volume=30 |issue=11 |pages=1585–94 |year=2006 |pmid=16801930 |doi=10.1038/sj.ijo.0803326|url=http://www.nature.com/ijo/journal/v30/n11/full/0803326a.html |author-separator=, |author2=Redden DT|author3=Katzmarzyk PT |display-authors=3 |last4=Boggiano |first4=M M |last5=Hanlon |first5=E C |last6=Benca |first6=R M |last7=Ruden |first7=D |last8=Pietrobelli |first8=A |last9=Barger |first9=J L}}</ref> Cu toate că există dovezi substanțiale ce susțin influența acestor mecanisme asupra creșterii gradului de răspândire a obezității, acestea sunt încă neconcludente, iar autorii afirmă că acestea au probabil o influență mai mică decât cele prezentate în paragraful anterior. ===Alimentaţia=== {{Main|Diet and obesity}} {{Double image|right|World map of Energy consumption 1961,2.svg|200|World map of Energy consumption 2001-2003.svg|200|alt=(Left) A world map with countries colored to reflect the food energy consumption of their people in 1961. North America, Europe, and Australia have relatively high intake, while Africa and Asia consume much less.(Right) A world map with countries colored to reflect the food energy consumption of their people in 2001–2003. Consumption in North America, Europe, and Australia has increased with respect to previous levels in 1971. Food consumption has also increased substantially in many parts of Asia. However, food consumption in Africa remains low.|Map of dietary energy availability per person per day in 1961 (left) and 2001–2003 (right) in kcal/person/day.<ref name=Earth09/> {{Multicol}} {{legend|#b3b3b3|no data}} {{legend|#ffff65|<1600}} {{legend|#fff200|1600–1800}} {{legend|#ffdc00|1800–2000}} {{legend|#ffc600|2000–2200}} {{legend|#ffb000|2200–2400}} {{legend|#ff9a00|2400–2600}} {{Multicol-break}} {{legend|#ff8400|2600–2800}} {{legend|#ff6e00|2800–3000}} {{legend|#ff5800|3000–3200}} {{legend|#ff4200|3200–3400}} {{legend|#ff2c00|3400–3600}} {{legend|#cb0000|>3600}} {{Multicol-end}} ||}} [[File:World Per Person Energy Consumption.png|thumb|alt=Un grafic ce reprezintă creșterea treptată a consumului caloric de persoană pe zi, între 1961 și 2002.|Consumul mondial mediu de energie pe cap de locuitor din 1961 până în 2002<ref name=Earth09>{{cite web |url=http://earthtrends.wri.org/searchable_db/index.php?theme=8&variable_ID=212&action=select_countries |title=EarthTrends: Nutrition: Calorie supply per capita |work=World Resources Institute |accessdate=Oct. 18, 2009}}</ref>]] [[Consumul caloric]] pe cap de locuitor variază considerabil între diferite regiuni și țări. De asemenea, s-a modificat semnificativ de-a lungul anilor.<ref name=Earth09/> De la începutul anilor ’70 și până spre finalul anilor ’90, numărul mediu de calorii pentru o persoană pe zi (cantitatea de mâncare cumpărată) a crescut peste tot în lume, cu excepția Europei de Est. Statele Unite aveau cel mai mare număr, cu 3654&nbsp;calorii de persoană în 1996.<ref name=Earth09/> Acesta a crescut și mai mult în 2003, ajungând la 3754.<ref name=Earth09/> La sfârșitul anilor ’90, europenii aveau 3394&nbsp;calorii de persoană, în zonele din Asia aflate în dezvoltare numărul era de 2648&nbsp;calorii de persoană și în Africa subsahariană populația avea 2176&nbsp;calorii de persoană.<ref name=Earth09/><ref>{{cite web |url=http://www.scribd.com/doc/1470965/USDA-frsept99b|title=USDA: frsept99b |work=[[United States Department of Agriculture]] |accessdate=January 10, 2009}}</ref> Consumul total de calorii are legătură cu obezitatea.<ref>{{cite web|url=http://www.statcan.gc.ca/pub/82-003-x/2009004/article/10933-eng.htm |title=Diet composition and obesity among Canadian adults |work=Statistics Canada |accessdate=}}</ref> Disponibilitatea la scară largă a [[Nutriţie# Recomandări şi îndrumări|principiilor nutriționale]]<ref>{{cite web |author=National Control for Health Statistics | title=Nutrition For Everyone | publisher=Centers for Disease Control and Prevention | url=http://www.cdc.gov/nccdphp/dnpa/nutrition/nutrition_for_everyone | accessdate=2008-07-09}}</ref>nu a ajutat foarte mult în rezolvarea problemelor legate de supraalimentare și alegerea incorectă a alimentelor.<ref>{{cite journal |author=Marantz PR, Bird ED, Alderman MH |title=A call for higher standards of evidence for dietary guidelines |journal=Am J Prev Med|volume=34 |issue=3 |pages=234–40 |year=2008 |month=March |pmid=18312812 |doi=10.1016/j.amepre.2007.11.017|url=}}</ref> Din 1971 până în 2000, în Statele Unite rata obezității a crescut de la 14,5% la 30,9%.<ref name=Flegal2002>{{cite journal | author=Flegal KM, Carroll MD, Ogden CL, Johnson CL | title=Prevalence and trends in obesity among US adults, 1999–2000 | journal=JAMA | year=2002 | month=October | volume=288| pages=1723–1727 |url=http://jama.ama-assn.org/cgi/content/full/288/14/1723 | doi=10.1001/jama.288.14.1723 | pmid=12365955 |issue=14}}</ref> În aceeași perioadă, a crescut și numărul mediu de calorii consumate. La femei creșterea a fost de 335&nbsp;calorii pe zi (1542&nbsp;calorii în 1971 și 1877&nbsp;calorii în 2004), iar la bărbați cantitatea medie a crescut cu 168&nbsp;calorii pe zi (2450&nbsp;calorii în 1971 și 2618&nbsp;calorii în 2004). Această creștere a numărului de calorii a fost cauzată în mare parte de consumul de carbohidrați, și nu de cel de grăsimi.<ref>{{cite journal | author=Wright JD, Kennedy-Stephenson J, Wang CY, McDowell MA, Johnson CL |title=Trends in intake of energy and macronutrients—United States, 1971–2000 | journal=MMWR Morb Mortal Wkly Rep |year=2004 | month=February | volume=53 | issue=4 | pages=80–2 |url=http://www.cdc.gov/mmwr/preview/mmwrhtml/mm5304a3.htm | pmid=14762332}}</ref> Sursele principale ale acestor carbohidrați consumați în plus sunt băuturile îndulcite, care, în prezent, reprezintă aproape 25 la sută din energia zilnică provenită din alimentație la tinerii adulți din America,<ref name=Caballero>{{cite journal |author=Caballero B |title=The global epidemic of obesity: An overview|journal=Epidemiol Rev |volume=29 |issue= |pages=1–5 |year=2007 |pmid=17569676 |doi=10.1093/epirev/mxm012 |url=}}</ref>și chipsurile de cartofi.<ref>{{cite journal|last=Mozaffarian|first=D|coauthors=Hao, T, Rimm, EB, Willett, WC, Hu, FB|title=Changes in Diet and Lifestyle and Long-Term Weight Gain in Women and Men|journal=The New England Journal of Medicine|date=2011 Jun 23|volume=364|issue=25|pages=2392–404|pmid=21696306|doi=10.1056/NEJMoa1014296|pmc=3151731}}</ref> Se crede că una din cauzele creșterii ratei de obezitate o reprezintă consumul de băuturi îndulcite.<ref>{{cite journal |author=Malik VS, Schulze MB, Hu FB |title=Intake of sugar-sweetened beverages and weight gain: a systematic review |journal=Am. J. Clin. Nutr. |volume=84 |issue=2 |pages=274–88 |year=2006 |month=August |pmid=16895873 |doi=|url=http://www.ajcn.org/cgi/content/full/84/2/274 |pmc=3210834}}</ref><ref>{{cite journal |author=Olsen NJ, Heitmann BL |title=Intake of calorically sweetened beverages and obesity |journal=Obes Rev |volume=10 |issue=1 |pages=68–75|year=2009 |month=January |pmid=18764885 |doi=10.1111/j.1467-789X.2008.00523.x |url=}}</ref> Pe măsură ce societățile se bazează din ce în ce mai mult pe porții mari, [[calorice|pline de energie]] și mese de la fast-food, asocierea dintre consumul de fast-food și obezitate devine și mai alarmantă.<ref>{{cite journal |author=Rosenheck R|title=Fast food consumption and increased caloric intake: a systematic review of a trajectory towards weight gain and obesity risk |journal=Obes Rev |volume=9 |issue=6 |pages=535–47 |year=2008 |month=November |pmid=18346099|doi=10.1111/j.1467-789X.2008.00477.x |url=}}</ref> În Statele Unite, consumul de fast-food s-a triplat, iar caloriile provenite de pe urma unor astfel de alimente a crescut de patru ori între 1977 și 1995.<ref>{{cite book |author=Lin BH, Guthrie J and Frazao E |editor=Frazão E |title=Agriculture Information Bulletin No. 750: America's Eating Habits: Changes and Consequences | url=http://www.ers.usda.gov/publications/aib750/ |year=1999 |publisher=US Department of Agriculture, Economic Research Service |location=Washington, DC |pages=213–239 |chapter=Nutrient contribution of food away from home}}</ref> [[Politica agricolă]] și [[tehnicile|Revoluției verzi (agricultură)]] din Statele Unite și Europa au dus la scăderea prețurilor la alimente. În Statele Unite, subvenționarea porumbului, culturilor de soia, grâului și orezului prin intermediul legislației agricole [[U.S. farm bill]] a făcut ca principalele surse de hrană procesată să fie mai ieftine în comparație cu fructele și legumele.<ref>{{cite news|author=Pollan, Michael|title=You Are What You Grow|work=New York Times|url=http://www.nytimes.com/2007/04/22/magazine/22wwlnlede.t.html?ex=1186027200&en=bbe0f6a2c10e3b3c&ei=5070|date= 22 April 2007|accessdate= 2007-07-30}}</ref> Persoanele obeze declară în mod constant un consum mai scăzut de hrană, în comparație cu persoanele de o greutate normală.<ref>Kopelman and Caterson 2005:324.</ref> Această afirmație este susținută atât de teste efectuate asupra unor persoane într-o cameră [[calorimetrică]]<ref>{{cite web|title=Metabolism alone doesn't explain how thin people stay thin |publisher=The Medical Post|work=John Schieszer|format=registration required}}</ref>, cât și prin observare directă. ===Stilul de viață sedentar=== {{See also|Sedentary lifestyle|Exercise trends}} [[Stilul de viață sedentar]] joacă un rol semnificativ în obezitate.<ref>Seidell 2005 p.10</ref> Există o tendință la nivel mondial de a ne îndrepta către activități mai puțin solicitante din punct de vedere fizic,<ref name=WHO2009>{{cite web|url=http://www.who.int/dietphysicalactivity/publications/facts/obesity/en/ |title=WHO: Obesity and overweight|work=[[World Health Organization]] |accessdate=January 10, 2009|archiveurl=http://web.archive.org/web/20081218104805/http://www.who.int/dietphysicalactivity/publications/facts/obesity/en/<!--Added by H3llBot--> |archivedate=December 18, 2008}}</ref><ref name=WHOExercise>{{cite web|url=http://www.who.int/dietphysicalactivity/factsheet_inactivity/en/index.html |title=WHO &#124; Physical Inactivity: A Global Public Health Problem |work=[[World Health Organization]] |accessdate=February 22, 2009}}</ref><ref name=Ness2006>{{cite journal |author=Ness-Abramof R, Apovian CM |title=Diet modification for treatment and prevention of obesity |journal=Endocrine |volume=29 |issue=1 |pages=5–9 |year=2006 |month=February |pmid=16622287|doi=10.1385/ENDO:29:1:135 |url=}}</ref> și în prezent, cel puțin 60% din populația lumii nu face suficientă mişcare.<ref name=WHOExercise/> Acest lucru este cauzat în principal de utilizarea crescândă a transportului mecanizat și de răspândirea în majoritatea gospodăriilor a tehnologiei care ușurează munca manuală.<ref name=WHO2009/><ref name=WHOExercise/><ref name=Ness2006/> La copii, activitatea fizică a scăzut, din cauza mersului mai puțin pe jos și diminuării educației fizice.<ref>{{cite journal |author=Salmon J, Timperio A |title=Prevalence, trends and environmental influences on child and youth physical activity |journal=Med Sport Sci |volume=50 |issue= |pages=183–99 |year=2007 |pmid=17387258|doi=10.1159/000101391 |series=Medicine and Sport Science |isbn=978-3-318-01396-2 }}</ref> Tendințele mondiale în ceea ce privește timpul liber activ [[activitatea fizică]] nu sunt prea clare. [[Organizația Mondială a Sănătății]] indică faptul că peste tot în lume oamenii au din ce în ce mai puține activități recreaționale fizice, în timp ce un studiu din Finlanda <ref>{{cite journal |author=Borodulin K, Laatikainen T, Juolevi A, Jousilahti P |title=Thirty-year trends of physical activity in relation to age, calendar time and birth cohort in Finnish adults |journal=Eur J Public Health |volume=18 |issue=3 |pages=339–44 |year=2008|month=June |pmid=17875578 |doi=10.1093/eurpub/ckm092 |url=}}</ref> a descoperit o creștere a acestora, iar conform unui studiu din Statele Unite, activitățile fizice recreaționale nu s-au modificat semnificativ.<ref>{{cite journal |author=Brownson RC, Boehmer TK, Luke DA |title=Declining rates of physical activity in the United States: what are the contributors?|journal=Annu Rev Public Health |volume=26 |issue= |pages=421–43 |year=2005 |pmid=15760296|doi=10.1146/annurev.publhealth.26.021304.144437 |url=}}</ref> Atât la copii, cât și la adulți există o asociere între timpul petrecut în fața televizorului și riscul de obezitate.<ref>{{cite journal |author=Gortmaker SL, Must A, Sobol AM, Peterson K, Colditz GA, Dietz WH |title=Television viewing as a cause of increasing obesity among children in the United States, 1986–1990 |journal=Arch Pediatr Adolesc Med |volume=150 |issue=4 |pages=356–62 |year=1996 |month=April |pmid=8634729|doi=10.1001/archpedi.1996.02170290022003}}</ref><ref>{{cite journal |author=Vioque J, Torres A, Quiles J |title=Time spent watching television, sleep duration and obesity in adults living in Valencia, Spain |journal=Int. J. Obes. Relat. Metab. Disord. |volume=24 |issue=12 |pages=1683–8 |year=2000 |month=December |pmid=11126224 |doi= 10.1038/sj.ijo.0801434|url=}}</ref><ref>{{cite journal |author=Tucker LA, Bagwell M |title=Television viewing and obesity in adult females |journal=Am J Public Health |volume=81 |issue=7 |pages=908–11 |year=1991 |month=July|pmid=2053671 |pmc=1405200 |doi= 10.2105/AJPH.81.7.908|url=http://www.ajph.org/cgi/reprint/81/7/908 |format=PDF}}</ref> În urma unei analize, s-a descoperit că 63 din 73 de studii (86%) au indicat o creștere a ratei de obezitate infantilă în cazul unei expuneri mediatice crescute, numerele crescând proporțional cu timpul petrecut în fața televizorului.<ref>{{cite web |url=http://ipsdweb.ipsd.org/uploads/IPPC/CSM%20Media%20Health%20Report.pdf |title=Media + Child and Adolescent Health: A Systematic Review |publisher=Common Sense Media|year=2008|format=PDF |work=Ezekiel J. Emanuel |accessdate=April 6, 2009}}</ref> ===Genetica=== {{Main|Genetics of obesity}} [[File:La monstrua desnuda (1680), de Juan Carreño de Miranda.jpg|thumb|upright|alt=Tablou care înfăţişează o tânără brunetă, îmbujorată și obeză, reprezentată nud, care se sprijină de o masă. Fata ţine în mâna stângă un ciorchine de struguri și câteva frunze de viță-de-vie care îi acoperă zonele intime.|Pictură realizată în 1680 de [[Juan Carreno de Miranda]], înfăţişând o tânără care se presupune că suferă de [[sindromul Prader-Willi]]<ref>{{cite web |url=http://www.esst.org/newsletter2000.htm |title=Case Study: Cataplexy and SOREMPs Without Excessive Daytime Sleepiness in Prader Willi Syndrome. Is This the Beginning of Narcolepsy in a Five Year Old?|author=Mary Jones|publisher=European Society of Sleep Technologists|accessdate=April 6, 2009}}</ref>]] Ca și în cazul multor altor afecţiuni, obezitatea constituie rezultatul interacţiunii dintre factorii ereditari și cei de mediu. [[Polimorfism (biologie)|Polimorfismul]] [[gene]]lor care controlează [[apetitul]] și [[metabolismul]] predispune la obezitate atunci când energia furnizată de alimente se află într-o cantitate suficientă. Începând din 2006, peste 41 de loci ai acestor gene au fost asociaţi cu apariţia obezității, sub acţiunea unor factori favorizanți.<ref>{{cite journal |author=Poirier P |title=Obesity and cardiovascular disease: pathophysiology, evaluation, and effect of weight loss |journal=Arterioscler. Thromb. Vasc. Biol. |volume=26 |issue=5 |pages=968–76 |year=2006 |month=May |pmid=16627822 |doi=10.1161/01.ATV.0000216787.85457.f3|url= |author-separator=, |author2=Giles TD |author3=Bray GA |display-authors=3 |last4=Hong |first4=Y |last5=Stern|first5=JS |last6=Pi-Sunyer |first6=FX |last7=Eckel |first7=RH}}</ref> Persoanele cu două copii ale [[genei FTO]] (gena obezității) cântăresc, în medie, cu 3-4&nbsp;kg mai mult și au un risc de 1,67 mai mare de a deveni obeze decât persoanele care nu prezintă [[alela]] de risc.<ref>{{cite journal |author=Loos RJ, Bouchard C |title=FTO: the first gene contributing to common forms of human obesity |journal=Obes Rev |volume=9 |issue=3 |pages=246–50|year=2008 |month=May |pmid=18373508 |doi=10.1111/j.1467-789X.2008.00481.x |url=}}</ref> Procentajul cazurilor de obezitate care poate fi atribuit factorilor genetici variază, în funcţie de populaţia examinată, de la 6% la 85%.<ref>{{cite journal|author=Yang W, Kelly T, He J |title=Genetic epidemiology of obesity |journal=Epidemiol Rev |volume=29 |issue=|pages=49–61 |year=2007 |pmid=17566051 |doi=10.1093/epirev/mxm004}}</ref> Obezitatea reprezintă o caracteristică importantă a câtorva sindroame, precum [[sindromul Prader-Willi]], [[sindromul Bardet-Biedl]], [[sindromul Cohen]] și [[sindromul MOMO]]. (Termenul „obezitate non-sindromică" este uneori utilizat pentru a exclude aceste afecţiuni.)<ref name="pmid19506576">{{cite journal |author=Walley AJ, Asher JE, Froguel P |title=The genetic contribution to non-syndromic human obesity |journal=Nat. Rev. Genet. |volume= 10|issue= 7|pages= 431–42|year=2009|month=June |pmid=19506576 |doi=10.1038/nrg2594 |url=}}</ref> La persoanele cu debut precoce al obezității severe (definit printr-un debut înainte de vârsta de 10&nbsp;ani și un indice de masă corporală cu o [[abatere standard]] de trei ori mai mare decât valoarea normală), 7% dintre cazuri prezintă o mutaţie punctiformă la nivelul ADN-ului.<ref>{{cite journal |author=Farooqi S, O'Rahilly S |title=Genetics of obesity in humans|journal=Endocr. Rev. |volume=27 |issue=7 |pages=710–18 |year=2006 |month=December |pmid=17122358|doi=10.1210/er.2006-0040 |url=http://edrv.endojournals.org/cgi/content/full/27/7/710}}</ref> Studiile care s-au concentrat mai mult asupra eredității și mai puțin asupra genelor specifice au indicat faptul că 80% dintre copiii cu ambii [[obezitate parentală|părinţi obezi]] erau ei înșiși obezi, spre deosebire de mai puțin de 10% dintre copiii ai căror părinţi aveau o greutate normală.<ref>{{cite book |author=Kolata,Gina |title=Rethinking thin: The new science of weight loss&nbsp;– and the myths and realities of dieting |publisher=Picador |location= |year=2007 |page=122|isbn=0-312-42785-9}}</ref> [[Ipoteza genelor prosperităţii]] postulează că din cauza lipsei hranei pe parcursul evoluţiei umanităţii, oamenii sunt predispuşi la obezitate. Capacitatea de a profita de rarele perioade de abundenţă prin depozitarea energiei sub formă de grăsime ar reprezenta un avantaj în perioadele în care disponibilitatea hranei variază foarte mult, persoanele cu rezerve mai mari de grăsime având mai multe şanse să supravieţuiască unei perioade de [[foamete]]. Pe de altă parte, această tendinţă de a acumula grăsime nu s-ar justifica într-o societate care dispune de rezerve constante de hrană.<ref>{{cite journal |author=Chakravarthy MV, Booth FW |title=Eating, exercise, and "thrifty" genotypes: Connecting the dots toward an evolutionary understanding of modern chronic diseases |journal=J. Appl. Physiol.|volume=96 |issue=1 |pages=3–10 |year=2004 |pmid=14660491 |doi=10.1152/japplphysiol.00757.2003}}</ref> Această teorie a primit numeroase critici, dar, pe de altă parte, au fost propuse și alte teorii evoluționiste, precum [[ipoteza driftului genetic]] și [[fenotipul prosperității|ipoteza fenotipului prosperităţii]].<ref>{{cite doi|10.1038/ijo.2009.175}}</ref><ref>{{cite doi|10.1002/ajhb.21100}}</ref> ===Alte afecţiuni=== Anumite afecţiuni fizice sau psihice, dar și substanţele farmaceutice utilizate pentru tratarea acestora, pot creşte riscul apariţiei obezității. Afecțiunile medicale care cresc riscul apariţiei obezității includ anumite sindroame genetice rare (menţionate mai sus), precum și anumite afecţiuni congenitale sau dobândite: [[hipotiroidism]], [[sindrom Cushing]], [[deficienţa hormonului de creştere]]<ref>{{cite journal |author=Rosén T, Bosaeus I, Tölli J, Lindstedt G, Bengtsson BA |title=Increased body fat mass and decreased extracellular fluid volume in adults with growth hormone deficiency |journal=Clin. Endocrinol. (Oxf) |volume=38 |issue=1 |pages=63–71 |year=1993 |pmid=8435887| doi = 10.1111/j.1365-2265.1993.tb00974.x}}</ref> și [[tulburări alimentare]]: [[hiperfagie]] și [[hiperfagie nocturnă]].<ref name=HaslamJames/> Cu toate acestea, obezitatea nu este considerată tulburare psihică și nu figurează în [[Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale|DSM-IVR]] ca boală psihică.<ref>{{cite journal |author=Zametkin AJ, Zoon CK, Klein HW, Munson S |title=Psychiatric aspects of child and adolescent obesity: a review of the past 10 years |journal=J Am Acad Child Adolesc Psychiatry |volume=43 |issue=2 |pages=134–50 |year=2004 |month=February |pmid=14726719|doi=10.1097/00004583-200402000-00008}}</ref> Riscul supraponderalității și obezității este mai ridicat la pacienţii care suferă de tulburări psihice, faţă de persoanele care nu suferă de astfel de afecţiuni.<ref>{{cite journal | author=Chiles C, van Wattum PJ |title=Psychiatric aspects of the obesity crisis | journal=Psychiatr Times | year=2010 | volume=27 | issue=4 |pages=47–51}}</ref> Anumite medicamente pot contribui la creşterea în greutate sau la apariţia unor modificări în [[compoziţia corporală]]; printre aceste medicamente se numără [[insulina]], [[sulfonilureice]]le, [[tiazolidinedione]]le, [[antipsihoticele atipice]], [[antidepresive]]le, [[glucocorticoizi|steroizii]], anumite [[anticonvulsive]] ([[fenitoina]] și [[valproatul de sodiu]]), [[pizotifenul]] și anumite medicamente utilizate în [[contracepția hormonală]].<ref name=HaslamJames/> ===Factori sociali=== {{Main|Social determinants of obesity}} Deşi factorii genetici sunt importanţi în înţelegerea obezității, aceştia nu pot explica creşterea dramatică a numărului de cazuri de obezitate înregistrat în prezent în anumite țări sau la nivel mondial.<ref>{{cite journal |author=Yach D, Stuckler D, Brownell KD |title=Epidemiologic and economic consequences of the global epidemics of obesity and diabetes |journal=Nat. Med. |volume=12 |issue=1|pages=62–6 |year=2006 |month=January |pmid=16397571 |doi=10.1038/nm0106-62 |url=}}</ref> Chiar dacă este unanim acceptat că obezitatea apare atunci când energia acumulată prin alimentație este mai mare decât energia consumată, influența acestor doi factori în funcţie de poziţia socială constituie un subiect aprins de discuţii. Există câteva teorii referitoare la cauze, dar, în general, se crede că obezitatea constituie rezultatul mai multor factori. Corelația dintre [[clasa socială]] și indicele de masă corporală diferă la nivel global. Un studiu din 1989 a arătat că, în ţările dezvoltate, femeile dintr-o clasă socială superioară aveau mai puţine şanse să devină obeze. Nu s-au înregistrat însă diferenţe semnificative în cazul bărbaţilor provenind din clase sociale diferite. În ţările în curs de dezvoltare, s-a constatat o rată a obezității mai mare la femeile, bărbaţii și copiii din clasele sociale superioare.<ref>{{cite journal |author=Sobal J, Stunkard AJ |title=Socioeconomic status and obesity: A review of the literature |journal=Psychol Bull |volume=105 |issue=2 |pages=260–75 |year=1989 |month=March |pmid=2648443|doi=10.1037/0033-2909.105.2.260}}</ref> Reluat în 2007, studiul a indicat relaţii similare, dar mai slabe. Se crede că acest lucru se datorează efectelor [[globalizării]].<ref name=McLaren2007>{{cite journal |author=McLaren L |title=Socioeconomic status and obesity |journal=Epidemiol Rev|volume=29 |issue= |pages=29–48 |year=2007 |pmid=17478442 |doi=10.1093/epirev/mxm001}}</ref> În cazul ţărilor dezvoltate, obezitatea la adulţi și procentajul adolescenților supraponderali se corelează cu [[inegalitate economică|inegalitatea veniturilor]]. O relaţie similară se constată și în Statele Unite: tot mai mulţi adulţi, chiar și din clase sociale superioare, sunt obezi în statele în care inegalitatea economică este evidentă.<ref name="spirit">{{cite book|title=[[The Spirit Level: Why More Equal Societies Almost Always Do Better]]|last1=Wilkinson|first1=Richard|authorlink1=Richard G. Wilkinson|last2=Pickett|first2=Kate|publisher=Allen Lane|location=London|isbn=978-1-84614-039-6|year=2009|pages=91–101|url=http://www.equalitytrust.org.uk/why/evidence/obesity}}</ref> Au fost oferite multe explicaţii în ceea ce priveşte legătura dintre indicele de masă corporală și clasa socială. Se crede că, în ţările dezvoltate, persoanele înstărite îşi pot permite alimente mai bogate în nutrienți, sunt supuse unei presiuni sociale mai mari de a rămâne slabe și au mai multe posibilităţi de a-și menţine [[condiţia fizică]]. În [[ţările nedezvoltate]], disponibilitatea hranei, consumul ridicat de energie datorat muncii fizice și valorile culturale care favorizează persoanele mai corpolente contribuie, se crede, la situaţia prezentă.<ref name=McLaren2007/> Atitudinea pe care oamenii o au faţă de greutatea corporală poate juca și ea un rol în ceea ce priveşte obezitatea. S-a descoperit că există o corelaţie între prieteni, fraţi și soți în ceea ce priveşte schimbarea în timp a indicelui de masă corporală.<ref>{{cite journal |author=Christakis NA, [[James H. Fowler|Fowler JH]] |title=The Spread of Obesity in a Large Social Network over 32 Years |journal= New England Journal of Medicine|volume=357 |issue=4|pages=370–379 |year=2007 |pmid=17652652 |doi=10.1056/NEJMsa066082}}</ref> Stresul și condiţia socială inferioară par să crească riscul obezității.<ref name="spirit" /><ref>{{cite journal|author=Bjornstop P|title=Do stress reactions cause abdominal obesity and comorbidities?|journal=Obesity Reviews|volume=2|issue=2|pages=73–86|year=2001|doi=10.1046/j.1467-789x.2001.00027.x|pmid=12119665}}</ref><ref>{{cite journal|author=Goodman E, Adler NE, Daniels SR, Morrison JA, Slap GB, Dolan LM|title=Impact of objective and subjective social status on obesity in a biracial cohort of adolescents|journal=Obesity Reviews|volume=11|issue=8|pages=1018–26|year=2003|pmid=12917508|doi=10.1038/oby.2003.140}}</ref> Fumatul are un impact major asupra greutății. Persoanele care renunţă la fumat se îngrașă, în medie, cu 4,4&nbsp;kilograme (9,7&nbsp;livre) în cazul bărbaţilor și cu 5,0&nbsp;kilograme (11,0&nbsp;livre) în cazul femeilor, în decurs de zece ani.<ref>{{cite journal |author=Flegal KM, Troiano RP, Pamuk ER, Kuczmarski RJ, Campbell SM |title=The influence of smoking cessation on the prevalence of overweight in the United States |journal=N. Engl. J. Med. |volume=333 |issue=18 |pages=1165–70|year=1995 |month=November |pmid=7565970 |doi= 10.1056/NEJM199511023331801|url=http://content.nejm.org/cgi/content/full/333/18/1165}}</ref> Cu toate acestea, schimbările apărute în rata fumatului au influenţat foarte puțin rata totală a obezității.<ref>{{cite journal |author=Chiolero A, Faeh D, Paccaud F, Cornuz J |title=Consequences of smoking for body weight, body fat distribution, and insulin resistance|journal=Am. J. Clin. Nutr. |volume=87 |issue=4 |pages=801–9 |date=1 April 2008|pmid=18400700|url=http://www.ajcn.org/cgi/content/full/87/4/801 }}</ref> În Statele Unite, numărul copiilor influenţează riscul de obezitate al părinţilor acestora. În cazul femeilor, riscul creşte cu 7% pentru fiecare copil, în timp ce la bărbaţi, riscul creşte cu 4% pentru fiecare copil în parte.<ref>{{cite journal |author=Weng HH, Bastian LA, Taylor DH, Moser BK, Ostbye T |title=Number of children associated with obesity in middle-aged women and men: results from the health and retirement study |journal=J Women's Health (Larchmt) |volume=13 |issue=1 |pages=85–91 |year=2004|pmid=15006281 |doi=10.1089/154099904322836492}}</ref> Acest lucru s-ar putea explica într-o oarecare măsură și prin faptul că, în Occident, persoanele care au copii fac mai puţină mişcare.<ref>{{cite journal |author=Bellows-Riecken KH, Rhodes RE |title=A birth of inactivity? A review of physical activity and parenthood |journal=Prev Med |volume=46|issue=2 |pages=99–110 |year=2008 |month=February |pmid=17919713 |doi=10.1016/j.ypmed.2007.08.003}}</ref> În ţările aflate în curs de dezvoltare, urbanizarea contribuie la creşterea ratei obezității. În [[China]], rata totală a obezității este mai mică de 5%; cu toate acestea, există oraşe în care această rată depășește 20%.<ref>{{cite web|url=http://www.who.int/dietphysicalactivity/media/en/gsfs_obesity.pdf |title=Obesity and Overweight |format=PDF|publisher=[[World Health Organization]] |accessdate=February 22, 2009}}</ref> [[Malnutriția]] în primii ani de viaţă contribuie, se pare, la rata actuală a obezității, aflată în creştere, în [[țările în curs de dezvoltare]].<ref name=DC2001>{{cite journal |author=Caballero B |title=Introduction. Symposium: Obesity in developing countries: biological and ecological factors |journal=J. Nutr. |volume=131 |issue=3 |pages=866S–870S |year=2001|month=March |pmid=11238776 |doi= |url=http://jn.nutrition.org/cgi/content/full/131/3/866S}}</ref> Modificările endocrine care apar în timpul perioadelor de malnutriție pot duce la acumularea de grăsime atunci când aportul de alimente creşte.<ref name=DC2001/> Ca și în cazul datelor [[epidemiologie cognitivă|cognitivo-epidemiologice]], există numeroase studii care confirmă că obezitatea se asociază cu deficienţele cognitive. <ref name="Smith2011"> {{cite journal|doi=10.1111/j.1467-789X.2011.00920.x|url=http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1467-789X.2011.00920.x/abstract|doi_brokendate=1-1-2012|author1=<Please add first missing authors to populate metadata.>}}</ref> În prezent, nu se ştie cu exactitate dacă obezitatea este cea care determină deficienţele cognitive sau invers. ===Agenţi infecțioși=== {{See also|Infectobesity}} Studiul efectelor agenţilor infecțioși asupra metabolismului se află încă la început. [[Flora intestinală]] diferă la persoanele slabe faţă de cele obeze. Există indicii care arată că flora intestinală la persoanele obeze și la cele slabe poate afecta potenţialul metabolic. Se crede că această modificare aparentă a metabolismului sporeşte capacitatea de acumulare de energie, ceea ce conduce către obezitate. Urmează însă să se stabilească în mod clar dacă aceste diferenţe reprezintă cauza directă a obezității sau rezultatul acesteia.<ref>{{cite journal |author=DiBaise JK, Zhang H, Crowell MD, Krajmalnik-Brown R, Decker GA, Rittmann BE |title=Gut microbiota and its possible relationship with obesity |journal=Mayo Clinic proceedings. Mayo Clinic |volume=83 |issue=4 |pages=460–9 |year=2008 |month=April |pmid=18380992|doi=10.4065/83.4.460}}</ref> S-a descoperit că există o legătură între [[virusuri]] și obezitate, atât la oameni, cât și la diferite specii de animale. Urmează însă să se stabilească în ce măsură aceste legături contribuie la rata actuală a obezității, aflată în creştere.<ref>{{cite journal |author=Falagas ME, Kompoti M |title=Obesity and infection |journal=Lancet Infect Dis |volume=6 |issue=7|pages=438–46 |year=2006 |month=July |pmid=16790384 |doi=10.1016/S1473-3099(06)70523-0 |url=}}</ref> ==Fiziopatologie== [[File:Fatmouse.jpg|thumb|alt=Doi şoareci albi, ambii cu urechi de dimensiuni similare, ochi negri şi nasuri roz. Şoarecele din stânga are totuşi, dimensiuni ale corpului de aproximativ trei ori mai mari comparativ cu şoarecele de dimensiuni normale din dreapta.|O comparaţie între un şoarece incapabil să producă [[leptină]], ceea ce determină obezitate (stânga) şi un şoarece normal (dreapta)]] Buletinul publicitar rezumă multe mecanisme [[fiziopatologie|fiziopatologice]] implicate în apariţia şi întreţinerea obezităţii.<ref name="flier">{{cite journal | author=Flier JS | title=Obesity wars: Molecular progress confronts an expanding epidemic | journal=Cell | year=2004 | pages=337–50 | volume=116 | issue=2 | pmid=14744442 | doi = 10.1016/S0092-8674(03)01081-X}}</ref> Acest domeniu de cercetare a fost aproape ignorat până la descoperirea [[leptinei]] în 1994. Din momentul acestei descoperiri, au fost elucidate multe alte mecanisme hormonale care participă la reglarea [[apetitului]] şi aportului alimentar, modelele de depozitare a [[ţesutului adipos]], şi apariţia [[rezistenţei la insulină]]. După descoperirea leptinei, s-au studiat [[ghrelina]], [[insulina]], [[orexina]], [[PYY 3-36]], [[colecistokinina]],[[adiponectina]], ca şi mulţi alţi mediatori. [[Adipokinele]] sunt mediatori produşi de către ţesutul adipos şi se presupune că acţiunea lor este modificată de multe boli asociate cu obezitatea. Leptina şi ghrelina sunt considerate a fi complementare în ceea ce priveşte influenţa lor asupra apetitului, ghrelina fiind produsă prin controlul pe termen scurt al apetitului, modulat de stomac (mâncăm când stomacul este gol şi ne oprim când stomacul este destins). Leptina este produsă de către ţesutul adipos pentru a semnaliza rezervele de depozite de grăsimi din organism şi mediază controlul apetitului pe termen lung (mâncăm mai mult când depozitele de grăsimi sunt reduse şi mai puţin când depozitele de grăsimi sunt mai mari). Cu toate că administrarea leptinei poate fi eficace într-un mic subgrup de persoane obeze cu deficit de leptină, se consideră că majoritatea persoanelor obeze sunt rezistente la leptină şi s-a descoperit că prezintă concentraţii crescute de leptină.<ref>{{cite journal|author=Hamann A, Matthaei S |title=Regulation of energy balance by leptin |journal=Exp. Clin. Endocrinol. Diabetes|volume=104 |issue=4 |pages=293–300 |year=1996 |pmid=8886745 |doi=10.1055/s-0029-1211457}}</ref> Se consideră că această rezistenţă explică, parţial, din ce cauză administrarea leptinei nu s-a dovedit a fi eficace în suprimarea apetitului la majoritatea pacienţilor obezi.<ref name="flier"/> [[File:Leptin.png|thumb|left|alt=Un model tridimensional cu două perechi de coloane răsucite în direcţii opuse, ataşate una de cealaltă la nivelul extremităţilor prin mai multe segmente lineare.|O descriere grafică a moleculei de [[leptină]]]]. Deşi leptina şi ghrelina sunt produse la nivel periferic, ele controlează apetitul prin intermediul acţiunilor lor asupra [[sistemului nervos central]]. În special, acestea şi alţi hormoni corelaţi cu apetitul acţionează asupra [[hipotalamusului]], o regiune cerebrală centrală care reglează aportul de alimente şi consumul de energie. La nivelul hipotalamusului există mai multe mecanisme care contribuie la rolul său în integrarea apetitului, calea [[melanocortinei]] fiind cel mai bine înţeleasă.<ref name="flier"/> Circuitul începe cu o zonă a hipotalamusului, [[nucleul arcuat]], care primeşte informaţii de la [[hipotalamusul lateral]] (HL) şi [[hipotalamusul ventromedial]] (HVM), centrii cerebrali ai alimentaţiei şi, respectiv, ai saţietăţii.<ref>{{cite book |author=Boulpaep, Emile L.; Boron, Walter F. |title=Medical physiologya: A cellular and molecular approach |publisher=Saunders |location=Philadelphia |year=2003 |page=1227|isbn=0-7216-3256-4}}</ref> Nucleul arcuat conţine două grupe distincte de [[neuroni]]s.<ref name="flier"/> Primul grup exprimă concomitent[[neuropeptida Y]] (NPY) şi [[peptida corelată cu agouti]] (AgRP) şi are efecte stimulatoare asupra HL şi inhibitoare asupra HVM. Al doilea grup exprimă concomitent [[pro-opiomelanocortina]] (POMC) şi transcriptul reglat de cocaină şi amfetamină ([[cocaine- and amphetamine-regulated transcript]]) (CART) şi are impulsuri stimulatoare asupra HVM şi inhibitoare asupra HL. În consecinţă, neuronii NPY/AgRP stimulează alimentaţia şi inhibă saţietatea, în timp ce neuronii POMC/CART stimulează saţietatea şi inhibă alimentaţia. Ambele grupuri de neuroni ai nucleului arcuat sunt reglaţi parţial de către leptină. Leptina inhibă grupul NPY/AgRP şi stimulează grupul POMC/CART. Prin urmare, un deficit în semnalizarea leptinei, fie pe calea deficitului de leptină, fie pe calea rezistenţei la leptină, duce la supraalimentare şi este posibil să contribuie la apariţia unor forme genetice şi dobândite de obezitate.<ref name="flier"/> {{clear}} ==Sănătate publică== [[Organizaţia Mondială a Sănătăţii]] (OMS) anticipează că [[supraponderalitatea]] şi obezitatea ar putea înlocui curând unele preocupări tradiţionale de[[sănătate publică]], precum [[subnutriţia]] şi [[bolile infecţioase]], reprezentând cea mai semnificativă cauză de afectare a stării de sănătate.<ref>{{cite book |author=Loscalzo, Joseph; Fauci, Anthony S.; Braunwald, Eugene; Dennis L. Kasper; Hauser, Stephen L; Longo, Dan L. |title=Harrison's principles of internal medicine |publisher=McGraw-Hill Medical |location=|year=2008 |pages= |isbn=0-07-146633-9 |oclc=|doi= |accessdate=}}</ref> Obezitatea constituie o problemă de sănătate publică şi de politică datorită prevalenţei, costurilor şi efectelor asupra sănătăţii.<ref>{{cite book | author=Satcher D | title=The Surgeon General's Call to Action to Prevent and Decrease Overweight and Obesity | year=2001 | publisher=U.S. Dept. of Health and Human Services, Public Health Service, Office of Surgeon General | url=http://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK44206/|isbn=978-0-16-051005-2}}</ref> Eforturile de sănătate publică sunt orientate în direcţia înţelegerii şi corectării factorilor de mediu responsabili pentru creşterea prevalenţei obezităţii în rândul populaţiei. Soluţiile urmăresc modificarea factorilor care provoacă consumul de calorii excesive şi inhibă activitatea fizică. Eforturile includ programe federale rambursate privind alimentaţia în şcoli, limitarea publicizării directe a alimentelor de tip [[junk food]] la copii<ref>{{cite news | author=Brook Barnes | title=Limiting Ads of Junk Food to Children |url=http://www.nytimes.com/2007/07/18/business/18food.html | work=New York Times | date=2007-07-18 |accessdate=2008-07-24}}</ref> şi scăderea accesului la băuturile care conţin zahăr în şcoli.<ref>{{cite web|url=http://www.healthfinder.gov/news/newsstory.aspx?docID=625759 |title=Fewer Sugary Drinks Key to Weight Loss -healthfinder.gov|work=U.S. Department of Health and Human Services |accessdate=Oct 18,2009}}</ref> În construcţia noilor aşezări urbane, se întreprind eforturi pentru mărirea accesului la parcuri şi dezvoltarea unor trasee pedestre.<ref>{{cite journal | author=Brennan Ramirez LK | title=Indicators of activity-friendly communities: An evidence-based consensus process | journal=Am J Prev Med | year=2006 | month=December | issue=6 | pages=530–32 | pmid=17169714 | url=|doi=10.1016/j.amepre.2006.07.026 | volume=31 | author-separator=, | author2=Hoehner CM | author3=Brownson RC |display-authors=3 | last4=Cook | first4=R | last5=Orleans | first5=C | last6=Hollander | first6=M | last7=Barker |first7=D | last8=Bors | first8=P | last9=Ewing | first9=R}}</ref> Numeroase ţări şi grupuri au publicat rapoarte cu privire la obezitate. În 1998 au fost publicate primele ghiduri SUA, cu titlul „Ghid clinic privind identificarea, evaluarea şi tratamentul supraponderalităţii şi obezităţii la adulţi: raport privind dovezile”.<ref>{{cite book |author=National Heart, Lung, and Blood Institute|title=Clinical Guidelines on the Identification, Evaluation, and Treatment of Overweight and Obesity in Adults|publisher=International Medical Publishing, Inc |location=|year= 1998 |isbn=1-58808-002-1 |oclc=|url=http://www.nhlbi.nih.gov/guidelines/obesity/ob_gdlns.pdf|format=PDF}}</ref> În 2006, Reţeaua Canadiană privind obezitatea ([[Canadian Obesity Network]]) a publicat „Canadian Clinical Practice Guidelines (CPG) on the Management and Prevention of Obesity in Adults and Children” („Ghidul canadian de practică clinică (GPC) cu privire la abordarea terapeutică şi prevenirea obezităţii la adulţi şi copii”).<ref>{{cite journal |author=Lau DC, Douketis JD, Morrison KM, Hramiak IM, Sharma AM, Ur E |title=2006 Canadian clinical practice guidelines on the management and prevention of obesity in adults and children summary |journal=CMAJ |volume=176 |issue=8|pages=S1–13 |year=2007 |month=April |pmid=17420481 |pmc=1839777|doi=10.1503/cmaj.061409 |url=http://www.cmaj.ca/cgi/content/full/176/8/S1}}</ref> În 2004, Colegiul Regal al Medicilor ([[Royal College of Physicians]]), [[Facultatea de Sănătate Publică]] şi Colegiul Regal de Pediatrie şi Sănătate a Copilului ([[Royal College of Paediatrics and Child Health]]) din Marea Britanie au lansat raportul „Storing up Problems” („Acumularea problemelor”), care a evidenţiat problema crescândă a obezităţii în Marea Britanie.<ref>{{cite book |title=Storing up problems; the medical case for a slimmer nation |date=2004-02-11|publisher=Royal College of Physicians |location= London|isbn=1-86016-200-2 |author=}}</ref> În acelaşi an, Comitetul de selecţie privind sănătatea ([[Health Select Committee]]) din cadrul Camerei Comunelor [[British House of Commons|Camera Comunelor]] din Marea Britanie a publicat „cea mai completă anchetă [...] efectuată vreodată” cu privire la impactul obezităţii asupra sănătăţii şi societăţii în Marea Britanie şi modalităţile posibile de abordare a acestei probleme.<ref name =GB2004>{{cite book |author=Great Britain Parliament House of Commons Health Committee |title=Obesity– Volume 1 – HCP 23-I, Third Report of session 2003–04. Report, together with formal minutes|url=http://www.publications.parliament.uk/pa/cm200304/cmselect/cmhealth/23/2302.htm|accessdate=2007-12-17|year=2004 |month=May|publisher=TSO (The Stationery Office)|location=London, UK|isbn=978-0-215-01737-6}}</ref> În 2006, Institutul Naţional pentru Sănătate şi Excelenţă Clinică ([[National Institute for Health and Clinical Excellence]]) (NICE) a publicat un ghid privind diagnosticul şi abordarea terapeutică a obezităţii, ca şi implicaţiile politice pentru organizaţiile neimplicate în asistenţa sanitară, cum sunt consiliile locale.<ref>{{cite web|url=http://www.nice.org.uk/nicemedia/pdf/CG43NICEGuideline.pdf |title=Obesity: guidance on the prevention, identification, assessment and management of overweight and obesity in adults and children|publisher=[[National Health Services]] (NHS)|year= 2006|format=PDF |work=National Institute for Health and Clinical Excellence(NICE)|accessdate=April 8, 2009}}</ref> Un raport din 2007, publicat de către Sir [[Derek Wanless]] pentru [[King's Fund]] a atras atenţia asupra faptului că dacă nu se intervine prin măsuri suplimentare, obezitatea are capacitatea de a paraliza [[Serviciul Naţional de Sănătate]]din punct de vedere financiar.<ref>{{cite book |last=Wanless |first=Sir Derek |coauthors=John Appleby, Anthony Harrison, Darshan Patel|title=Our Future Health Secured? A review of NHS funding and performance|url=http://www.kingsfund.org.uk/research/publications/our_future.html|accessdate=2007-12-17 |year=2007 |publisher=The King's Fund|location=London, UK |isbn=1-85717-562-X}}</ref> Se evaluează modalităţi multilaterale de abordare a ratelor crescânde de obezitate. În cadrul Politicii de acţiune împotriva obezităţii (Obesity Policy Action (OPA)) măsurile întreprinse pot fi divizate în politici 'în amonte', politici 'de centru, politici 'în aval'. Politicile 'în amonte' se referă la schimbările în cadrul societăţii, politicile 'de centru' încearcă să schimbe comportamentul indivizilor pentru prevenirea obezităţii, iar politicile 'în aval' încearcă să trateze persoanele afectate în prezent.<ref>{{cite journal |author=Sacks G, Swinburn B, Lawrence M|title=Obesity Policy Action framework and analysis grids for a comprehensive policy approach to reducing obesity|journal=Obes Rev |volume=10 |issue=1 |pages=76–86 |year=2009 |month=January|pmid=18761640|doi=10.1111/j.1467-789X.2008.00524.x |url=}}</ref> ==Abordare terapeutică== {{Main|Management of obesity}} [[File:Obesity Med2008.JPG|thumb|alt=Ambalajul din carton a două medicamente utilizate pentru tratamentul obezităţii. Deasupra este prezentat Orlistat sub denumirea comercială Xenical într-o cutie de culoare albă cu sigla Roche în colţul din dreapta jos (denumirea Roche în cadrul unui hexagon). Sibutramina este prezentată sub denumirea comercială Meridia. Ambalajul este alb în partea superioară şi albastru în partea inferioară, separate printr-un metru de măsurat. Litera A din sigla Abbott Laboratories apare în jumătatea inferioară a ambalajului.|dreapta|[[Orlistat]] (Xenical), medicamentul utilizat cel mai frecvent în tratamentul obezităţii şi [[sibutramina]](Meridia), un medicament retras recent din cauza reacţiilor adverse cardiovasculare]]. Tratamentul principal al obezităţii constă în [[regim dietetic]] şi [[activitate fizică]].<ref name=CADG2006>{{cite journal|author=Lau DC, Douketis JD, Morrison KM, Hramiak IM, Sharma AM, Ur E |title=2006 Canadian clinical practice guidelines on the management and prevention of obesity in adults and children summary |journal=CMAJ |volume=176 |issue=8|pages=S1–13 |year=2007 |month=April |pmid=17420481 |pmc=1839777 |doi=10.1503/cmaj.061409 |url=}}</ref> Programele dietetice pot produce [[scădere ponderală]] pe termen scurt,<ref name=Strychar>{{cite journal |author=Strychar I |title=Diet in the management of weight loss |journal=CMAJ |volume=174 |issue=1 |pages=56–63 |year=2006 |month=January |pmid=16389240|pmc=1319349 |doi=10.1503/cmaj.045037 |url=http://www.cmaj.ca/cgi/content/full/174/1/56}}</ref> dar menţinerea acestei greutăţi scăzute este frecvent dificilă şi necesită deseori activitate fizică şi o dietă alimentară cu conţinut caloric scăzut, ca parte permanentă a stilului de viaţă.<ref>{{cite journal |author=Shick SM, Wing RR, Klem ML, McGuire MT, Hill JO, Seagle H|title=Persons successful at long-term weight loss and maintenance continue to consume a low-energy, low-fat diet|journal=J Am Diet Assoc |volume=98 |issue=4 |pages=408–13 |year=1998 |month=April |pmid=9550162|doi=10.1016/S0002-8223(98)00093-5}}</ref><ref>{{cite journal |author=Tate DF, Jeffery RW, Sherwood NE, Wing RR|title=Long-term weight losses associated with prescription of higher physical activity goals. Are higher levels of physical activity protective against weight regain? |journal=Am. J. Clin. Nutr. |volume=85 |issue=4 |pages=954–9|date=1 April 2007|pmid=17413092 |url=http://www.ajcn.org/cgi/content/full/85/4/954}}</ref> Ratele de succes pentru menţinerea scăderii ponderale pe termen lung prin modificarea stilului de viaţă sunt scăzute, fiind cuprinse între 2 şi 20%.<ref>{{cite journal |author= Wing, Rena R; Phelan, Suzanne|title=Science-Based Solutions to Obesity: What are the Roles of Academia, Government, Industry, and Health Care? Proceedings of a symposium, Boston, Massachusetts, USA, 10–11 March 2004 and Anaheim, California, USA, 2 October 2004 |journal=Am. J. Clin. Nutr. |volume=82 |issue=1 Suppl |pages=207S–273S |date=1 July 2005|pmid=16002825|url=http://www.ajcn.org/cgi/content/full/82/1/222S }}</ref> Regimul dietetic şi modificările stilului de viaţă sunt eficace în limitarea greutăţii ponderale excesive în timpul [[sarcinii]] şi ameliorează evoluţia atât la mamă cât şi la făt.<ref>{{cite journal|last=Thangaratinam|first=S|coauthors=Rogozinska, E; Jolly, K; Glinkowski, S; Roseboom, T; Tomlinson, JW; Kunz, R; Mol, BW; Coomarasamy, A; Khan, KS|title=Effects of interventions in pregnancy on maternal weight and obstetric outcomes: meta-analysis of randomised evidence|journal=BMJ (Clinical research ed.)|date=2012 May 16|volume=344|pages=e2088|pmid=22596383|pmc=3355191|doi=10.1136/bmj.e2088}}</ref> Unul dintre medicamente, [[orlistat]] (Xenical), este larg disponibil în prezent şi aprobat pentru utilizarea pe termen lung. Totuşi, scăderea ponderală este modestă, în medie 2,9&nbsp;kg (6,4&nbsp;lb) la 1 până la 4&nbsp;ani şi există informaţii reduse privind modul în care aceste medicamente afectează complicaţiile pe termen lung ale obezităţii.<ref name=Orli07>{{cite journal |author=Rucker D, Padwal R, Li SK, Curioni C, Lau DC |title=Long term pharmacotherapy for obesity and overweight: updated meta-analysis |journal=BMJ|volume=335 |issue=7631 |pages=1194–99 |year=2007 |pmid=18006966 |doi=10.1136/bmj.39385.413113.25|url=http://www.bmj.com/cgi/content/full/335/7631/1194 |pmc=2128668}}</ref> Utilizarea sa este asociată cu o frecvenţă crescută a reacţiilor gastro-intestinale<ref name=Orli07/> şi au apărut preocupări legate de efectele sale negative asupra rinichilor.<ref>{{cite web|last=Wood|first=Shelley|title=Diet Drug Orlistat Linked to Kidney, Pancreas Injuries|url=http://www.medscape.com/viewarticle/740855?src=mp&spon=30|work=Medscape|publisher=Medscape News|accessdate=26 April 2011}}</ref> Alte două medicamente sunt de asemenea disponibile. [[Lorcaserina]] (Belviq) determină în medie o scădere ponderală cu 3,1&nbsp;kg (3% din masa corporală) mai mare decât placebo în decurs de un an.<ref>{{cite journal|last=Bays|first=HE|title=Lorcaserin: drug profile and illustrative model of the regulatory challenges of weight-loss drug development|journal=Expert review of cardiovascular therapy|date=2011 Mar|volume=9|issue=3|pages=265–77|pmid=21438803|doi=10.1586/erc.10.22}}</ref> O asociere de [[fentermină/topiramat|fentermină şi topiramat]] (Qsymia) este de asemenea eficace într-o oarecare măsură.<ref>{{cite journal|author=Bays HE, Gadde KM |title=Phentermine/topiramate for weight reduction and treatment of adverse metabolic consequences in obesity |journal=Drugs Today |volume=47 |issue=12 |pages=903–14 |year=2011 |month=December|pmid=22348915 |doi=10.1358/dot.2011.47.12.1718738 |url=}}</ref> Cel mai eficace tratament al obezităţii este [[chirurgia bariatrică]]. Chirurgia obezităţii severe este asociată cu scădere ponderală pe termen lung şi scăderea mortalităţii generale. Un studiu a evidenţiat o scădere ponderală cuprinsă între 14% şi 25% (în funcţie de tipul procedurii efectuate) la 10&nbsp;ani şi o reducere cu 29% a mortalităţii de orice cauză, comparativ cu măsurile standard de scădere ponderală.<ref>{{cite journal |author=Sjöström L |title=Effects of bariatric surgery on mortality in Swedish obese subjects |journal=N. Engl. J. Med. |volume=357 |issue=8 |pages=741–52 |year=2007 |month=August|pmid=17715408 |doi=10.1056/NEJMoa066254 |url= |author-separator=, |author2=Narbro K |author3=Sjöström CD|display-authors=3 |last4=Karason |first4=Kristjan |last5=Larsson |first5=Bo |last6=Wedel |first6=Hans |last7=Lystig|first7=Ted |last8=Sullivan |first8=Marianne |last9=Bouchard |first9=Claude}}</ref> Cu toate acestea, date fiind costurile şi riscul de complicaţii asociate cu această metodă terapeutică, cercetătorii investighează alte tratamente eficace dar mai puţin invazive. {{clear}}
⚫
{{Infobox Boală
==Epidemiologie==
{{Main|Epidemiologia obezităţii}} {{Double image|right|World map of Male Obesity, 2008.svg|200|World map of Female Obesity, 2008.svg|200|Incidenţa obezităţii la nivel mondial în rândul bărbaţilor (stânga) şi al femeilor (dreapta).<ref name=IOTF2008>{{cite web|url=http://www.iotf.org/database/documents/GlobalPrevalenceofAdultObesity16thDecember08.pdf |title=Global Prevalence of Adult Obesity |format=PDF |work=[[International Obesity Taskforce]] |accessdate=January 29, 2008}}</ref> {{Multicol}} {{legend|#ffff65|<5%}} {{legend|#fff200|5–10%}} {{legend|#ffdc00|10–15%}} {{Multicol-break}} {{legend|#ffc600|15–20%}} {{legend|#ffb000|20–25%}} {{legend|#ff9a00|25–30%}} {{Multicol-break}} {{legend|#ff8400|30–35%}} {{legend|#ff6e00|35–40%}} {{legend|#ff5800|40–45%}} {{Multicol-break}} {{legend|#ff4200|45–50%}} {{legend|#ff2c00|50–55%}} {{legend|#cb0000|>55%}} {{Multicol-end}} |alt=Harta lumii cu ţările colorate pentru a reflecta procentul de bărbaţi obezi. Incidenţa în rândul femeilor şi al bărbaţilor este mai ridicată (peste 30%) în Statele Unite şi în unele ţări din Orientul Mijlociu şi Oceania, medie în restul Americii de Nord şi în Europa şi mai scăzută (<5%) în majoritatea ţărilor din Asia şi Africa.||}}
Înaintea secolului al XX-lea, obezitatea era o afecţiune rar întâlnită;<ref name=Haslam2007/> în anul 1997, OMS a recunoscut oficial obezitatea ca epidemie globală.<ref name=Caballero/> Începând din anul 2005, OMS estimează că cel puţin 400&nbsp;de milioane de adulţi (9,8%) sunt obezi, procentajul fiind mai mare în rândul femeilor decât al bărbaţilor.<ref name=WHO2009a>{{cite web|url=http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs311/en/index.html |title=Obesity and overweight |work=World Health Organization |accessdate=April 8, 2009}}</ref> Rata obezităţii creşte, de asemenea, odată cu vârsta, cel puţin până la 50 sau 60&nbsp;de ani,<ref>Seidell 2005 p.5</ref> iar obezitatea severă în Statele Unite, Australia şi Canada este în creştere mai rapidă faţă de rata globală a obezităţii.<ref name=morbid2007/><ref>{{cite journal |author=Howard, Natasha J.|title=Severe obesity: Investigating the socio-demographics within the extremes of body mass index |journal=Obesity Research &Clinical Practice |volume=2 |issue=1 |pages=51–59 |year=2008|month=March |pmid=|doi=10.1016/j.orcp.2008.01.001 |url= |first2=A |first3=T |first4=C |last2=Taylor |last3=Gill|last4=Chittleborough}}</ref><ref name=Tjepkema2005>{{cite book | author=Tjepkema M | chapter=Measured Obesity–Adult obesity in Canada: Measured height and weight | title=Nutrition: Findings from the Canadian Community Health Survey |publisher=Statistics Canada | date=2005-07-06 | location=Ottawa, Ontario |url=http://www.statcan.gc.ca/pub/82-620-m/2005001/article/adults-adultes/8060-eng.htm}}</ref>

Considerată odinioară o problemă doar în ţările dezvoltate, rata obezităţii este în creştere la nivel global, afectând atât ţările dezvoltate cât şi ţările în curs de dezvoltare.<ref name=EuroG2008>{{cite journal |author=Tsigosa Constantine |title=Management of Obesity in Adults: European Clinical Practice Guidelines|journal=The European Journal of Obesity |volume=1 |year=2008|month=April |pmid= 20054170|doi=10.1159/000126822|url=http://www.gojaznost.org/gs/dodatak/OMTFManagementofObesityinAdults2008.pdf|first2=Vojtech |issue=2 |first3=Arnaud|first4=Nick |first5=Martin |first6=Elisabeth |first7=Dragan |first8=Maximo |first9=Gabriela |pages=106–16|last2=Hainer |last3=Basdevant |last4=Finer |last5=Fried |last6=Mathus-Vliegen |last7=Micic |last8=Maislos|last9=Roman}}</ref> Creşterea ratei obezităţii este cel mai evidentă în mediile urbane.<ref name=WHO2009a/> Singura regiune din lume în care obezitatea nu este obişnuită este [[Africa Subsahariană]].<ref name=HaslamJames/> {{clear}}

==Istoric== ===Etimologie=== Termenul ''obezitate'' provine din limba [[latină]], de la cuvântul ''obesitas'', care înseamnă „corpolent, gras sau rotofei”. ''Ēsus'' este participiul trecut al verbului ''edere'' (a mânca), precedat de prefixul ''ob'' (supra).<ref name=etymol>{{cite web|url=http://www.etymonline.com/index.php?term=obesity |title=Online Etymology Dictionary: Obesity |work=Douglas Harper|accessdate=December 31, 2008}}</ref> ''[[Dicţionarul Oxford al limbii engleze]]'' documentează prima utilizare a termenului în anul 1611 de către [[Randle Cotgrave]].<ref>{{cite web |url=http://www.oed.com/ |title=Obesity, n |work=[[Oxford English Dictionary]] 2008|accessdate=March 21, 2009}}</ref>

===Tendinţe istorice=== [[File:Italienischer Maler des 17. Jahrhunderts 001.jpg|thumb|upright|alt=Gentilom obez cu o proeminentă bărbie dublă şi mustaţă, îmbrăcat în negru şi având o sabie în partea stângă.|În [[Evul Mediu]] şi în perioada [[Renaşterii]] obezitatea era adesea privită ca un semn al bunăstării şi era relativ frecventă în rândul elitei: ''Generalul toscan [[Alessandro del Borro]]'', operă atribuită lui Charles Mellin, 1645<ref name=Zach2003>{{cite journal |author=Zachary Bloomgarden |title=Prevention of Obesity and Diabetes |journal=Diabetes Care |volume=26 |pages=3172–3178 |year=2003|pmid= 14578257|doi= 10.2337/diacare.26.11.3172|url=http://care.diabetesjournals.org/content/26/11/3172.full|issue=11}}</ref>]] [[File:Venus von Willendorf 01.jpg|thumb|upright|alt=Figurină miniaturală în piatră ilustrând o femeie obeză.|''[[Venus din Willendorf]]'' creată între 24.000–22.000 î.Hr.]] [[Grecii]] au fost primii care au recunoscut obezitatea ca afecţiune medicală.<ref name=Haslam2007>{{cite journal|author=Haslam D |title=Obesity: a medical history |journal=Obes Rev |volume=8 Suppl 1 |issue= |pages=31–6 |year=2007|month=March |pmid=17316298 |doi=10.1111/j.1467-789X.2007.00314.x |url=}}</ref> [[Hipocrate]] nota: „Obezitatea nu este doar o boală în sine, ci şi premergătoare altor boli”.<ref name=HaslamJames/> Chirurgul indian [[Sushruta]] (secolul al VI-lea î.Hr.) a remarcat legătura dintre obezitate şi bolile cardiace.<ref name=Dwivedi&Dwivedi07/> În tratarea maladiei, acesta a recomandat activităţile fizice.<ref name=Dwivedi&Dwivedi07>{{cite web|url=http://medind.nic.in/iae/t07/i4/iaet07i4p243.pdf |format=PDF|title=History of Medicine: Sushruta – the Clinician –Teacher par Excellence|accessdate=2008-09-19 |work=Dwivedi, Girish & Dwivedi, Shridhar |publisher= |year=2007 }}</ref>În cea mai mare parte a istoriei sale, omenirea s-a confruntat cu lipsa hranei.<ref>{{cite book |author=Theodore Mazzone; Giamila Fantuzzi |title=Adipose Tissue And Adipokines in Health And Disease (Nutrition and Health) |publisher=Humana Press|location=Totowa, NJ |year=2006 |page=222 |isbn=1-58829-721-7 |oclc= |doi= |accessdate=}}</ref> Astfel, de-a lungul istoriei, obezitatea a fost privită ca un semn de bunăstare şi prosperitate. Era frecventă în rândul înalţilor funcţionari din Europa în [[Evul Mediu]] şi în perioada [[Renaşterii]],<ref name=Zach2003/> precum şi în civilizaţiile antice din Asia de Est.<ref>Keller p. 49</ref>

Odată cu [[revoluţia industrială]] s-a constatat că puterea militară şi economică a naţiunilor era dependentă de statura şi tăria fizică a soldaţilor şi a muncitorilor.<ref name=Caballero/> Creşterea indicelui mediu de masă corporală de la valoarea considerată actualmente subponderală la valoarea considerată normală a jucat un rol semnificativ în dezvoltarea societăţilor industrializate.<ref name=Caballero/> Aşadar, înălţimea şi greutatea în ţările dezvoltate au crescut de-a lungul secolului al XIX-lea. În timpul secolului al XX-lea, pe măsură ce populaţiile şi-au atins potenţialul genetic în privinţa înălţimii, greutatea a crescut mult mai mult faţă de înălţime, ducând la obezitate.<ref name=Caballero/> În anii 1950, creşterea bunăstării în ţările dezvoltate a dus la scăderea mortalităţii infantile, însă datorită creşterii greutăţii corporale, au devenit mai frecvente bolile cardiace şi renale.<ref name=Caballero/><ref>{{cite journal | doi=10.2105/AJPH.42.9.1116 | author=Breslow L |title=Public Health Aspects of Weight Control | journal=Am J Public Health Nations Health | year=1952 | month=September| volume=42 | issue=9 | pages=1116–20 | pmid=12976585 | pmc=1526346}}</ref> Între timp, societăţile de asigurări şi-au dat seama de legătura dintre greutate şi speranţa de viaţă şi au crescut primele de asigurare în cazul persoanelor obeze.<ref name=HaslamJames/>

De-a lungul istoriei, numeroase culturi au considerat obezitatea un rezultat al defectului de caracter. Personajul ''obesus'' sau personajul gras din [[comedia greacă]] era un gurmand adesea ridiculizat. În era creştină, mâncarea a fost deseori asociată cu [[lăcomia]] şi [[desfrânarea]].<ref name=Woodhouse/> În cultura modernă occidentală, greutatea excesivă este adesea considerată neatrăgătoare, obezitatea fiind în mod frecvent asociată cu diverse stereotipuri negative. Persoanele obeze de toate vârstele pot fi stigmatizate social şi pot fi ţinta hărţuirii sau evitării de către semenii lor. Obezitatea a redevenit un motiv de discriminare.<ref name=Bias2001>{{cite journal |author=Puhl R, Brownell KD |title=Bias, discrimination, and obesity|journal=Obes. Res. |volume=9 |issue=12 |pages=788–805 |year=2001 |month=December |pmid=11743063|doi=10.1038/oby.2001.108 |url=}}</ref>

În societatea occidentală, percepţia publică faţă de greutatea corporală sănătoasă este diferită de percepţia privind greutatea ideală&nbsp;– ambele s-au schimbat de la începutul secolului al XX-lea. Greutatea considerată ideală a scăzut de la începutul anilor 1920. Această modificare a percepţiei este ilustrată prin faptul că înălţimea medie a concurentelor la concursul Miss America a crescut cu 2%, în timp ce greutatea medie a acestora a scăzut cu 12%.<ref>{{cite journal|author=Rubinstein S, Caballero B |title=Is Miss America an undernourished role model? |journal=JAMA |volume=283|issue=12 |page=1569 |year=2000 |pmid=10735392 |doi= 10.1001/jama.283.12.1569|url=}}</ref> Pe de altă parte, concepţiile oamenilor privind greutatea sănătoasă s-au schimbat în direcţia opusă. În Marea Britanie, greutatea la care oamenii se considerau supraponderali era semnificativ mai ridicată în 2007 faţă de 1999.<ref name=John2008>{{cite journal|author=Johnson F, Cooke L, Croker H, Wardle J |title=Changing perceptions of weight in Great Britain: comparison of two population surveys |journal=BMJ |volume=337 |issue= |pages=a494 |year=2008 |pmid=18617488 |pmc=2500200 |doi= 10.1136/bmj.a494|url=http://www.bmj.com/cgi/content/full/337/jul10_1/a494}}</ref> Se consideră că aceste schimbări se datorează creşterii adipozităţii, ceea ce duce la creşterea acceptării grăsimii corporale suplimentare ca fiind normală.<ref name=John2008/>

Obezitatea continuă să fie privită ca un semn al bunăstării şi bogăţiei în numeroase regiuni ale [[Africii]]. Acest fapt a devenit frecvent îndeosebi de la apariţia epidemiei cauzate de virusul [[HIV]].<ref name=HaslamJames/>

===Arte=== Primele reprezentări sculptate ale corpului uman, datând de acum 20.000–35.000&nbsp;de ani, prezintă femei obeze. Unele persoane atribuie [[figurinelor Venus]] tendinţa de a accentua fertilitatea, în timp ce altele consideră că acestea reprezintă „grăsimea” oamenilor epocii respective.<ref name=Woodhouse/> Pe de altă parte, obezitatea este absentă atât din arta romană cât şi din cea greacă, probabil în virtutea idealurilor celor două civilizaţii privind moderaţia. Acest fapt a persistat o perioadă îndelungată în creştinismul european, doar persoanele cu un statut socio-economic inferior fiind reprezentate ca obeze.<ref name=Woodhouse/>

În timpul [[Renaşterii]], unele persoane din înalta societate au început să îşi etaleze corpolenţa, aşa cum se poate observa în portretele lui Henric al VIII-lea şi Alessandro del Borro.<ref name=Woodhouse>{{cite journal |author=Woodhouse R |title=Obesity in art: A brief overview |journal=Front Horm Res |volume=36 |issue= |pages=271–86 |year=2008 |isbn=978-3-8055-8429-6|pmid=18230908 |doi=10.1159/000115370 |url=http://books.google.com/?id=nXRU4Ea1aMkC&pg=PA271&lpg=PA271&dq=Obesity+in+art:+a+brief+overview |series=Frontiers of Hormone Research}}</ref>[[Peter Paul Rubens|Rubens]] (1577–1640) reprezenta în mod obişnuit femei cu forme rotunjite în picturile sale, de la care derivă termenul [[rubensian]]. Totuşi, femeile ilustrate în picturi îşi păstrau forma de „clepsidră”, ca simbol al fertilităţii.<ref name=Fumento>{{cite book |author=Fumento, Michael |title=The Fat of the Land: Our Health Crisis and How Overweight Americans Can Help Themselves |publisher=Penguin (Non-Classics) |year=1997|page=126|isbn=0-14-026144-3}}</ref> În timpul secolului al XIX-lea, percepţia asupra obezităţii s-a modificat în lumea occidentală. După ce secole de-a rândul obezitatea fusese sinonimă cu bunăstarea şi statutul social, supleţea a început să fie considerată un standard dezirabil.<ref name=Woodhouse/>

==Societate şi cultură== ===Impactul economic=== Alături de impactul asupra sănătăţii, obezitatea creează numeroase probleme, inclusiv dezavantaje în obţinerea unui loc de muncă<ref name="Puhl R. p.29">Puhl R., Henderson K., and Brownell K. 2005 p.29</ref><ref>{{cite journal |doi=10.1016/j.ehb.2009.01.008|author=Johansson E, Bockerman P, Kiiskinen U, Heliovaara M |title=Obesity and labour market success in Finland: The difference between having a high BMI and being fat |journal=Economics and Human Biology |volume=7 |issue=1 |pages=36–45|year=2009 |pmid=19249259}}</ref> şi costuri ridicate pentru întreprinderi. Aceste efecte sunt simţite la toate nivelurile societăţii, de la indivizi, la corporaţii, la guverne.

În anul 2005, costurile medicale atribuite obezităţii în Statele Unite au fost estimate la 190,2&nbsp;miliarde USD, adică 20,6% din totalul cheltuielilor de sănătate,<ref name=medical-costs>{{cite journal|coauthors=John Cawley, Chad Meyerhoefer|title=The medical care costs of obesity: An instrumental variables approach|journal=Journal of Health Economics|year=2012|month=January|volume=31|issue=1|pages=219–230|url=http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0167629611001366|accessdate=2 August 2012|doi=10.1016/j.jhealeco.2011.10.003|pmid=22094013|last1=Cawley|first1=J}}</ref> <ref>{{cite journal|author=Finkelstein EA, Fiebelkorn IA, Wang G |title=National medical spending attributable to overweight and obesity: How much, and who's paying |journal= Health Affairs|volume=Online |issue=May |pages=|date=1 January 2003|url=http://content.healthaffairs.org/cgi/content/full/hlthaff.w3.219v1/DC1 }}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.cdc.gov/nccdphp/dnpa/obesity/economic_consequences.htm |title=Obesity and overweight: Economic consequences | publisher=[[Centers for Disease Control and Prevention]] | date=22 May 2007 |accessdate=2007-09-05}}</ref> în timp ce costurile pentru probleme de obezitate în Canada erau estimate la 2 miliarde CAD în 1997 (2,4% din totalul cheltuielilor de sănătate).<ref name="CADG2006"/> Costul total anual direct pentru supraponderabilitate şi obezitate în Australia în anul 2005 a fost de 21 miliarde AUD. De asemenea, australienii supraponderali şi obezi au beneficiat de subvenţii guvernamentale în valoare de 35,6 miliarde AUD.<ref name=MJA2009>{{Cite journal|title=The cost of overweight and obesity in Australia|url=http://www.mja.com.au/public/issues/192_05_010310/col10841_fm.html|year=2009|author=Colagiuri, Stephen|journal=The Medical Journal of Australia|accessdate=2011-06-18|last2=Lee|first2=Crystal M. Y.|last3=Colagiuri|first3=Ruth|display-authors=4|author5=<Please add first missing authors to populate metadata.>}}</ref> Valoarea estimată a cheltuielilor anuale pe produse dietetice se situează între 40&nbsp;miliarde USD şi 100&nbsp;miliarde USD numai în Statele Unite.<ref>{{cite news | last = Cummings | first = Laura|title = The diet business: Banking on failure|publisher = BBC News| date = 5 February 2003| url = http://news.bbc.co.uk/2/hi/business/2725943.stm| accessdate = 25 February 2009}}</ref>

S-a constatat că programele de prevenire a obezităţii reduc costurile pentru tratamentele afecţiunilor asociate obezităţii. Totuşi, cu cât speranţa de viaţă este mai mare, cu atât costurile medicale cresc. Prin urmare, cercetătorii au ajuns la concluzia că reducerea obezităţii poate avea consecinţe pozitive asupra sănătăţii publice, însă este puţin probabil să ducă la diminuarea cheltuielilor totale de sănătate.<ref>{{cite journal |author=van Baal PH|title=Lifetime Medical Costs of Obesity: Prevention No Cure for Increasing Health Expenditure |journal=PLoS Med.|volume=5|issue=2 |pages=e29 |year=2008 |month=February |pmid=18254654 |pmc=2225430|doi=10.1371/journal.pmed.0050029|url=http://www.plosmedicine.org/article/info:doi/10.1371/journal.pmed.0050029|author-separator=, |author2=Polder JJ |author3=de Wit GA |display-authors=3 |last4=Hoogenveen |first4=Rudolf T.|last5=Feenstra |first5=Talitha L. |last6=Boshuizen |first6=Hendriek C. |last7=Engelfriet |first7=Peter M.|last8=Brouwer |first8=Werner B. F.}}</ref>

[[File:Wide Chair.jpg|thumb|left|alt=Scaun supradimensionat alături de alte scaune de dimensiuni obişnuite.|Serviciile publice trebuie să ofere persoanelor obeze echipamente speciale cum sunt scaunele supradimensionate.<ref>{{cite journal|author=Bakewell J|title=Bariatric furniture: Considerations for use|journal=Int J Ther Rehabil|issue=7|pages=329–33|year=2007|url=http://www.ijtr.co.uk/cgi-bin/go.pl/library/article.cgi?uid=23858;article=IJTR_14_7_329_333|volume=14}}</ref>]] Obezitatea poate duce la stigmatizarea socială şi dezavantajarea profesională.<ref name="Puhl R. p.29"/> În comparaţie cu persoanele cu greutate normală, salariaţii obezi prezintă, în medie, rate mai ridicate de absenteism de la locul de muncă şi au concedii medicale prelungite, ceea ce duce la creşterea costurilor pentru angajatori şi scăderea productivităţii.<ref>{{cite journal|author=Neovius K, Johansson K, Kark M, Neovius M|title=Obesity status and sick leave: a systematic review |journal=Obes Rev |volume=10|issue=1 |pages=17–27 |year=2009|month=January |pmid=18778315 |doi=10.1111/j.1467-789X.2008.00521.x |url=}}</ref> Un studiu realizat asupra angajaţilor Universităţii Duke relevă faptul că persoanele cu un indice de masă corporală peste 40 au depus de două ori mai multe cereri de [[compensare a angajaţilor]] faţă de persoanele cu un indice de masă corporală de 18,5–24,9. De asemenea, persoanele din prima categorie au avut de 12&nbsp;ori mai multe zile de absenţă. Majoritatea accidentelor în cazul acestora s-au produs în urma căderii şi ridicării de greutăţi, fiind afectate extremităţile inferioare, încheieturile sau mâinile şi spatele.<ref>{{cite journal |author=Ostbye T, Dement JM, Krause KM|title=Obesity and workers' compensation: Results from the Duke Health and Safety Surveillance System |journal=Arch. Intern. Med. |volume=167 |issue=8|pages=766–73|year=2007 |pmid=17452538 |doi=10.1001/archinte.167.8.766}}</ref> Comitetul de Asigurare a Angajaţilor din statul american Alabama a aprobat un plan controversat de taxare a angajaţilor obezi cu 25 USD pe lună dacă aceştia nu iau măsuri pentru reducerea greutăţii şi ameliorarea sănătăţii proprii. Aceste măsuri au început a fi aplicate în ianuarie 2010 în cazul persoanelor cu un indice de masă corporală peste 35&nbsp;kg/m<sup>2</sup> care nu îşi îmbunătăţesc starea sănătăţii după un an.<ref>{{cite web|url=http://www.webmd.com/diet/news/20080825/alabama-obesity-penalty-stirs-debate |title=Alabama "Obesity Penalty" Stirs Debate |work=Don Fernandez |accessdate=April 5, 2009}}</ref>

Unele studii demonstrează că probabilitatea de angajare şi de promovare profesională în cazul persoanelor obeze este mai mică faţă de persoanele cu greutate normală.<ref name=Bias2001/> De asemenea, salariile persoanelor obeze sunt mai mici faţă de cele ale colegilor cu greutate normală pentru posturi echivalente. În medie, femeile obeze câştigă cu 6% mai puţin, iar bărbaţii obezi cu 3% mai puţin.<ref>Puhl R., Henderson K., and Brownell K. 2005 p.30</ref>

Anumite domenii, cum sunt aviaţia, medicina şi industria alimentară se confruntă cu probleme speciale. Datorită creşterii ratei obezităţii, companiile aeriene se confruntă cu costuri mai mari pentru combustibil şi presiuni de a produce scaune de dimensiuni mai mari.<ref>{{cite web | author=Lisa DiCarlo| url=http://www.forbes.com/2002/10/24/cx_ld_1024obese.html |title=Why Airlines Can't Cut The Fat|work=Forbes.com|date=2002-10-24 | accessdate=2008-07-23}}</ref> În anul 2000, greutatea suplimentară a pasagerilor obezi a costat companiile aeriene 275&nbsp;milioane USD.<ref>{{cite journal|author=Dannenberg AL, Burton DC, Jackson RJ |title=Economic and environmental costs of obesity: The impact on airlines |journal=American journal of preventive medicine|volume=27 |issue=3 |page=264|year=2004 |pmid=15450642 |doi=10.1016/j.amepre.2004.06.004}}</ref> Industria medicală a fost nevoită să investească în echipamente speciale pentru îngrijirea persoanelor obeze, inclusiv echipamente speciale de ridicare şi [[ambulanţe bariatrice]].<ref>{{cite web|url=http://abcnews.go.com/Health/Diet/obese-health-care-bariatric-ambulances/story?id=7981746|title=Who Should Pay for Obese Health Care?|author=Lauren Cox|publisher=ABC News|date=July 2, 2009|accessdate=2012-08-06}}</ref> Costurile în cazul restaurantelor au crescut datorită acţiunilor în justiţie intentate de clienţi pe motivul că acestea determină apariţia obezităţii.<ref name=Govtrack>{{cite web | url=http://www.govtrack.us/congress/bill.xpd?bill=h109-554 | title=109th U.S. Congress (2005–2006) H.R. 554: 109th U.S. Congress (2005–2006) H.R. 554: Personal Responsibility in Food Consumption Act of 2005 | publisher=GovTrack.us | accessdate=2008-07-24}}</ref> În anul 2005, Congresul Statelor Unite a dezbătut o lege care să împiedice procesele civile împotriva industriei alimentare pe motive legate de obezitate; totuşi, legea nu a fost validată.<ref name=Govtrack/>

2009[[File:PresidentTaftTelephoneCrop.jpg|miniatură|150px|dreapta|dreapta|Preşedintele Statelor Unite [[William Howard Taft]] a fost deseori ridiculizat pentru că era supraponderal]] {{See also|Fat acceptance movement}} Principalul scop al mişcării de acceptare a persoanelor grase este reducerea discriminării la adresa supraponderalilor şi a obezilor.<ref>{{cite web |url=http://www.capitalnaafa.org/whatisnaafa.html |title=What is NAAFA |work=[[National Association to Advance Fat Acceptance]] |accessdate=February 17, 2009}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.size-acceptance.org/mission.html |title=ISAA Mission Statement |work=[[International Size Acceptance Association]] |accessdate=February 17, 2009}}</ref> Cu toate acestea, unii partizani ai mişcării încearcă, de asemenea, să contrazică relaţia stabilită între obezitate şi rezultatele negative privind sănătatea.<ref name=Pulver2007>{{cite book |author=Pulver, Adam |title=An Imperfect Fit: Obesity, Public Health, and Disability Anti-Discrimination Law |publisher=Social Science Electronic Publishing |location= |year=2007 |pages= |isbn= |oclc= |doi= |url=http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1316106|accessdate=January 13, 2009}}</ref>

Există mai multe organizaţii care promovează acceptarea obezităţii. Vizibilitatea acestora a crescut în a doua jumătate a secolului &nbsp;al XX-lea.<ref>{{cite journal |author=Neumark-Sztainer D |title=The weight dilemma: a range of philosophical perspectives |journal=Int. J. Obes. Relat. Metab. Disord. |volume=23 Suppl 2 |issue= |pages=S31–7|year=1999 |month=March |pmid=10340803 |doi= 10.1038/sj.ijo.0800857|url=}}</ref> Asociaţia americană NAAFA [[National Association to Advance Fat Acceptance | Asociaţia Naţională pentru Promovarea Acceptării Persoanelor Grase]] a luat fiinţă în 1969 şi se descrie drept o organizaţie care militează pentru drepturi civile, dedicată eliminării discriminării pe motive de greutate corporală.<ref>{{cite | author=National Association to Advance Fat Acceptance |url=http://www.naafaonline.com/dev2/ | title=We come in all sizes | publisher=NAAFA | year=2008 |accessdate=2008-07-29}}</ref> Cu toate acestea, activismul în slujba persoanelor grase rămâne o mişcare marginală.<ref>[http://www.bitchmagazine.org/article/big-trouble Big Trouble | Bitch Magazine<!--Bot-generated title-->], bitchmagazine.org</ref>

[[International Size Acceptance Association | Asociaţia Internaţională pentru Acceptarea Greutăţii Corporale]] (ISAA) este o [[organizaţie neguvernamentală]] (ONG) fondată în 1997. Are mai mult o orientare globală, îşi descrie misiunea ca fiind promovarea acceptării greutăţii corporale, şi îşi manifestă sprijinul pentru eliminarea discriminării din pricina greutăţii corporale.<ref>{{cite web |url=http://www.size-acceptance.org/ |title=International Size Acceptance Association – ISAA |work=International Size Acceptance Association |accessdate=January 13, 2009}}</ref> Aceste grupuri solicită adesea acceptarea obezităţii ca dizabilitate inclusă în [[Americans With Disabilities Act | Legea pentru americanii cu dizabilităţi]] (ADA). În ciuda acestui fapt, potrivit sistemului juridic american, costurile potenţiale pentru sănătatea publică depăşesc beneficiile extinderii acestei legi anti-discriminare la problema obezităţii.<ref name=Pulver2007/>

==Obezitatea infantilă== {{Main|Childhood obesity}} Indicele sănătos de masă corporală variază în funcţie de vârsta şi sexul copilului. La copii şi adolescenţi, obezitatea este definită ca un IMC mai mare decât al [[percentilei]] de 95.<ref name="cdc.gov"/> Datele de referinţă pe care se bazează aceste procente provin din anii 1963-1994, nefiind, prin urmare, afectate de recentele creşteri ale ratelor obezităţii.<ref name="Flegal KM, Ogden CL, Wei R, Kuczmarski RL, Johnson CL 2001 1086–93"/> Obezitatea infantilă a atins proporţii epidemice în secolul al XXI-lea, având rate crescute atât în ţările dezvoltate, cât şi în ţările în curs de dezvoltare. Ratele obezităţii la băieţii din Canada au crescut de la 11% în anii 1980 la peste 30% în anii 1990, în timp ce, în aceeaşi perioadă, ratele înregistrate la copiii din Brazilia au crescut de la 4 la 14%.<ref name=flynn2006/>

Ca şi în cazul obezităţii la adulţi, există mai mulţi factori care contribuie la creşterea ratelor de obezitate infantilă. Se consideră că modificarea dietei şi reducerea activităţii fizice sunt cele mai importante cauze ale creşterii recente ale acestor rate.<ref>{{cite journal |author=Dollman J, Norton K, Norton L |title=Evidence for secular trends in children's physical activity behaviour |journal=Br J Sports Med |volume=39 |issue=12 |pages=892–7; discussion 897 |year=2005|month=December |pmid=16306494 |pmc=1725088 |doi=10.1136/bjsm.2004.016675 |url=}}</ref> Cum obezitatea infantilă persistă adesea la maturitate şi se asociază cu numeroase boli cronice, copiii obezi sunt testaţi adesea pentru [[hipertensiune]], [[diabet]], [[hiperlipidemie]] şi [[steatoză hepatică]].<ref name=CADG2006/> Tratamentele utilizate la copii sunt în principal intervenţii în stilul de viaţă şi tehnici comportamentale, deşi eforturile de a creşte activitatea copiilor se bucură de puţin succes.<ref>{{cite journal|last=Metcalf|first=B.|coauthors=Henley, W.; Wilkin, T.|title=Effectiveness of intervention on physical activity of children: systematic review and meta-analysis of controlled trials with objectively measured outcomes (EarlyBird 54)|journal=BMJ|date=27 September 2012|volume=345|issue=sep27 1|pages=e5888–e5888|doi=10.1136/bmj.e5888}}</ref> În Statele Unite, FDA nu aprobă tratamentele medicamentoase pentru această grupă de vârstă.<ref name=flynn2006>{{cite journal |author=Flynn MA |title=Reducing obesity and related chronic disease risk in children and youth: a synthesis of evidence with 'best practice' recommendations|journal=Obes Rev |volume=7 Suppl 1 |issue= |pages=7–66 |year=2006 |month=February |pmid=16371076|doi=10.1111/j.1467-789X.2006.00242.x |url= |author-separator=, |author2=McNeil DA |author3=Maloff B |display-authors=3|last4=Mutasingwa |first4=D. |last5=Wu |first5=M. |last6=Ford |first6=C. |last7=Tough |first7=S. C.}}</ref>

==Obezitatea la alte animale== {{Main|Obesity in pets}} Obezitatea animalelor de companie este frecventă în multe ţări. Ratele de supraponderalitate şi obezitate la câinii din Statele Unite sunt cuprinse între 23% şi 41%, cu aproximativ 5,1% animale obeze.<ref name=Lund2006>{{cite journal|author=Lund Elizabeth M.|title=Prevalence and Risk Factors for Obesity in Adult Dogs from Private US Veterinary Practices|journal=Intern J Appl Res Vet Med|volume=4|issue=2|pages=177–86|year=2006|pmid= |doi= |url=http://www.jarvm.com/articles/Vol4Iss2/Lund.pdf}}</ref>Ratele de obezitate la pisici sunt puţin peste 6,4%.<ref name= Lund2006/> În Australia rata obezităţii la câinii dintr-un cabinet veterinar s-a dovedit a fi 7,6%.<ref>{{cite journal |author=McGreevy PD, Thomson PC, Pride C, Fawcett A, Grassi T, Jones B|title=Prevalence of obesity in dogs examined by Australian veterinary practices and the risk factors involved|journal=Vet. Rec.|volume=156|issue=22|pages=695–702|year=2005|month=May |pmid=15923551|doi= |url=}}</ref> Riscul de obezitate la câini este legat de prezenţa obezităţii la stăpânii lor; cu toate acestea, nu există o relaţie similară între pisici şi stăpânii lor.<ref>{{cite journal |author=Nijland ML, Stam F, Seidell JC|title= Overweight in dogs, but not in cats, is related to overweight in their owners|journal=Public Health Nutr|volume=13|issue= 1|pages= 1–5|year=2009|month=June|pmid=19545467|doi=10.1017/S136898000999022X|url= }}</ref>

==Note== {{Reflist|30em}}

;References {{Refbegin|30em}} * {{cite journal | doi = 10.1079/BJN2002739 | last1 = Bhargava | first1 = Alok | last2 = Guthrie | first2 = J. | year = 2002 | title = Unhealthy eating habits, physical exercise and macronutrient intakes are predictors of anthropometric indicators in the Women's Health Trial: Feasibility Study in Minority Populations | url = | journal = British Journal of Nutrition | volume = 88 | issue = 6| pages = 719–728 | pmid = 12493094 }} * {{cite journal | last1 = Bhargava | first1 = Alok | year = 2006 | title = Fiber intakes and anthropometric measures are predictors of circulating hormone, triglyceride, and cholesterol concentration in the Women's Health Trial | url =| journal = Journal of Nutrition | volume = 136 | issue = 8| pages = 2249–2254 | pmid = 16857849 }} * Jebb S. and Wells J. Measuring body composition in adults and children In:{{cite book|author=Peter G. Kopelman, Ian D. Caterson, Michael J. Stock, William H. Dietz|title=Clinical obesity in adults and children: In Adults and Children|publisher=Blackwell Publishing|location= |year=2005|pages=12–28 |isbn=1-4051-1672-2|url=}} * Kopelman P., Caterson I. An overview of obesity management In:{{cite book|author=Peter G. Kopelman, Ian D. Caterson, Michael J. Stock, William H. Dietz|title=Clinical obesity in adults and children: In Adults and Children|publisher=Blackwell Publishing|location= |year=2005|pages=319–326 |isbn=1-4051-1672-2|url=}}
* {{cite book |author=[[National Heart, Lung, and Blood Institute]] (NHLBI) |title=Clinical Guidelines on the Identification, Evaluation, and Treatment of Overweight and Obesity in Adults |publisher=International Medical Publishing, Inc |location= |year= 1998|pages= |isbn=1-58808-002-1 |oclc=|url=http://www.nhlbi.nih.gov/guidelines/obesity/ob_gdlns.pdf|format=PDF}} * {{cite web |url=http://www.nice.org.uk/nicemedia/pdf/CG43NICEGuideline.pdf |title=Obesity: guidance on the prevention, identification, assessment and management of overweight and obesity in adults and children|publisher=[[National Health Services]] (NHS)|year= 2006|format=PDF |work=[[National Institute for Health and Clinical Excellence]](NICE)|accessdate=April 8, 2009}} * Puhl R., Henderson K., and Brownell K. Social consequences of obesity In:{{cite book|author=Peter G. Kopelman, Ian D. Caterson, Michael J. Stock, William H. Dietz|title=Clinical obesity in adults and children: In Adults and Children|publisher=Blackwell Publishing|location= |year=2005|pages=29–45 |isbn=1-4051-1672-2|url=}} * Seidell JC. Epidemiology — definition and classification of obesity In:{{cite book|author=Peter G. Kopelman, Ian D. Caterson, Michael J. Stock, William H. Dietz|title=Clinical obesity in adults and children: In Adults and Children|publisher=Blackwell Publishing|location= |year=2005|pages=3–11 |isbn=1-4051-1672-2|url=}} * {{cite book | author=[[World Health Organization]] (WHO) | title=Technical report series 894: Obesity: Preventing and managing the global epidemic. | location=Geneva | publisher=World Health Organization | year=2000 |url=http://whqlibdoc.who.int/trs/WHO_TRS_894_(part1).pdf | format=PDF | isbn=92-4-120894-5}} {{Refend}}
==Mai multe informaţii== <!—Includeţi numai materialele care se referă la obezitate în general, în loc să specifice aspecte sau subiecte înrudite --> {{Sister project links|display=Obesity}}
{{Refbegin}} * {{dmoz|Health/Conditions_and_Diseases/Nutritional_and_Metabolic_Disorders/Obesity/}} * {{cite book |author=Fumento, Michael | authorlink=Michael Fumento | title=The Fat of the Land: Our Health Crises and How Overweight Americans can Help Themselves |publisher=Penguin Books |location=New York |year=1997|isbn=0-14-026144-3}} * {{cite book |author=Keller, Kathleen |title=Encyclopedia of Obesity |publisher=Sage Publications, Inc|location=Thousand Oaks, Calif |year=2008 |isbn=1-4129-5238-7 |oclc= |url=http://books.google.com/?id=aRp2rJrEqZsC&dq=IOTF+obesity+map|doi= |accessdate=}} * {{cite book |author=Kolata, Gina | authorlink=Gina Kolata |title=Rethinking Thin: The new science of weight loss –and the myths and realities of dieting |publisher=Picador |location= |year=2007 |pages= |isbn=0-312-42785-9}} * {{cite book|author=Kopelman, Peter G.|title=Clinical obesity in adults and children: In Adults and Children|publisher=Blackwell Publishing|location= |year=2005|page=493 |isbn=1-4051-1672-2|url=http://books.google.com/?id=u7RvldSr5M0C&pg=PA87&dq=80+percent+of+the+offspring+of+two+obese+parents+become+obese}} * {{cite book |author=Levy-Navarro, Elena |title=The Culture of Obesity in Early and Late Modernity |publisher=Palgrave Macmillan |location= |year=2008 |pages= |isbn=0-230-60123-5}} * {{cite book |author=Pool, Robert |title=Fat: Fighting the Obesity Epidemic |publisher=[[Oxford University Press]]|location=Oxford, UK |year=2001 |pages= |isbn=0-19-511853-7}} {{Refend}}

⚫
<!--{{Infobox Boală
|Name = Obezitate
|Name = Obezitate
|Imagine = Obesity-waist circumference.PNG
|Imagine = Obesity-waist circumference.PNG
Linia 189: Linia 243:


== Note ==
== Note ==
{{reflist|colwidth=30em}}-->
<references/>


== Bibliografie ==
== Bibliografie ==

Versiunea de la 26 decembrie 2012 21:30

Obezitate

Silhouettes and waist circumferences representing normal, overweight, and obese
Specialitateendocrinologie  Modificați la Wikidata
Clasificare și resurse externe
ICD-9278
ICD-10E66
ICD-11  Modificați la Wikidata
ICD-9-CM278.00[1]  Modificați la Wikidata
OMIM601665
DiseasesDB9099
MedlinePlus003101
eMedicinemed/1653
MeSH IDD009765[1][2]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Obezitatea este o afecțiune medicală în care grăsimea corporală s-a acumulat în exces, astfel încât poate avea un efect advers asupra sănătății, ducând la o speranță de viață redusă și/sau probleme de sănătate.[3][4] Oamenii sunt considerați obezi atunci când indicele de masă corporală (IMC), o mărime obținută prin împărțirea greutății unei persoane, exprimată în kilograme la pătratul înălțimii acelei persoane, exprimată în metri, este mai mare de 30 kg/m2.[5] Obezitatea crește riscul de diverse afecțiuni, în special boli de inimă, diabet de tip 2, apnee obstructivă de somn, anumite tipuri de cancer, osteoartrită[4] şiastm[6][4][7]. În cele mai multe cazuri, obezitatea este provocată de o combinaţie dintre un consum excesiv de calorii, lipsa activităţii fizice şi o predispoziţie genetică, deşi, în anumite situaţii, cauzele principale sunt genele, afecţiunile endocrine, medicamentaţia sau afecţiunile psihice. Există puţine dovezi ce susţin punctul de vedere conform căruia anumite persoane obeze mănâncă puţin, însă se îngraşă din cauza metabolismului lent; în medie, persoanele obeze consumă mai multă energie decât cele slabe, dată fiind energia necesară pentru a susţine o greutate crescută.[8][9] Dietele şi activitatea fizică sunt principalele ajutoare în tratamentul obezităţii. Calitatea regimului alimentar poate fi îmbunătăţită prin reducerea consumului de alimente calorice, cum sunt cele bogate în grăsimi şi zaharuri, şi creşterea consumului de fibre alimentare. Se pot lua medicamente împotriva obezității pentru a diminua apetitul sau a bloca acumularea grăsimii, împreună cu o dietă potrivită. În cazul în care dieta, activitatea fizică și medicamentația nu sunt eficiente, se poate apela la un balon gastric pentru scăderea în greutate, sau la operație pentru a reduce volumul stomacului și/sau lungimea intestinelor, ducând astfel la instalarea mai rapidă a stării de sațietate și la o capacitate redusă de absorbție a substanțelor nutritive din alimentație.[10][11] Obezitatea este una dintre principalele cauze de deces ce pot fi prevenite la nivel mondial, cu o răspândire din ce în ce mai mare la adulți și copii, iar autoritățile o consideră ca fiind una dintre cele mai grave probleme de sănătate publică din secolul al XXI-lea&nbsp.[12] În mare parte din lumea modernă, obezitatea este stigmatizată (în special în Occident), cu toate că a fost percepută drept un simbol al bogăției și fertilității de-a lungul istoriei, acest lucru fiind încă valabil în anumite zone din lume.[4][13] ==Clasificare==

Articol principal: Classification of obesity.

Obezitatea este o afecțiune medicală în care grăsimea corporală s-a acumulat în exces, putând avea un efect advers asupra sănătății.[3] Este definită prin intermediul indicelui de masă corporală (IMC) și evaluată în continuare din perspectiva distribuției de grăsime via raportul talie-șold și totalitatea factorilor de risc cardiovasculari.[14][15] IMC este legat îndeaproape atât de procentul de grăsime corporală, cât și de totalul grăsimii corporale.[16]

Imaginea din față și lateral a unui tors aparținând unei persoane „super obeze”. Sunt vizibile vergeturi ale pielii, împreună cu ginecomastie.
O persoană „super obeză” cu un IMC de 47 kg/m2: greutate 146 kg (322 lb), înălțime 177 cm (5 ft 10 in)

La copii, greutatea optimă variază în funcție de vârstă și sex. La copii și adolescenți obezitatea nu este definită ca un număr absolut, ci în conexiune cu un grup istoric normal, astfel încât obezitatea reprezintă un IMC mai mare decât 95 centilă.[17] Informațiile de referință pe care s-au bazat aceste centile datează din 1963 până în 1994, așadar nu au fost afectate de creșterile recente în greutate.[18] {| class="wikitable" style = "float: right; margin-left:15px; text-align:center" |- ! IMC !! Clasificare |- |lățime=50%| < 18.5 ||subponderal |- |18.5–24.9 || greutate normală |- |25.0–29.9 || supraponderal |- |30.0–34.9 || obezitate clasa I |- |35.0–39.9 || obezitate clasa II |- |≥ 40.0 ||   obezitate clasa III   |} IMC se calculează împărțind greutatea subiectului la pătratul înălțimii sale, exprimată de obicei ori în metri ori în „unități” SUA: :Metric: :Sistemul obișnuit SUA și imperial: unde reprezintă greutatea subiectului în livre și reprezintă înălțimea persoanei în inchi. Cele mai utilizate definiții, stabilite de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în 1997 și publicate în 2000, oferă valorile listate în tabelul din dreapta.[5] Definițiile OMS au fost modificate de anumite organizații particulare. Literatura chirurgicală împarte „clasa III” de obezitate în categorii ale căror valori sunt încă disputate.[19] * Orice IMC ≥ 35 sau 40 înseamnă „obezitate severă” * Un IMC de ≥ 35 sau 40–44,9 sau 49,9 înseamnă „obezitate morbidă” * Un IMC de ≥ 45 sau 50 înseamnă „super obezitate” Luând în considerare faptul că populațiile asiatice prezintă consecințe negative de sănătate la un IMC mai scăzut decât cel al caucazienilor, anumite popoare au redefinit obezitatea; japonezii au definit obezitatea ca orice IMC mai mare de 25[20] în timp ce China folosește un IMC mai mare de 28.[21] ==Efecte asupra sănătății== greutatea corporală în exces este asociată cu diverse afecțiuni, în special afecțiuni cardiovasculare, diabet zaharat de tip 2, apnee obstructivă de somn, anumite tipuri de cancer,osteoartrită[4] şiastm[22][4][7]. Drept urmare, obezitatea poate reduce speranța de viață.[4] ===Mortalitate===

Imagine indisponibilă
Riscul relativ de deces peste 10 ani la bărbaţii caucazieni (stânga) şi femeile caucaziene (dreapta) din Statele Unite, care nu au fumat niciodată, în funcţie de IMC.[23]

Obezitatea reprezintă una dintre principalele cauze de deces ce pot fi prevenite la nivel mondial.[12][24][25] Studii americane și europene efectuate la scară largă au arătat că riscul de deces este cel mai mic la un IMC de 20–25 kg/m2[23][26] la nefumători și de 24–27 kg/m2 la fumători, riscul crescând odată cu schimbările în oricare direcție.[27][28] Un IMC mai mare de 32 a fost asociat cu o rată a mortalității dublă printre femei, de-a lungul unei perioade de 16 ani.[29] În Statele Unite se estimează că obezitatea cauzează de la 111,909 până la 365,000 de decese anual,[4][25] în timp ce în Europa 1 milion (7,7%) de decese sunt atribuite greutăţii excesive.[30][31] În medie, obezitatea reduce speranţa de viaţă cu şase până la şapte  ani:[4][32] un IMC de 30–35 reduce speranţa de viaţă cu doi până la patru ani,[26] în timp ce obezitatea severă (IMC > 40) reduce speranţa de viaţă cu 10 ani.[26] ===Morbiditate===

Articol principal: Obesity-associated morbidity.

Obezitatea mărește riscul apariției multor afecțiuni fizice și mentale. Aceste patologii asociate sunt întâlnite cel mai frecvent însindromul metabolic,[4] o combinație de tulburări medicale care include: diabetul zaharat de tip 2, tensiunea arterială ridicată, colesterolul sanguin crescut șinivelul crescut al trigliceridelor.[33] Complicațiile sunt provocate fie direct de obezitate, fie sunt legate de aceasta în mod indirect, prin mecanisme care au o cauză comună, precum alimentația greșită sau un stil de viață sedentar. Forța legăturii dintre obezitate și afecțiunile specifice variază. Una dintre cele mai puternice legături este cea cu diabetul de tip 2. Grăsimea corporală excesivă stă la baza a 64% din cazurile de diabet la bărbați și a 77% din cazuri la femei.[34] Consecințele asupra sănătății se încadrează în două mari categorii: cele care pot fi atribuite efectelor creșterii masei adipoase (cum suntosteoartrita, apneea obstructivă în somn, stigmatizarea socială) și cele datorate creșterii numărului celulelor adipoase (diabet, cancer, afecțiuni cardiovasculare, steatoză hepatică nealcoolică).[4][35] Creșterea grăsimii corporale afectează răspunsul organismului la insulină, putând conduce la rezistenţă la insulină. Acumularea grăsimii generează, de asemenea, o stare proinflamatorie[36][37] și o stareprotrombotică.[35][38] {| class="wikitable" |- ! Domeniu medical ! Afecțiune ! Domeniu medical ! Afecțiune |- |width=10%| Cardiologie | * cardiopatie ischemică:[39] angină și infarct miocardic * insuficiență cardiacă congestivă[4] * tensiune arterială ridicată[4] * niveluri anormale ale colesterolului[4] * tromboză venoasă profundă și embolie pulmonară[40] | Dermatologie | * vergeturi[41] * acantoza nigricans[41] * limfedem[41] * celulită[41] * hirsutism[41] * intertrigo[42] |- | Endocrinologie și Reproducerea asistată medical | * diabet zaharat[4] * sindromul polichistic ovarian[4] * tulburări menstruale[4] * infertilitate[4][43] * complicații în timpul sarcinii[4][43] * malformații congenitale[4] * moartea intrauterină a fătului[43] | Gastrointestinal | * boala de reflux gastroesofagian[4][44] * steatoză hepatică[4] * colelitiază (calculi în vezica biliară)[4] |- | Neurologie | style="width:40%;"| * accident vascular cerebral[4] * meralgie parestezică[45] * migrene[46] * sindromul tunelului carpian[47] * demență[48] * hipertensiune intracraniană idiopatică[49] * scleroză multiplă[50] | Oncologie[51] | * sân, ovarian * esofagian, colorectal * ficat, pancreatic * vezica biliară, stomac * endometrial, cervical * prostată, rinichi * limfom non-Hodgkin, mielom multiplu |- | style="width:10%;"| Psihiatrie | style="width:40%;"| * depresie la femei[4] *stigmatizare socială[4] | Respirologie | * apneea obstructivă în somn[4][7] * sindromul de hipoventilație asociată obezității[4][7] * astmă[4][7] * complicații crescute în timpul anesteziei generale[4][9] |- | Reumatologie și Ortopedie | * gută[52] * mobilitate redusă[53] * osteoartrită[4] * dureri în zona inferioară a spatelui[54] | Urologie și Nefrologie | * disfuncție erectilă[55] * incontinență urinară[56] * insuficiență renală cronică[57] * hipogonadism[58] * penis îngropat[59] |} ===Paradoxul supraviețuirii===

Vezi și: Obesity paradox.

Deși consecințele negative ale obezității asupra sănătății populației în general sunt bine susținute de dovezile disponibile, rezultatele în materie de sănătate în anumite subgrupuri par să se amelioreze la o valoare crescută a indicelui masei corporale (IMC), un fenomen cunoscut sub denumirea de paradoxul supraviețuirii în rândul persoanelor obeze.[60] Paradoxul a fost descris pentru prima dată în 1999, la persoane supraponderale și obeze supuse hemodializei,[60] și a fost ulterior constatat la persoane cu insuficiență cardiacă și cuboala arterială periferică (BAP).[61] La persoanele cu insuficiență cardiacă, în rândul celor cu un IMC cuprins între 30,0 și 34,9 s-a înregistrat o mortalitate mai redusă decât în rândul celor cu o greutate normală. Acest lucru a fost atribuit faptului că, deseori, pacienții pierd din greutate pe măsură ce devin tot mai bolnavi.[62] Constatări similare au fost făcute și în alte tipuri de boli cardiace. Persoanele încadrate în gradul 1 de obezitate și care suferă de boli cardiace nu prezintă o incidenţă mai mare a altor probleme cardiace decât persoanele cu greutate normală și care, de asemenea, suferă de boli cardiace. Totuși, la persoanele încadrate în grade de obezitate mai mari, riscul unor evenimente ulterioare este crescut.[63][64] Nici chiar după ointervenție de bypass coronarian nu s-a observat o creștere a mortalității la persoanele supraponderale și obeze.[65] În urma unui studiu, s-a constatat că rata de supraviețuire mai bună s-ar putea explica prin tratamentul mai agresiv pe care persoanele obeze îl primesc după un eveniment cardiac.[66] În urma altui studiu, s-a constatat că, dacă se ține seama de boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) la persoanele cu BAP, beneficiul obezității nu mai există.[61] ==Cauze== Se crede că, la nivel individual, majoritatea cazurilor de obezitate se explică printr-o combinație de consum excesiv de calorii și lipsa activității fizice.[67] Situațiile cauzate în principal de ereditate, motive medicale sau boli psihice sunt limitate.[68] De fapt, se crede ca la nivel social cazurile de obezitate au crescut ca urmare a unui regim alimentar accesibil și savuros, [69]a dependenței din ce în ce mai mari de mașină și a mecanizării.[70][71] O analiză din 2006 a identificat zece alte posibile cauze ale creșterii obezității: (1) odihnă insuficientă, (2)disruptori endocrini (substanţe poluante din mediu ce interacționează cu metabolismul lipidic), (3) o variabilitate scăzută a temperaturii mediului înconjurător, (4) diminuarea fumatului, deoarece fumatul suprimă pofta de mâncare, (5) consumul crescut de medicamente care duc la creșterea în greutate (de ex., antipsihotice atipice), (6) creșteri proporționale în grupuri etnice și de vârstă, ce tind să cântărească mai mult, (7) sarcina la o vârstă mai înaintată (ceea ce poate cauza o predispoziție către obezitate infantilă), (8) factori de risc epigenetici transmiși din generație în generație, (9) selecția naturală pentru un IMC mai mare, și (10) mariajul asortativ ce duce la o concentrație ridicată a factorilor de risc pentru obezitate (acest lucru ar duce la creșterea numărului de persoane obeze prin creșterea discrepanțelor în greutate dintre oameni).[72] Cu toate că există dovezi substanțiale ce susțin influența acestor mecanisme asupra creșterii gradului de răspândire a obezității, acestea sunt încă neconcludente, iar autorii afirmă că acestea au probabil o influență mai mică decât cele prezentate în paragraful anterior. ===Alimentaţia===

Articol principal: Diet and obesity.
Imagine indisponibilă
Map of dietary energy availability per person per day in 1961 (left) and 2001–2003 (right) in kcal/person/day.[73]

     no data

     <1600

     1600–1800

     1800–2000

     2000–2200

     2200–2400

     2400–2600

     2600–2800

     2800–3000

     3000–3200

     3200–3400

     3400–3600

     >3600

Un grafic ce reprezintă creșterea treptată a consumului caloric de persoană pe zi, între 1961 și 2002.
Consumul mondial mediu de energie pe cap de locuitor din 1961 până în 2002[73]

Consumul caloric pe cap de locuitor variază considerabil între diferite regiuni și țări. De asemenea, s-a modificat semnificativ de-a lungul anilor.[73] De la începutul anilor ’70 și până spre finalul anilor ’90, numărul mediu de calorii pentru o persoană pe zi (cantitatea de mâncare cumpărată) a crescut peste tot în lume, cu excepția Europei de Est. Statele Unite aveau cel mai mare număr, cu 3654 calorii de persoană în 1996.[73] Acesta a crescut și mai mult în 2003, ajungând la 3754.[73] La sfârșitul anilor ’90, europenii aveau 3394 calorii de persoană, în zonele din Asia aflate în dezvoltare numărul era de 2648 calorii de persoană și în Africa subsahariană populația avea 2176 calorii de persoană.[73][74] Consumul total de calorii are legătură cu obezitatea.[75] Disponibilitatea la scară largă a principiilor nutriționale[76]nu a ajutat foarte mult în rezolvarea problemelor legate de supraalimentare și alegerea incorectă a alimentelor.[77] Din 1971 până în 2000, în Statele Unite rata obezității a crescut de la 14,5% la 30,9%.[78] În aceeași perioadă, a crescut și numărul mediu de calorii consumate. La femei creșterea a fost de 335 calorii pe zi (1542 calorii în 1971 și 1877 calorii în 2004), iar la bărbați cantitatea medie a crescut cu 168 calorii pe zi (2450 calorii în 1971 și 2618 calorii în 2004). Această creștere a numărului de calorii a fost cauzată în mare parte de consumul de carbohidrați, și nu de cel de grăsimi.[79] Sursele principale ale acestor carbohidrați consumați în plus sunt băuturile îndulcite, care, în prezent, reprezintă aproape 25 la sută din energia zilnică provenită din alimentație la tinerii adulți din America,[80]și chipsurile de cartofi.[81] Se crede că una din cauzele creșterii ratei de obezitate o reprezintă consumul de băuturi îndulcite.[82][83] Pe măsură ce societățile se bazează din ce în ce mai mult pe porții mari, pline de energie și mese de la fast-food, asocierea dintre consumul de fast-food și obezitate devine și mai alarmantă.[84] În Statele Unite, consumul de fast-food s-a triplat, iar caloriile provenite de pe urma unor astfel de alimente a crescut de patru ori între 1977 și 1995.[85] Politica agricolă și Revoluției verzi (agricultură) din Statele Unite și Europa au dus la scăderea prețurilor la alimente. În Statele Unite, subvenționarea porumbului, culturilor de soia, grâului și orezului prin intermediul legislației agricole U.S. farm bill a făcut ca principalele surse de hrană procesată să fie mai ieftine în comparație cu fructele și legumele.[86] Persoanele obeze declară în mod constant un consum mai scăzut de hrană, în comparație cu persoanele de o greutate normală.[87] Această afirmație este susținută atât de teste efectuate asupra unor persoane într-o cameră calorimetrică[88], cât și prin observare directă. ===Stilul de viață sedentar===

Vezi și: Sedentary lifestyle și Exercise trends.

Stilul de viață sedentar joacă un rol semnificativ în obezitate.[89] Există o tendință la nivel mondial de a ne îndrepta către activități mai puțin solicitante din punct de vedere fizic,[90][91][92] și în prezent, cel puțin 60% din populația lumii nu face suficientă mişcare.[91] Acest lucru este cauzat în principal de utilizarea crescândă a transportului mecanizat și de răspândirea în majoritatea gospodăriilor a tehnologiei care ușurează munca manuală.[90][91][92] La copii, activitatea fizică a scăzut, din cauza mersului mai puțin pe jos și diminuării educației fizice.[93] Tendințele mondiale în ceea ce privește timpul liber activ activitatea fizică nu sunt prea clare. Organizația Mondială a Sănătății indică faptul că peste tot în lume oamenii au din ce în ce mai puține activități recreaționale fizice, în timp ce un studiu din Finlanda [94] a descoperit o creștere a acestora, iar conform unui studiu din Statele Unite, activitățile fizice recreaționale nu s-au modificat semnificativ.[95] Atât la copii, cât și la adulți există o asociere între timpul petrecut în fața televizorului și riscul de obezitate.[96][97][98] În urma unei analize, s-a descoperit că 63 din 73 de studii (86%) au indicat o creștere a ratei de obezitate infantilă în cazul unei expuneri mediatice crescute, numerele crescând proporțional cu timpul petrecut în fața televizorului.[99] ===Genetica===

Articol principal: Genetics of obesity.
Tablou care înfăţişează o tânără brunetă, îmbujorată și obeză, reprezentată nud, care se sprijină de o masă. Fata ţine în mâna stângă un ciorchine de struguri și câteva frunze de viță-de-vie care îi acoperă zonele intime.
Pictură realizată în 1680 de Juan Carreno de Miranda, înfăţişând o tânără care se presupune că suferă de sindromul Prader-Willi[100]

Ca și în cazul multor altor afecţiuni, obezitatea constituie rezultatul interacţiunii dintre factorii ereditari și cei de mediu. Polimorfismul genelor care controlează apetitul și metabolismul predispune la obezitate atunci când energia furnizată de alimente se află într-o cantitate suficientă. Începând din 2006, peste 41 de loci ai acestor gene au fost asociaţi cu apariţia obezității, sub acţiunea unor factori favorizanți.[101] Persoanele cu două copii ale genei FTO (gena obezității) cântăresc, în medie, cu 3-4 kg mai mult și au un risc de 1,67 mai mare de a deveni obeze decât persoanele care nu prezintă alela de risc.[102] Procentajul cazurilor de obezitate care poate fi atribuit factorilor genetici variază, în funcţie de populaţia examinată, de la 6% la 85%.[103] Obezitatea reprezintă o caracteristică importantă a câtorva sindroame, precum sindromul Prader-Willi, sindromul Bardet-Biedl, sindromul Cohen și sindromul MOMO. (Termenul „obezitate non-sindromică" este uneori utilizat pentru a exclude aceste afecţiuni.)[104] La persoanele cu debut precoce al obezității severe (definit printr-un debut înainte de vârsta de 10 ani și un indice de masă corporală cu o abatere standard de trei ori mai mare decât valoarea normală), 7% dintre cazuri prezintă o mutaţie punctiformă la nivelul ADN-ului.[105] Studiile care s-au concentrat mai mult asupra eredității și mai puțin asupra genelor specifice au indicat faptul că 80% dintre copiii cu ambii părinţi obezi erau ei înșiși obezi, spre deosebire de mai puțin de 10% dintre copiii ai căror părinţi aveau o greutate normală.[106] Ipoteza genelor prosperităţii postulează că din cauza lipsei hranei pe parcursul evoluţiei umanităţii, oamenii sunt predispuşi la obezitate. Capacitatea de a profita de rarele perioade de abundenţă prin depozitarea energiei sub formă de grăsime ar reprezenta un avantaj în perioadele în care disponibilitatea hranei variază foarte mult, persoanele cu rezerve mai mari de grăsime având mai multe şanse să supravieţuiască unei perioade de foamete. Pe de altă parte, această tendinţă de a acumula grăsime nu s-ar justifica într-o societate care dispune de rezerve constante de hrană.[107] Această teorie a primit numeroase critici, dar, pe de altă parte, au fost propuse și alte teorii evoluționiste, precum ipoteza driftului genetic și ipoteza fenotipului prosperităţii.[108][109] ===Alte afecţiuni=== Anumite afecţiuni fizice sau psihice, dar și substanţele farmaceutice utilizate pentru tratarea acestora, pot creşte riscul apariţiei obezității. Afecțiunile medicale care cresc riscul apariţiei obezității includ anumite sindroame genetice rare (menţionate mai sus), precum și anumite afecţiuni congenitale sau dobândite: hipotiroidism, sindrom Cushing, deficienţa hormonului de creştere[110] și tulburări alimentare: hiperfagie și hiperfagie nocturnă.[4] Cu toate acestea, obezitatea nu este considerată tulburare psihică și nu figurează în DSM-IVR ca boală psihică.[111] Riscul supraponderalității și obezității este mai ridicat la pacienţii care suferă de tulburări psihice, faţă de persoanele care nu suferă de astfel de afecţiuni.[112] Anumite medicamente pot contribui la creşterea în greutate sau la apariţia unor modificări în compoziţia corporală; printre aceste medicamente se numără insulina, sulfonilureicele, tiazolidinedionele, antipsihoticele atipice, antidepresivele, steroizii, anumite anticonvulsive (fenitoina și valproatul de sodiu), pizotifenul și anumite medicamente utilizate în contracepția hormonală.[4] ===Factori sociali===

Articol principal: Social determinants of obesity.

Deşi factorii genetici sunt importanţi în înţelegerea obezității, aceştia nu pot explica creşterea dramatică a numărului de cazuri de obezitate înregistrat în prezent în anumite țări sau la nivel mondial.[113] Chiar dacă este unanim acceptat că obezitatea apare atunci când energia acumulată prin alimentație este mai mare decât energia consumată, influența acestor doi factori în funcţie de poziţia socială constituie un subiect aprins de discuţii. Există câteva teorii referitoare la cauze, dar, în general, se crede că obezitatea constituie rezultatul mai multor factori. Corelația dintre clasa socială și indicele de masă corporală diferă la nivel global. Un studiu din 1989 a arătat că, în ţările dezvoltate, femeile dintr-o clasă socială superioară aveau mai puţine şanse să devină obeze. Nu s-au înregistrat însă diferenţe semnificative în cazul bărbaţilor provenind din clase sociale diferite. În ţările în curs de dezvoltare, s-a constatat o rată a obezității mai mare la femeile, bărbaţii și copiii din clasele sociale superioare.[114] Reluat în 2007, studiul a indicat relaţii similare, dar mai slabe. Se crede că acest lucru se datorează efectelor globalizării.[115] În cazul ţărilor dezvoltate, obezitatea la adulţi și procentajul adolescenților supraponderali se corelează cu inegalitatea veniturilor. O relaţie similară se constată și în Statele Unite: tot mai mulţi adulţi, chiar și din clase sociale superioare, sunt obezi în statele în care inegalitatea economică este evidentă.[116] Au fost oferite multe explicaţii în ceea ce priveşte legătura dintre indicele de masă corporală și clasa socială. Se crede că, în ţările dezvoltate, persoanele înstărite îşi pot permite alimente mai bogate în nutrienți, sunt supuse unei presiuni sociale mai mari de a rămâne slabe și au mai multe posibilităţi de a-și menţine condiţia fizică. În ţările nedezvoltate, disponibilitatea hranei, consumul ridicat de energie datorat muncii fizice și valorile culturale care favorizează persoanele mai corpolente contribuie, se crede, la situaţia prezentă.[115] Atitudinea pe care oamenii o au faţă de greutatea corporală poate juca și ea un rol în ceea ce priveşte obezitatea. S-a descoperit că există o corelaţie între prieteni, fraţi și soți în ceea ce priveşte schimbarea în timp a indicelui de masă corporală.[117] Stresul și condiţia socială inferioară par să crească riscul obezității.[116][118][119] Fumatul are un impact major asupra greutății. Persoanele care renunţă la fumat se îngrașă, în medie, cu 4,4 kilograme (9,7 livre) în cazul bărbaţilor și cu 5,0 kilograme (11,0 livre) în cazul femeilor, în decurs de zece ani.[120] Cu toate acestea, schimbările apărute în rata fumatului au influenţat foarte puțin rata totală a obezității.[121] În Statele Unite, numărul copiilor influenţează riscul de obezitate al părinţilor acestora. În cazul femeilor, riscul creşte cu 7% pentru fiecare copil, în timp ce la bărbaţi, riscul creşte cu 4% pentru fiecare copil în parte.[122] Acest lucru s-ar putea explica într-o oarecare măsură și prin faptul că, în Occident, persoanele care au copii fac mai puţină mişcare.[123] În ţările aflate în curs de dezvoltare, urbanizarea contribuie la creşterea ratei obezității. În China, rata totală a obezității este mai mică de 5%; cu toate acestea, există oraşe în care această rată depășește 20%.[124] Malnutriția în primii ani de viaţă contribuie, se pare, la rata actuală a obezității, aflată în creştere, în țările în curs de dezvoltare.[125] Modificările endocrine care apar în timpul perioadelor de malnutriție pot duce la acumularea de grăsime atunci când aportul de alimente creşte.[125] Ca și în cazul datelor cognitivo-epidemiologice, există numeroase studii care confirmă că obezitatea se asociază cu deficienţele cognitive. [126] În prezent, nu se ştie cu exactitate dacă obezitatea este cea care determină deficienţele cognitive sau invers. ===Agenţi infecțioși===

Vezi și: Infectobesity.

Studiul efectelor agenţilor infecțioși asupra metabolismului se află încă la început. Flora intestinală diferă la persoanele slabe faţă de cele obeze. Există indicii care arată că flora intestinală la persoanele obeze și la cele slabe poate afecta potenţialul metabolic. Se crede că această modificare aparentă a metabolismului sporeşte capacitatea de acumulare de energie, ceea ce conduce către obezitate. Urmează însă să se stabilească în mod clar dacă aceste diferenţe reprezintă cauza directă a obezității sau rezultatul acesteia.[127] S-a descoperit că există o legătură între virusuri și obezitate, atât la oameni, cât și la diferite specii de animale. Urmează însă să se stabilească în ce măsură aceste legături contribuie la rata actuală a obezității, aflată în creştere.[128] ==Fiziopatologie==

Doi şoareci albi, ambii cu urechi de dimensiuni similare, ochi negri şi nasuri roz. Şoarecele din stânga are totuşi, dimensiuni ale corpului de aproximativ trei ori mai mari comparativ cu şoarecele de dimensiuni normale din dreapta.
O comparaţie între un şoarece incapabil să producă leptină, ceea ce determină obezitate (stânga) şi un şoarece normal (dreapta)

Buletinul publicitar rezumă multe mecanisme fiziopatologice implicate în apariţia şi întreţinerea obezităţii.[129] Acest domeniu de cercetare a fost aproape ignorat până la descoperirea leptinei în 1994. Din momentul acestei descoperiri, au fost elucidate multe alte mecanisme hormonale care participă la reglarea apetitului şi aportului alimentar, modelele de depozitare a ţesutului adipos, şi apariţia rezistenţei la insulină. După descoperirea leptinei, s-au studiat ghrelina, insulina, orexina, PYY 3-36, colecistokinina,adiponectina, ca şi mulţi alţi mediatori. Adipokinele sunt mediatori produşi de către ţesutul adipos şi se presupune că acţiunea lor este modificată de multe boli asociate cu obezitatea. Leptina şi ghrelina sunt considerate a fi complementare în ceea ce priveşte influenţa lor asupra apetitului, ghrelina fiind produsă prin controlul pe termen scurt al apetitului, modulat de stomac (mâncăm când stomacul este gol şi ne oprim când stomacul este destins). Leptina este produsă de către ţesutul adipos pentru a semnaliza rezervele de depozite de grăsimi din organism şi mediază controlul apetitului pe termen lung (mâncăm mai mult când depozitele de grăsimi sunt reduse şi mai puţin când depozitele de grăsimi sunt mai mari). Cu toate că administrarea leptinei poate fi eficace într-un mic subgrup de persoane obeze cu deficit de leptină, se consideră că majoritatea persoanelor obeze sunt rezistente la leptină şi s-a descoperit că prezintă concentraţii crescute de leptină.[130] Se consideră că această rezistenţă explică, parţial, din ce cauză administrarea leptinei nu s-a dovedit a fi eficace în suprimarea apetitului la majoritatea pacienţilor obezi.[129]

Un model tridimensional cu două perechi de coloane răsucite în direcţii opuse, ataşate una de cealaltă la nivelul extremităţilor prin mai multe segmente lineare.
O descriere grafică a moleculei de leptină

. Deşi leptina şi ghrelina sunt produse la nivel periferic, ele controlează apetitul prin intermediul acţiunilor lor asupra sistemului nervos central. În special, acestea şi alţi hormoni corelaţi cu apetitul acţionează asupra hipotalamusului, o regiune cerebrală centrală care reglează aportul de alimente şi consumul de energie. La nivelul hipotalamusului există mai multe mecanisme care contribuie la rolul său în integrarea apetitului, calea melanocortinei fiind cel mai bine înţeleasă.[129] Circuitul începe cu o zonă a hipotalamusului, nucleul arcuat, care primeşte informaţii de la hipotalamusul lateral (HL) şi hipotalamusul ventromedial (HVM), centrii cerebrali ai alimentaţiei şi, respectiv, ai saţietăţii.[131] Nucleul arcuat conţine două grupe distincte de neuronis.[129] Primul grup exprimă concomitentneuropeptida Y (NPY) şi peptida corelată cu agouti (AgRP) şi are efecte stimulatoare asupra HL şi inhibitoare asupra HVM. Al doilea grup exprimă concomitent pro-opiomelanocortina (POMC) şi transcriptul reglat de cocaină şi amfetamină (cocaine- and amphetamine-regulated transcript) (CART) şi are impulsuri stimulatoare asupra HVM şi inhibitoare asupra HL. În consecinţă, neuronii NPY/AgRP stimulează alimentaţia şi inhibă saţietatea, în timp ce neuronii POMC/CART stimulează saţietatea şi inhibă alimentaţia. Ambele grupuri de neuroni ai nucleului arcuat sunt reglaţi parţial de către leptină. Leptina inhibă grupul NPY/AgRP şi stimulează grupul POMC/CART. Prin urmare, un deficit în semnalizarea leptinei, fie pe calea deficitului de leptină, fie pe calea rezistenţei la leptină, duce la supraalimentare şi este posibil să contribuie la apariţia unor forme genetice şi dobândite de obezitate.[129]

==Sănătate publică== Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) anticipează că supraponderalitatea şi obezitatea ar putea înlocui curând unele preocupări tradiţionale desănătate publică, precum subnutriţia şi bolile infecţioase, reprezentând cea mai semnificativă cauză de afectare a stării de sănătate.[132] Obezitatea constituie o problemă de sănătate publică şi de politică datorită prevalenţei, costurilor şi efectelor asupra sănătăţii.[133] Eforturile de sănătate publică sunt orientate în direcţia înţelegerii şi corectării factorilor de mediu responsabili pentru creşterea prevalenţei obezităţii în rândul populaţiei. Soluţiile urmăresc modificarea factorilor care provoacă consumul de calorii excesive şi inhibă activitatea fizică. Eforturile includ programe federale rambursate privind alimentaţia în şcoli, limitarea publicizării directe a alimentelor de tip junk food la copii[134] şi scăderea accesului la băuturile care conţin zahăr în şcoli.[135] În construcţia noilor aşezări urbane, se întreprind eforturi pentru mărirea accesului la parcuri şi dezvoltarea unor trasee pedestre.[136] Numeroase ţări şi grupuri au publicat rapoarte cu privire la obezitate. În 1998 au fost publicate primele ghiduri SUA, cu titlul „Ghid clinic privind identificarea, evaluarea şi tratamentul supraponderalităţii şi obezităţii la adulţi: raport privind dovezile”.[137] În 2006, Reţeaua Canadiană privind obezitatea (Canadian Obesity Network) a publicat „Canadian Clinical Practice Guidelines (CPG) on the Management and Prevention of Obesity in Adults and Children” („Ghidul canadian de practică clinică (GPC) cu privire la abordarea terapeutică şi prevenirea obezităţii la adulţi şi copii”).[138] În 2004, Colegiul Regal al Medicilor (Royal College of Physicians), Facultatea de Sănătate Publică şi Colegiul Regal de Pediatrie şi Sănătate a Copilului (Royal College of Paediatrics and Child Health) din Marea Britanie au lansat raportul „Storing up Problems” („Acumularea problemelor”), care a evidenţiat problema crescândă a obezităţii în Marea Britanie.[139] În acelaşi an, Comitetul de selecţie privind sănătatea (Health Select Committee) din cadrul Camerei Comunelor Camera Comunelor din Marea Britanie a publicat „cea mai completă anchetă [...] efectuată vreodată” cu privire la impactul obezităţii asupra sănătăţii şi societăţii în Marea Britanie şi modalităţile posibile de abordare a acestei probleme.[140] În 2006, Institutul Naţional pentru Sănătate şi Excelenţă Clinică (National Institute for Health and Clinical Excellence) (NICE) a publicat un ghid privind diagnosticul şi abordarea terapeutică a obezităţii, ca şi implicaţiile politice pentru organizaţiile neimplicate în asistenţa sanitară, cum sunt consiliile locale.[141] Un raport din 2007, publicat de către Sir Derek Wanless pentru King's Fund a atras atenţia asupra faptului că dacă nu se intervine prin măsuri suplimentare, obezitatea are capacitatea de a paraliza Serviciul Naţional de Sănătatedin punct de vedere financiar.[142] Se evaluează modalităţi multilaterale de abordare a ratelor crescânde de obezitate. În cadrul Politicii de acţiune împotriva obezităţii (Obesity Policy Action (OPA)) măsurile întreprinse pot fi divizate în politici 'în amonte', politici 'de centru, politici 'în aval'. Politicile 'în amonte' se referă la schimbările în cadrul societăţii, politicile 'de centru' încearcă să schimbe comportamentul indivizilor pentru prevenirea obezităţii, iar politicile 'în aval' încearcă să trateze persoanele afectate în prezent.[143] ==Abordare terapeutică==

Articol principal: Management of obesity.
Ambalajul din carton a două medicamente utilizate pentru tratamentul obezităţii. Deasupra este prezentat Orlistat sub denumirea comercială Xenical într-o cutie de culoare albă cu sigla Roche în colţul din dreapta jos (denumirea Roche în cadrul unui hexagon). Sibutramina este prezentată sub denumirea comercială Meridia. Ambalajul este alb în partea superioară şi albastru în partea inferioară, separate printr-un metru de măsurat. Litera A din sigla Abbott Laboratories apare în jumătatea inferioară a ambalajului.
Orlistat (Xenical), medicamentul utilizat cel mai frecvent în tratamentul obezităţii şi sibutramina(Meridia), un medicament retras recent din cauza reacţiilor adverse cardiovasculare

. Tratamentul principal al obezităţii constă în regim dietetic şi activitate fizică.[67] Programele dietetice pot produce scădere ponderală pe termen scurt,[144] dar menţinerea acestei greutăţi scăzute este frecvent dificilă şi necesită deseori activitate fizică şi o dietă alimentară cu conţinut caloric scăzut, ca parte permanentă a stilului de viaţă.[145][146] Ratele de succes pentru menţinerea scăderii ponderale pe termen lung prin modificarea stilului de viaţă sunt scăzute, fiind cuprinse între 2 şi 20%.[147] Regimul dietetic şi modificările stilului de viaţă sunt eficace în limitarea greutăţii ponderale excesive în timpul sarcinii şi ameliorează evoluţia atât la mamă cât şi la făt.[148] Unul dintre medicamente, orlistat (Xenical), este larg disponibil în prezent şi aprobat pentru utilizarea pe termen lung. Totuşi, scăderea ponderală este modestă, în medie 2,9 kg (6,4 lb) la 1 până la 4 ani şi există informaţii reduse privind modul în care aceste medicamente afectează complicaţiile pe termen lung ale obezităţii.[149] Utilizarea sa este asociată cu o frecvenţă crescută a reacţiilor gastro-intestinale[149] şi au apărut preocupări legate de efectele sale negative asupra rinichilor.[150] Alte două medicamente sunt de asemenea disponibile. Lorcaserina (Belviq) determină în medie o scădere ponderală cu 3,1 kg (3% din masa corporală) mai mare decât placebo în decurs de un an.[151] O asociere de fentermină şi topiramat (Qsymia) este de asemenea eficace într-o oarecare măsură.[152] Cel mai eficace tratament al obezităţii este chirurgia bariatrică. Chirurgia obezităţii severe este asociată cu scădere ponderală pe termen lung şi scăderea mortalităţii generale. Un studiu a evidenţiat o scădere ponderală cuprinsă între 14% şi 25% (în funcţie de tipul procedurii efectuate) la 10 ani şi o reducere cu 29% a mortalităţii de orice cauză, comparativ cu măsurile standard de scădere ponderală.[153] Cu toate acestea, date fiind costurile şi riscul de complicaţii asociate cu această metodă terapeutică, cercetătorii investighează alte tratamente eficace dar mai puţin invazive.

Epidemiologie

Articol principal: Epidemiologia obezităţii.
Imagine indisponibilă
Incidenţa obezităţii la nivel mondial în rândul bărbaţilor (stânga) şi al femeilor (dreapta).[154]

     <5%

     5–10%

     10–15%

     15–20%

     20–25%

     25–30%

     30–35%

     35–40%

     40–45%

     45–50%

     50–55%

     >55%

Înaintea secolului al XX-lea, obezitatea era o afecţiune rar întâlnită;[155] în anul 1997, OMS a recunoscut oficial obezitatea ca epidemie globală.[80] Începând din anul 2005, OMS estimează că cel puţin 400 de milioane de adulţi (9,8%) sunt obezi, procentajul fiind mai mare în rândul femeilor decât al bărbaţilor.[156] Rata obezităţii creşte, de asemenea, odată cu vârsta, cel puţin până la 50 sau 60 de ani,[157] iar obezitatea severă în Statele Unite, Australia şi Canada este în creştere mai rapidă faţă de rata globală a obezităţii.[19][158][159]

Considerată odinioară o problemă doar în ţările dezvoltate, rata obezităţii este în creştere la nivel global, afectând atât ţările dezvoltate cât şi ţările în curs de dezvoltare.[30] Creşterea ratei obezităţii este cel mai evidentă în mediile urbane.[156] Singura regiune din lume în care obezitatea nu este obişnuită este Africa Subsahariană.[4]

==Istoric== ===Etimologie=== Termenul obezitate provine din limba latină, de la cuvântul obesitas, care înseamnă „corpolent, gras sau rotofei”. Ēsus este participiul trecut al verbului edere (a mânca), precedat de prefixul ob (supra).[160] Dicţionarul Oxford al limbii engleze documentează prima utilizare a termenului în anul 1611 de către Randle Cotgrave.[161]

===Tendinţe istorice===

Gentilom obez cu o proeminentă bărbie dublă şi mustaţă, îmbrăcat în negru şi având o sabie în partea stângă.
În Evul Mediu şi în perioada Renaşterii obezitatea era adesea privită ca un semn al bunăstării şi era relativ frecventă în rândul elitei: Generalul toscan Alessandro del Borro, operă atribuită lui Charles Mellin, 1645[162]
Figurină miniaturală în piatră ilustrând o femeie obeză.
Venus din Willendorf creată între 24.000–22.000 î.Hr.

Grecii au fost primii care au recunoscut obezitatea ca afecţiune medicală.[155] Hipocrate nota: „Obezitatea nu este doar o boală în sine, ci şi premergătoare altor boli”.[4] Chirurgul indian Sushruta (secolul al VI-lea î.Hr.) a remarcat legătura dintre obezitate şi bolile cardiace.[163] În tratarea maladiei, acesta a recomandat activităţile fizice.[163]În cea mai mare parte a istoriei sale, omenirea s-a confruntat cu lipsa hranei.[164] Astfel, de-a lungul istoriei, obezitatea a fost privită ca un semn de bunăstare şi prosperitate. Era frecventă în rândul înalţilor funcţionari din Europa în Evul Mediu şi în perioada Renaşterii,[162] precum şi în civilizaţiile antice din Asia de Est.[165]

Odată cu revoluţia industrială s-a constatat că puterea militară şi economică a naţiunilor era dependentă de statura şi tăria fizică a soldaţilor şi a muncitorilor.[80] Creşterea indicelui mediu de masă corporală de la valoarea considerată actualmente subponderală la valoarea considerată normală a jucat un rol semnificativ în dezvoltarea societăţilor industrializate.[80] Aşadar, înălţimea şi greutatea în ţările dezvoltate au crescut de-a lungul secolului al XIX-lea. În timpul secolului al XX-lea, pe măsură ce populaţiile şi-au atins potenţialul genetic în privinţa înălţimii, greutatea a crescut mult mai mult faţă de înălţime, ducând la obezitate.[80] În anii 1950, creşterea bunăstării în ţările dezvoltate a dus la scăderea mortalităţii infantile, însă datorită creşterii greutăţii corporale, au devenit mai frecvente bolile cardiace şi renale.[80][166] Între timp, societăţile de asigurări şi-au dat seama de legătura dintre greutate şi speranţa de viaţă şi au crescut primele de asigurare în cazul persoanelor obeze.[4]

De-a lungul istoriei, numeroase culturi au considerat obezitatea un rezultat al defectului de caracter. Personajul obesus sau personajul gras din comedia greacă era un gurmand adesea ridiculizat. În era creştină, mâncarea a fost deseori asociată cu lăcomia şi desfrânarea.[13] În cultura modernă occidentală, greutatea excesivă este adesea considerată neatrăgătoare, obezitatea fiind în mod frecvent asociată cu diverse stereotipuri negative. Persoanele obeze de toate vârstele pot fi stigmatizate social şi pot fi ţinta hărţuirii sau evitării de către semenii lor. Obezitatea a redevenit un motiv de discriminare.[167]

În societatea occidentală, percepţia publică faţă de greutatea corporală sănătoasă este diferită de percepţia privind greutatea ideală – ambele s-au schimbat de la începutul secolului al XX-lea. Greutatea considerată ideală a scăzut de la începutul anilor 1920. Această modificare a percepţiei este ilustrată prin faptul că înălţimea medie a concurentelor la concursul Miss America a crescut cu 2%, în timp ce greutatea medie a acestora a scăzut cu 12%.[168] Pe de altă parte, concepţiile oamenilor privind greutatea sănătoasă s-au schimbat în direcţia opusă. În Marea Britanie, greutatea la care oamenii se considerau supraponderali era semnificativ mai ridicată în 2007 faţă de 1999.[169] Se consideră că aceste schimbări se datorează creşterii adipozităţii, ceea ce duce la creşterea acceptării grăsimii corporale suplimentare ca fiind normală.[169]

Obezitatea continuă să fie privită ca un semn al bunăstării şi bogăţiei în numeroase regiuni ale Africii. Acest fapt a devenit frecvent îndeosebi de la apariţia epidemiei cauzate de virusul HIV.[4]

===Arte=== Primele reprezentări sculptate ale corpului uman, datând de acum 20.000–35.000 de ani, prezintă femei obeze. Unele persoane atribuie figurinelor Venus tendinţa de a accentua fertilitatea, în timp ce altele consideră că acestea reprezintă „grăsimea” oamenilor epocii respective.[13] Pe de altă parte, obezitatea este absentă atât din arta romană cât şi din cea greacă, probabil în virtutea idealurilor celor două civilizaţii privind moderaţia. Acest fapt a persistat o perioadă îndelungată în creştinismul european, doar persoanele cu un statut socio-economic inferior fiind reprezentate ca obeze.[13]

În timpul Renaşterii, unele persoane din înalta societate au început să îşi etaleze corpolenţa, aşa cum se poate observa în portretele lui Henric al VIII-lea şi Alessandro del Borro.[13]Rubens (1577–1640) reprezenta în mod obişnuit femei cu forme rotunjite în picturile sale, de la care derivă termenul rubensian. Totuşi, femeile ilustrate în picturi îşi păstrau forma de „clepsidră”, ca simbol al fertilităţii.[170] În timpul secolului al XIX-lea, percepţia asupra obezităţii s-a modificat în lumea occidentală. După ce secole de-a rândul obezitatea fusese sinonimă cu bunăstarea şi statutul social, supleţea a început să fie considerată un standard dezirabil.[13]

==Societate şi cultură== ===Impactul economic=== Alături de impactul asupra sănătăţii, obezitatea creează numeroase probleme, inclusiv dezavantaje în obţinerea unui loc de muncă[171][172] şi costuri ridicate pentru întreprinderi. Aceste efecte sunt simţite la toate nivelurile societăţii, de la indivizi, la corporaţii, la guverne.

În anul 2005, costurile medicale atribuite obezităţii în Statele Unite au fost estimate la 190,2 miliarde USD, adică 20,6% din totalul cheltuielilor de sănătate,[173] [174][175] în timp ce costurile pentru probleme de obezitate în Canada erau estimate la 2 miliarde CAD în 1997 (2,4% din totalul cheltuielilor de sănătate).[67] Costul total anual direct pentru supraponderabilitate şi obezitate în Australia în anul 2005 a fost de 21 miliarde AUD. De asemenea, australienii supraponderali şi obezi au beneficiat de subvenţii guvernamentale în valoare de 35,6 miliarde AUD.[176] Valoarea estimată a cheltuielilor anuale pe produse dietetice se situează între 40 miliarde USD şi 100 miliarde USD numai în Statele Unite.[177]

S-a constatat că programele de prevenire a obezităţii reduc costurile pentru tratamentele afecţiunilor asociate obezităţii. Totuşi, cu cât speranţa de viaţă este mai mare, cu atât costurile medicale cresc. Prin urmare, cercetătorii au ajuns la concluzia că reducerea obezităţii poate avea consecinţe pozitive asupra sănătăţii publice, însă este puţin probabil să ducă la diminuarea cheltuielilor totale de sănătate.[178]

Scaun supradimensionat alături de alte scaune de dimensiuni obişnuite.
Serviciile publice trebuie să ofere persoanelor obeze echipamente speciale cum sunt scaunele supradimensionate.[179]

Obezitatea poate duce la stigmatizarea socială şi dezavantajarea profesională.[171] În comparaţie cu persoanele cu greutate normală, salariaţii obezi prezintă, în medie, rate mai ridicate de absenteism de la locul de muncă şi au concedii medicale prelungite, ceea ce duce la creşterea costurilor pentru angajatori şi scăderea productivităţii.[180] Un studiu realizat asupra angajaţilor Universităţii Duke relevă faptul că persoanele cu un indice de masă corporală peste 40 au depus de două ori mai multe cereri de compensare a angajaţilor faţă de persoanele cu un indice de masă corporală de 18,5–24,9. De asemenea, persoanele din prima categorie au avut de 12 ori mai multe zile de absenţă. Majoritatea accidentelor în cazul acestora s-au produs în urma căderii şi ridicării de greutăţi, fiind afectate extremităţile inferioare, încheieturile sau mâinile şi spatele.[181] Comitetul de Asigurare a Angajaţilor din statul american Alabama a aprobat un plan controversat de taxare a angajaţilor obezi cu 25 USD pe lună dacă aceştia nu iau măsuri pentru reducerea greutăţii şi ameliorarea sănătăţii proprii. Aceste măsuri au început a fi aplicate în ianuarie 2010 în cazul persoanelor cu un indice de masă corporală peste 35 kg/m2 care nu îşi îmbunătăţesc starea sănătăţii după un an.[182]

Unele studii demonstrează că probabilitatea de angajare şi de promovare profesională în cazul persoanelor obeze este mai mică faţă de persoanele cu greutate normală.[167] De asemenea, salariile persoanelor obeze sunt mai mici faţă de cele ale colegilor cu greutate normală pentru posturi echivalente. În medie, femeile obeze câştigă cu 6% mai puţin, iar bărbaţii obezi cu 3% mai puţin.[183]

Anumite domenii, cum sunt aviaţia, medicina şi industria alimentară se confruntă cu probleme speciale. Datorită creşterii ratei obezităţii, companiile aeriene se confruntă cu costuri mai mari pentru combustibil şi presiuni de a produce scaune de dimensiuni mai mari.[184] În anul 2000, greutatea suplimentară a pasagerilor obezi a costat companiile aeriene 275 milioane USD.[185] Industria medicală a fost nevoită să investească în echipamente speciale pentru îngrijirea persoanelor obeze, inclusiv echipamente speciale de ridicare şi ambulanţe bariatrice.[186] Costurile în cazul restaurantelor au crescut datorită acţiunilor în justiţie intentate de clienţi pe motivul că acestea determină apariţia obezităţii.[187] În anul 2005, Congresul Statelor Unite a dezbătut o lege care să împiedice procesele civile împotriva industriei alimentare pe motive legate de obezitate; totuşi, legea nu a fost validată.[187]

2009

Preşedintele Statelor Unite William Howard Taft a fost deseori ridiculizat pentru că era supraponderal
Preşedintele Statelor Unite William Howard Taft a fost deseori ridiculizat pentru că era supraponderal
Vezi și: Fat acceptance movement.

Principalul scop al mişcării de acceptare a persoanelor grase este reducerea discriminării la adresa supraponderalilor şi a obezilor.[188][189] Cu toate acestea, unii partizani ai mişcării încearcă, de asemenea, să contrazică relaţia stabilită între obezitate şi rezultatele negative privind sănătatea.[190]

Există mai multe organizaţii care promovează acceptarea obezităţii. Vizibilitatea acestora a crescut în a doua jumătate a secolului  al XX-lea.[191] Asociaţia americană NAAFA Asociaţia Naţională pentru Promovarea Acceptării Persoanelor Grase a luat fiinţă în 1969 şi se descrie drept o organizaţie care militează pentru drepturi civile, dedicată eliminării discriminării pe motive de greutate corporală.[192] Cu toate acestea, activismul în slujba persoanelor grase rămâne o mişcare marginală.[193]

Asociaţia Internaţională pentru Acceptarea Greutăţii Corporale (ISAA) este o organizaţie neguvernamentală (ONG) fondată în 1997. Are mai mult o orientare globală, îşi descrie misiunea ca fiind promovarea acceptării greutăţii corporale, şi îşi manifestă sprijinul pentru eliminarea discriminării din pricina greutăţii corporale.[194] Aceste grupuri solicită adesea acceptarea obezităţii ca dizabilitate inclusă în Legea pentru americanii cu dizabilităţi (ADA). În ciuda acestui fapt, potrivit sistemului juridic american, costurile potenţiale pentru sănătatea publică depăşesc beneficiile extinderii acestei legi anti-discriminare la problema obezităţii.[190]

==Obezitatea infantilă==

Articol principal: Childhood obesity.

Indicele sănătos de masă corporală variază în funcţie de vârsta şi sexul copilului. La copii şi adolescenţi, obezitatea este definită ca un IMC mai mare decât al percentilei de 95.[17] Datele de referinţă pe care se bazează aceste procente provin din anii 1963-1994, nefiind, prin urmare, afectate de recentele creşteri ale ratelor obezităţii.[18] Obezitatea infantilă a atins proporţii epidemice în secolul al XXI-lea, având rate crescute atât în ţările dezvoltate, cât şi în ţările în curs de dezvoltare. Ratele obezităţii la băieţii din Canada au crescut de la 11% în anii 1980 la peste 30% în anii 1990, în timp ce, în aceeaşi perioadă, ratele înregistrate la copiii din Brazilia au crescut de la 4 la 14%.[195]

Ca şi în cazul obezităţii la adulţi, există mai mulţi factori care contribuie la creşterea ratelor de obezitate infantilă. Se consideră că modificarea dietei şi reducerea activităţii fizice sunt cele mai importante cauze ale creşterii recente ale acestor rate.[196] Cum obezitatea infantilă persistă adesea la maturitate şi se asociază cu numeroase boli cronice, copiii obezi sunt testaţi adesea pentru hipertensiune, diabet, hiperlipidemie şi steatoză hepatică.[67] Tratamentele utilizate la copii sunt în principal intervenţii în stilul de viaţă şi tehnici comportamentale, deşi eforturile de a creşte activitatea copiilor se bucură de puţin succes.[197] În Statele Unite, FDA nu aprobă tratamentele medicamentoase pentru această grupă de vârstă.[195]

==Obezitatea la alte animale==

Articol principal: Obesity in pets.

Obezitatea animalelor de companie este frecventă în multe ţări. Ratele de supraponderalitate şi obezitate la câinii din Statele Unite sunt cuprinse între 23% şi 41%, cu aproximativ 5,1% animale obeze.[198]Ratele de obezitate la pisici sunt puţin peste 6,4%.[198] În Australia rata obezităţii la câinii dintr-un cabinet veterinar s-a dovedit a fi 7,6%.[199] Riscul de obezitate la câini este legat de prezenţa obezităţii la stăpânii lor; cu toate acestea, nu există o relaţie similară între pisici şi stăpânii lor.[200] ==Note==

  1. ^ a b Disease Ontology, accesat în  
  2. ^ Human Phenotype Ontology release 2018-03-08, accesat în  
  3. ^ a b WHO 2000 p.6
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ak Haslam DW, James WP (). „Obesity”. Lancet. 366 (9492): 1197–209. doi:10.1016/S0140-6736(05)67483-1. PMID 16198769. 
  5. ^ a b WHO 2000 p.9
  6. ^ http://www.medicalnewstoday.com/releases/24118.php
  7. ^ a b c d e Poulain M; Doucet M; Major GC; et al. (). „The effect of obesity on chronic respiratory diseases: pathophysiology and therapeutic strategies”. CMAJ. 174 (9): 1293–9. doi:10.1503/cmaj.051299. PMC 1435949 Accesibil gratuit. PMID 16636330. 
  8. ^ Kushner, Robert (). Treatment of the Obese Patient (Contemporary Endocrinology). Totowa, NJ: Humana Press. p. 158. ISBN 1-59745-400-1. Accesat în . 
  9. ^ a b Adams JP, Murphy PG (). „Obesity in anaesthesia and intensive care”. Br J Anaesth. 85 (1): 91–108. doi:10.1093/bja/85.1.91. PMID 10927998. 
  10. ^ NICE 2006 p.10–11
  11. ^ Imaz I, Martínez-Cervell C, García-Alvarez EE, Sendra-Gutiérrez JM, González-Enríquez J (). „Safety and effectiveness of the intragastric balloon for obesity. A meta-analysis”. Obes Surg. 18 (7): 841–6. doi:10.1007/s11695-007-9331-8. PMID 18459025. 
  12. ^ a b Barness LA, Opitz JM, Gilbert-Barness E (). „Obesity: genetic, molecular, and environmental aspects”. Am. J. Med. Genet. A. 143A (24): 3016–34. doi:10.1002/ajmg.a.32035. PMID 18000969. 
  13. ^ a b c d e f Woodhouse R (). „Obesity in art: A brief overview”. Front Horm Res. Frontiers of Hormone Research. 36: 271–86. doi:10.1159/000115370. ISBN 978-3-8055-8429-6. PMID 18230908. 
  14. ^ Sweeting HN (). „Measurement and Definitions of Obesity In Childhood and Adolescence: A field guide for the uninitiated”. Nutr J. 6 (1): 32. doi:10.1186/1475-2891-6-32. PMC 2164947 Accesibil gratuit. PMID 17963490. 
  15. ^ NHLBI p.xiv
  16. ^ Gray DS, Fujioka K (). „Use of relative weight and Body Mass Index for the determination of adiposity”. J Clin Epidemiol. 44 (6): 545–50. doi:10.1016/0895-4356(91)90218-X. PMID 2037859. 
  17. ^ a b „Healthy Weight: Assessing Your Weight: BMI: About BMI for Children and Teens”. Center for disease control and prevention. Accesat în . 
  18. ^ a b Flegal KM, Ogden CL, Wei R, Kuczmarski RL, Johnson CL (). „Prevalence of overweight in US children: comparison of US growth charts from the Centers for Disease Control and Prevention with other reference values for body mass index”. Am. J. Clin. Nutr. 73 (6): 1086–93. PMID 11382664. 
  19. ^ a b Sturm R (). „Increases in morbid obesity in the USA: 2000–2005”. Public Health. 121 (7): 492–6. doi:10.1016/j.puhe.2007.01.006. PMC 2864630 Accesibil gratuit. PMID 17399752. 
  20. ^ Kanazawa M, Yoshiike N, Osaka T, Numba Y, Zimmet P, Inoue S (). „Criteria and classification of obesity in Japan and Asia-Oceania”. Asia Pac J Clin Nutr. 11 Suppl 8: S732–S737. doi:10.1046/j.1440-6047.11.s8.19.x. PMID 12534701. 
  21. ^ Bei-Fan Z; Cooperative Meta-Analysis Group of Working Group on Obesity in China (). „Predictive values of body mass index and waist circumference for risk factors of certain related diseases in Chinese adults: study on optimal cut-off points of body mass index and waist circumference in Chinese adults”. Asia Pac J Clin Nutr. 11 Suppl 8: S685–93. doi:10.1046/j.1440-6047.11.s8.9.x. PMID 12534691. 
  22. ^ http://www.medicalnewstoday.com/releases/24118.php
  23. ^ a b Berrington de Gonzalez A (). „Body-Mass Index and Mortality among 1.46 Million White Adults”. N. Engl. J. Med. 363 (23): 2211–9. doi:10.1056/NEJMoa1000367. PMC 3066051 Accesibil gratuit. PMID 21121834. 
  24. ^ Mokdad AH, Marks JS, Stroup DF, Gerberding JL (). „Actual causes of death in the United States, 2000” (PDF). JAMA. 291 (10): 1238–45. doi:10.1001/jama.291.10.1238. PMID 15010446. 
  25. ^ a b Allison DB, Fontaine KR, Manson JE, Stevens J, VanItallie TB (). „Annual deaths attributable to obesity in the United States”. JAMA. 282 (16): 1530–8. doi:10.1001/jama.282.16.1530. PMID 10546692. 
  26. ^ a b c Whitlock G; Lewington S; Sherliker P; et al. (). „Body-mass index and cause-specific mortality in 900 000 adults: collaborative analyses of 57 prospective studies”. Lancet. 373 (9669): 1083–96. doi:10.1016/S0140-6736(09)60318-4. PMC 2662372 Accesibil gratuit. PMID 19299006. 
  27. ^ Calle EE, Thun MJ, Petrelli JM, Rodriguez C, Heath CW (). „Body-mass index and mortality in a prospective cohort of U.S. adults”. N. Engl. J. Med. 341 (15): 1097–105. doi:10.1056/NEJM199910073411501. PMID 10511607. 
  28. ^ Pischon T; Boeing H; Hoffmann K; et al. (). „General and abdominal adiposity and risk of death in Europe”. N. Engl. J. Med. 359 (20): 2105–20. doi:10.1056/NEJMoa0801891. PMID 19005195. 
  29. ^ Manson JE; Willett WC; Stampfer MJ; et al. (). „Body weight and mortality among women”. N. Engl. J. Med. 333 (11): 677–85. doi:10.1056/NEJM199509143331101. PMID 7637744. 
  30. ^ a b Tsigosa Constantine; Hainer, Vojtech; Basdevant, Arnaud; Finer, Nick; Fried, Martin; Mathus-Vliegen, Elisabeth; Micic, Dragan; Maislos, Maximo; Roman, Gabriela (). „Management of Obesity in Adults: European Clinical Practice Guidelines” (PDF). The European Journal of Obesity. 1 (2): 106–16. doi:10.1159/000126822. PMID 20054170. 
  31. ^ Fried M; Hainer V; Basdevant A; et al. (). „Inter-disciplinary European guidelines on surgery of severe obesity”. Int J Obes (Lond). 31 (4): 569–77. doi:10.1038/sj.ijo.0803560. PMID 17325689. 
  32. ^ Peeters A, Barendregt JJ, Willekens F, Mackenbach JP, Al Mamun A, Bonneux L (). „Obesity in adulthood and its consequences for life expectancy: A life-table analysis” (PDF). Ann. Intern. Med. 138 (1): 24–32. PMID 12513041. 
  33. ^ Grundy SM (). „Obesity, metabolic syndrome, and cardiovascular disease”. J. Clin. Endocrinol. Metab. 89 (6): 2595–600. doi:10.1210/jc.2004-0372. PMID 15181029. 
  34. ^ Seidell 2005 p.9
  35. ^ a b Bray GA (). „Medical consequences of obesity”. J. Clin. Endocrinol. Metab. 89 (6): 2583–9. doi:10.1210/jc.2004-0535. PMID 15181027. 
  36. ^ Shoelson SE, Herrero L, Naaz A (). „Obesity, inflammation, and insulin resistance”. Gastroenterology. 132 (6): 2169–80. doi:10.1053/j.gastro.2007.03.059. PMID 17498510. 
  37. ^ Shoelson SE, Lee J, Goldfine AB (). „Inflammation and insulin resistance”. J. Clin. Invest. 116 (7): 1793–801. doi:10.1172/JCI29069. PMC 1483173 Accesibil gratuit. PMID 16823477. 
  38. ^ Dentali F, Squizzato A, Ageno W (). „The metabolic syndrome as a risk factor for venous and arterial thrombosis”. Semin. Thromb. Hemost. 35 (5): 451–7. doi:10.1055/s-0029-1234140. PMID 19739035. 
  39. ^ Yusuf S, Hawken S, Ounpuu S, Dans T, Avezum A, Lanas F, McQueen M, Budaj A, Pais P, Varigos J, Lisheng L, INTERHEART Study Investigators. (). „Effect of potentially modifiable risk factors associated with myocardial infarction in 52 countries (the INTERHEART study): Case-control study”. Lancet. 364 (9438): 937–52. doi:10.1016/S0140-6736(04)17018-9. PMID 15364185. 
  40. ^ Darvall KA, Sam RC, Silverman SH, Bradbury AW, Adam DJ (). „Obesity and thrombosis”. Eur J Vasc Endovasc Surg. 33 (2): 223–33. doi:10.1016/j.ejvs.2006.10.006. PMID 17185009. 
  41. ^ a b c d e Yosipovitch G, DeVore A, Dawn A (). „Obesity and the skin: skin physiology and skin manifestations of obesity”. J. Am. Acad. Dermatol. 56 (6): 901–16; quiz 917–20. doi:10.1016/j.jaad.2006.12.004. PMID 17504714. 
  42. ^ Hahler B (). „An overview of dermatological conditions commonly associated with the obese patient”. Ostomy Wound Manage. 52 (6): 34–6, 38, 40 passim. PMID 16799182. 
  43. ^ a b c Arendas K, Qiu Q, Gruslin A (). „Obesity in pregnancy: pre-conceptional to postpartum consequences”. J Obstet Gynaecol Can. 30 (6): 477–88. PMID 18611299. 
  44. ^ Anand G, Katz PO (). „Gastroesophageal reflux disease and obesity”. Rev Gastroenterol Disord. 8 (4): 233–9. PMID 19107097. 
  45. ^ Harney D, Patijn J (). „Meralgia paresthetica: diagnosis and management strategies”. Pain Med. 8 (8): 669–77. doi:10.1111/j.1526-4637.2006.00227.x. PMID 18028045. 
  46. ^ Bigal ME, Lipton RB (). „Obesity and chronic daily headache”. Curr Pain Headache Rep. 12 (1): 56–61. doi:10.1007/s11916-008-0011-8. PMID 18417025. 
  47. ^ Sharifi-Mollayousefi A; Yazdchi-Marandi M; Ayramlou H; et al. (). „Assessment of body mass index and hand anthropometric measurements as independent risk factors for carpal tunnel syndrome”. Folia Morphol. (Warsz). 67 (1): 36–42. PMID 18335412. 
  48. ^ Beydoun MA, Beydoun HA, Wang Y (). „Obesity and central obesity as risk factors for incident dementia and its subtypes: A systematic review and meta-analysis”. Obes Rev. 9 (3): 204–18. doi:10.1111/j.1467-789X.2008.00473.x. PMID 18331422. 
  49. ^ Wall M (). „Idiopathic intracranial hypertension (pseudotumor cerebri)”. Curr Neurol Neurosci Rep. 8 (2): 87–93. doi:10.1007/s11910-008-0015-0. PMID 18460275. 
  50. ^ Munger, KL; Chitnis, T; Ascherio, A. (). „Body size and risk of MS in two cohorts of US women”. Neurology. 73 (19): 1543–50. doi:10.1212/WNL.0b013e3181c0d6e0. PMC 2777074 Accesibil gratuit. PMID 19901245. 
  51. ^ Calle EE, Rodriguez C, Walker-Thurmond K, Thun MJ (). „Overweight, obesity, and mortality from cancer in a prospectively studied cohort of U.S. adults”. N. Engl. J. Med. 348 (17): 1625–38. doi:10.1056/NEJMoa021423. PMID 12711737. 
  52. ^ Choi HK, Atkinson K, Karlson EW, Curhan G (). „Obesity, weight change, hypertension, diuretic use, and risk of gout in men: the health professionals follow-up study”. Arch. Intern. Med. 165 (7): 742–8. doi:10.1001/archinte.165.7.742. PMID 15824292. 
  53. ^ Tukker A, Visscher T, Picavet H (). „Overweight and health problems of the lower extremities: osteoarthritis, pain and disability”. Public Health Nutr. 12 (3): 1–10. doi:10.1017/S1368980008002103. PMID 18426630. 
  54. ^ Molenaar EA, Numans ME, van Ameijden EJ, Grobbee DE (). „[Considerable comorbidity in overweight adults: results from the Utrecht Health Project]”. Ned Tijdschr Geneeskd (în Dutch; Flemish). 152 (45): 2457–63. PMID 19051798. 
  55. ^ Esposito K, Giugliano F, Di Palo C, Giugliano G, Marfella R, D'Andrea F, D'Armiento M, Giugliano D (). „Effect of lifestyle changes on erectile dysfunction in obese men: A randomized controlled trial”. JAMA. 291 (24): 2978–84. doi:10.1001/jama.291.24.2978. PMID 15213209. 
  56. ^ Hunskaar S (). „A systematic review of overweight and obesity as risk factors and targets for clinical intervention for urinary incontinence in women”. Neurourol. Urodyn. 27 (8): 749–57. doi:10.1002/nau.20635. PMID 18951445. 
  57. ^ Ejerblad E, Fored CM, Lindblad P, Fryzek J, McLaughlin JK, Nyrén O (). „Obesity and risk for chronic renal failure”. J. Am. Soc. Nephrol. 17 (6): 1695–702. doi:10.1681/ASN.2005060638. PMID 16641153. 
  58. ^ Makhsida N, Shah J, Yan G, Fisch H, Shabsigh R (). „Hypogonadism and metabolic syndrome: Implications for testosterone therapy”. J. Urol. 174 (3): 827–34. doi:10.1097/01.ju.0000169490.78443.59. PMID 16093964. 
  59. ^ Pestana IA, Greenfield JM, Walsh M, Donatucci CF, Erdmann D (). „Management of "buried" penis in adulthood: an overview”. Plast. Reconstr. Surg. 124 (4): 1186–95. doi:10.1097/PRS.0b013e3181b5a37f. PMID 19935302. 
  60. ^ a b Schmidt DS, Salahudeen AK (). „Obesity-survival paradox-still a controversy?”. Semin Dial. 20 (6): 486–92. doi:10.1111/j.1525-139X.2007.00349.x. PMID 17991192. 
  61. ^ a b U.S. Preventive Services Task Force (). „Behavioral counseling in primary care to promote a healthy diet: recommendations and rationale”. Am Fam Physician. 67 (12): 2573–6. PMID 12825847. 
  62. ^ Habbu A, Lakkis NM, Dokainish H (). „The obesity paradox: Fact or fiction?”. Am. J. Cardiol. 98 (7): 944–8. doi:10.1016/j.amjcard.2006.04.039. PMID 16996880. 
  63. ^ Romero-Corral A; Montori VM; Somers VK; et al. (). „Association of bodyweight with total mortality and with cardiovascular events in coronary artery disease: A systematic review of cohort studies”. Lancet. 368 (9536): 666–78. doi:10.1016/S0140-6736(06)69251-9. PMID 16920472. 
  64. ^ Oreopoulos A, Padwal R, Kalantar-Zadeh K, Fonarow GC, Norris CM, McAlister FA (). „Body mass index and mortality in heart failure: A meta-analysis”. Am. Heart J. 156 (1): 13–22. doi:10.1016/j.ahj.2008.02.014. PMID 18585492. 
  65. ^ Oreopoulos A, Padwal R, Norris CM, Mullen JC, Pretorius V, Kalantar-Zadeh K (). „Effect of obesity on short- and long-term mortality postcoronary revascularization: A meta-analysis”. Obesity (Silver Spring). 16 (2): 442–50. doi:10.1038/oby.2007.36. PMID 18239657. 
  66. ^ Diercks DB; Roe MT; Mulgund J; et al. (). „The obesity paradox in non-ST-segment elevation acute coronary syndromes: Results from the Can Rapid risk stratification of Unstable angina patients Suppress ADverse outcomes with Early implementation of the American College of Cardiology/American Heart Association Guidelines Quality Improvement Initiative”. Am Heart J. 152 (1): 140–8. doi:10.1016/j.ahj.2005.09.024. PMID 16824844. 
  67. ^ a b c d Lau DC, Douketis JD, Morrison KM, Hramiak IM, Sharma AM, Ur E (). „2006 Canadian clinical practice guidelines on the management and prevention of obesity in adults and children summary”. CMAJ. 176 (8): S1–13. doi:10.1503/cmaj.061409. PMC 1839777 Accesibil gratuit. PMID 17420481. 
  68. ^ Bleich S, Cutler D, Murray C, Adams A (). „Why is the developed world obese?”. Annu Rev Public Health. 29: 273–95. doi:10.1146/annurev.publhealth.29.020907.090954. PMID 18173389. 
  69. ^ Drewnowski A, Specter SE (). „Poverty and obesity: the role of energy density and energy costs”. Am. J. Clin. Nutr. 79 (1): 6–16. PMID 14684391. 
  70. ^ Nestle M, Jacobson MF (). „Halting the obesity epidemic: a public health policy approach”. Public Health Rep. 115 (1): 12–24. doi:10.1093/phr/115.1.12. PMC 1308552 Accesibil gratuit. PMID 10968581. 
  71. ^ James WP (). „The fundamental drivers of the obesity epidemic”. Obes Rev. 9 (Suppl 1): 6–13. doi:10.1111/j.1467-789X.2007.00432.x. PMID 18307693. 
  72. ^ Keith SW; Redden DT; Katzmarzyk PT; et al. (). „Putative contributors to the secular increase in obesity: Exploring the roads less traveled”. Int J Obes (Lond). 30 (11): 1585–94. doi:10.1038/sj.ijo.0803326. PMID 16801930. 
  73. ^ a b c d e f „EarthTrends: Nutrition: Calorie supply per capita”. World Resources Institute. Accesat în Oct. 18, 2009.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  74. ^ „USDA: frsept99b”. United States Department of Agriculture. Accesat în . 
  75. ^ „Diet composition and obesity among Canadian adults”. Statistics Canada. 
  76. ^ National Control for Health Statistics. „Nutrition For Everyone”. Centers for Disease Control and Prevention. Accesat în . 
  77. ^ Marantz PR, Bird ED, Alderman MH (). „A call for higher standards of evidence for dietary guidelines”. Am J Prev Med. 34 (3): 234–40. doi:10.1016/j.amepre.2007.11.017. PMID 18312812. 
  78. ^ Flegal KM, Carroll MD, Ogden CL, Johnson CL (). „Prevalence and trends in obesity among US adults, 1999–2000”. JAMA. 288 (14): 1723–1727. doi:10.1001/jama.288.14.1723. PMID 12365955. 
  79. ^ Wright JD, Kennedy-Stephenson J, Wang CY, McDowell MA, Johnson CL (). „Trends in intake of energy and macronutrients—United States, 1971–2000”. MMWR Morb Mortal Wkly Rep. 53 (4): 80–2. PMID 14762332. 
  80. ^ a b c d e f Caballero B (). „The global epidemic of obesity: An overview”. Epidemiol Rev. 29: 1–5. doi:10.1093/epirev/mxm012. PMID 17569676. 
  81. ^ Mozaffarian, D (2011 Jun 23). „Changes in Diet and Lifestyle and Long-Term Weight Gain in Women and Men”. The New England Journal of Medicine. 364 (25): 2392–404. doi:10.1056/NEJMoa1014296. PMC 3151731 Accesibil gratuit. PMID 21696306.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  82. ^ Malik VS, Schulze MB, Hu FB (). „Intake of sugar-sweetened beverages and weight gain: a systematic review”. Am. J. Clin. Nutr. 84 (2): 274–88. PMC 3210834 Accesibil gratuit. PMID 16895873. 
  83. ^ Olsen NJ, Heitmann BL (). „Intake of calorically sweetened beverages and obesity”. Obes Rev. 10 (1): 68–75. doi:10.1111/j.1467-789X.2008.00523.x. PMID 18764885. 
  84. ^ Rosenheck R (). „Fast food consumption and increased caloric intake: a systematic review of a trajectory towards weight gain and obesity risk”. Obes Rev. 9 (6): 535–47. doi:10.1111/j.1467-789X.2008.00477.x. PMID 18346099. 
  85. ^ Lin BH, Guthrie J and Frazao E (). „Nutrient contribution of food away from home”. În Frazão E. Agriculture Information Bulletin No. 750: America's Eating Habits: Changes and Consequences. Washington, DC: US Department of Agriculture, Economic Research Service. pp. 213–239. 
  86. ^ Pollan, Michael (). „You Are What You Grow”. New York Times. Accesat în . 
  87. ^ Kopelman and Caterson 2005:324.
  88. ^ „Metabolism alone doesn't explain how thin people stay thin”. John Schieszer (registration required). The Medical Post. 
  89. ^ Seidell 2005 p.10
  90. ^ a b „WHO: Obesity and overweight”. World Health Organization. Arhivat din original la . Accesat în . 
  91. ^ a b c „WHO | Physical Inactivity: A Global Public Health Problem”. World Health Organization. Accesat în . 
  92. ^ a b Ness-Abramof R, Apovian CM (). „Diet modification for treatment and prevention of obesity”. Endocrine. 29 (1): 5–9. doi:10.1385/ENDO:29:1:135. PMID 16622287. 
  93. ^ Salmon J, Timperio A (). „Prevalence, trends and environmental influences on child and youth physical activity”. Med Sport Sci. Medicine and Sport Science. 50: 183–99. doi:10.1159/000101391. ISBN 978-3-318-01396-2. PMID 17387258. 
  94. ^ Borodulin K, Laatikainen T, Juolevi A, Jousilahti P (). „Thirty-year trends of physical activity in relation to age, calendar time and birth cohort in Finnish adults”. Eur J Public Health. 18 (3): 339–44. doi:10.1093/eurpub/ckm092. PMID 17875578. 
  95. ^ Brownson RC, Boehmer TK, Luke DA (). „Declining rates of physical activity in the United States: what are the contributors?”. Annu Rev Public Health. 26: 421–43. doi:10.1146/annurev.publhealth.26.021304.144437. PMID 15760296. 
  96. ^ Gortmaker SL, Must A, Sobol AM, Peterson K, Colditz GA, Dietz WH (). „Television viewing as a cause of increasing obesity among children in the United States, 1986–1990”. Arch Pediatr Adolesc Med. 150 (4): 356–62. doi:10.1001/archpedi.1996.02170290022003. PMID 8634729. 
  97. ^ Vioque J, Torres A, Quiles J (). „Time spent watching television, sleep duration and obesity in adults living in Valencia, Spain”. Int. J. Obes. Relat. Metab. Disord. 24 (12): 1683–8. doi:10.1038/sj.ijo.0801434. PMID 11126224. 
  98. ^ Tucker LA, Bagwell M (). „Television viewing and obesity in adult females” (PDF). Am J Public Health. 81 (7): 908–11. doi:10.2105/AJPH.81.7.908. PMC 1405200 Accesibil gratuit. PMID 2053671. 
  99. ^ „Media + Child and Adolescent Health: A Systematic Review” (PDF). Ezekiel J. Emanuel. Common Sense Media. . Accesat în . 
  100. ^ Mary Jones. „Case Study: Cataplexy and SOREMPs Without Excessive Daytime Sleepiness in Prader Willi Syndrome. Is This the Beginning of Narcolepsy in a Five Year Old?”. European Society of Sleep Technologists. Accesat în . 
  101. ^ Poirier P; Giles TD; Bray GA; et al. (). „Obesity and cardiovascular disease: pathophysiology, evaluation, and effect of weight loss”. Arterioscler. Thromb. Vasc. Biol. 26 (5): 968–76. doi:10.1161/01.ATV.0000216787.85457.f3. PMID 16627822. 
  102. ^ Loos RJ, Bouchard C (). „FTO: the first gene contributing to common forms of human obesity”. Obes Rev. 9 (3): 246–50. doi:10.1111/j.1467-789X.2008.00481.x. PMID 18373508. 
  103. ^ Yang W, Kelly T, He J (). „Genetic epidemiology of obesity”. Epidemiol Rev. 29: 49–61. doi:10.1093/epirev/mxm004. PMID 17566051. 
  104. ^ Walley AJ, Asher JE, Froguel P (). „The genetic contribution to non-syndromic human obesity”. Nat. Rev. Genet. 10 (7): 431–42. doi:10.1038/nrg2594. PMID 19506576. 
  105. ^ Farooqi S, O'Rahilly S (). „Genetics of obesity in humans”. Endocr. Rev. 27 (7): 710–18. doi:10.1210/er.2006-0040. PMID 17122358. 
  106. ^ Kolata,Gina (). Rethinking thin: The new science of weight loss – and the myths and realities of dieting. Picador. p. 122. ISBN 0-312-42785-9. 
  107. ^ Chakravarthy MV, Booth FW (). „Eating, exercise, and "thrifty" genotypes: Connecting the dots toward an evolutionary understanding of modern chronic diseases”. J. Appl. Physiol. 96 (1): 3–10. doi:10.1152/japplphysiol.00757.2003. PMID 14660491. 
  108. ^ doi:10.1038/ijo.2009.175
    Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual
  109. ^ doi:10.1002/ajhb.21100
    Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual
  110. ^ Rosén T, Bosaeus I, Tölli J, Lindstedt G, Bengtsson BA (). „Increased body fat mass and decreased extracellular fluid volume in adults with growth hormone deficiency”. Clin. Endocrinol. (Oxf). 38 (1): 63–71. doi:10.1111/j.1365-2265.1993.tb00974.x. PMID 8435887. 
  111. ^ Zametkin AJ, Zoon CK, Klein HW, Munson S (). „Psychiatric aspects of child and adolescent obesity: a review of the past 10 years”. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 43 (2): 134–50. doi:10.1097/00004583-200402000-00008. PMID 14726719. 
  112. ^ Chiles C, van Wattum PJ (). „Psychiatric aspects of the obesity crisis”. Psychiatr Times. 27 (4): 47–51. 
  113. ^ Yach D, Stuckler D, Brownell KD (). „Epidemiologic and economic consequences of the global epidemics of obesity and diabetes”. Nat. Med. 12 (1): 62–6. doi:10.1038/nm0106-62. PMID 16397571. 
  114. ^ Sobal J, Stunkard AJ (). „Socioeconomic status and obesity: A review of the literature”. Psychol Bull. 105 (2): 260–75. doi:10.1037/0033-2909.105.2.260. PMID 2648443. 
  115. ^ a b McLaren L (). „Socioeconomic status and obesity”. Epidemiol Rev. 29: 29–48. doi:10.1093/epirev/mxm001. PMID 17478442. 
  116. ^ a b Wilkinson, Richard; Pickett, Kate (). [[The Spirit Level: Why More Equal Societies Almost Always Do Better]]. London: Allen Lane. pp. 91–101. ISBN 978-1-84614-039-6.  Conflict URL–wikilink (ajutor)
  117. ^ Christakis NA, Fowler JH (). „The Spread of Obesity in a Large Social Network over 32 Years”. New England Journal of Medicine. 357 (4): 370–379. doi:10.1056/NEJMsa066082. PMID 17652652. 
  118. ^ Bjornstop P (). „Do stress reactions cause abdominal obesity and comorbidities?”. Obesity Reviews. 2 (2): 73–86. doi:10.1046/j.1467-789x.2001.00027.x. PMID 12119665. 
  119. ^ Goodman E, Adler NE, Daniels SR, Morrison JA, Slap GB, Dolan LM (). „Impact of objective and subjective social status on obesity in a biracial cohort of adolescents”. Obesity Reviews. 11 (8): 1018–26. doi:10.1038/oby.2003.140. PMID 12917508. 
  120. ^ Flegal KM, Troiano RP, Pamuk ER, Kuczmarski RJ, Campbell SM (). „The influence of smoking cessation on the prevalence of overweight in the United States”. N. Engl. J. Med. 333 (18): 1165–70. doi:10.1056/NEJM199511023331801. PMID 7565970. 
  121. ^ Chiolero A, Faeh D, Paccaud F, Cornuz J (). „Consequences of smoking for body weight, body fat distribution, and insulin resistance”. Am. J. Clin. Nutr. 87 (4): 801–9. PMID 18400700. 
  122. ^ Weng HH, Bastian LA, Taylor DH, Moser BK, Ostbye T (). „Number of children associated with obesity in middle-aged women and men: results from the health and retirement study”. J Women's Health (Larchmt). 13 (1): 85–91. doi:10.1089/154099904322836492. PMID 15006281. 
  123. ^ Bellows-Riecken KH, Rhodes RE (). „A birth of inactivity? A review of physical activity and parenthood”. Prev Med. 46 (2): 99–110. doi:10.1016/j.ypmed.2007.08.003. PMID 17919713. 
  124. ^ „Obesity and Overweight” (PDF). World Health Organization. Accesat în . 
  125. ^ a b Caballero B (). „Introduction. Symposium: Obesity in developing countries: biological and ecological factors”. J. Nutr. 131 (3): 866S–870S. PMID 11238776. 
  126. ^ <Please add first missing authors to populate metadata.>. doi:10.1111/j.1467-789X.2011.00920.x (inactiv 1-1-2012) http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1467-789X.2011.00920.x/abstract.  Verificați datele pentru: |doi-broken-date= (ajutor); Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  127. ^ DiBaise JK, Zhang H, Crowell MD, Krajmalnik-Brown R, Decker GA, Rittmann BE (). „Gut microbiota and its possible relationship with obesity”. Mayo Clinic proceedings. Mayo Clinic. 83 (4): 460–9. doi:10.4065/83.4.460. PMID 18380992. 
  128. ^ Falagas ME, Kompoti M (). „Obesity and infection”. Lancet Infect Dis. 6 (7): 438–46. doi:10.1016/S1473-3099(06)70523-0. PMID 16790384. 
  129. ^ a b c d e Flier JS (). „Obesity wars: Molecular progress confronts an expanding epidemic”. Cell. 116 (2): 337–50. doi:10.1016/S0092-8674(03)01081-X. PMID 14744442. 
  130. ^ Hamann A, Matthaei S (). „Regulation of energy balance by leptin”. Exp. Clin. Endocrinol. Diabetes. 104 (4): 293–300. doi:10.1055/s-0029-1211457. PMID 8886745. 
  131. ^ Boulpaep, Emile L.; Boron, Walter F. (). Medical physiologya: A cellular and molecular approach. Philadelphia: Saunders. p. 1227. ISBN 0-7216-3256-4. 
  132. ^ Loscalzo, Joseph; Fauci, Anthony S.; Braunwald, Eugene; Dennis L. Kasper; Hauser, Stephen L; Longo, Dan L. (). Harrison's principles of internal medicine. McGraw-Hill Medical. ISBN 0-07-146633-9. 
  133. ^ Satcher D (). The Surgeon General's Call to Action to Prevent and Decrease Overweight and Obesity. U.S. Dept. of Health and Human Services, Public Health Service, Office of Surgeon General. ISBN 978-0-16-051005-2. 
  134. ^ Brook Barnes (). „Limiting Ads of Junk Food to Children”. New York Times. Accesat în . 
  135. ^ „Fewer Sugary Drinks Key to Weight Loss -healthfinder.gov”. U.S. Department of Health and Human Services. Accesat în Oct 18,2009.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  136. ^ Brennan Ramirez LK; Hoehner CM; Brownson RC; et al. (). „Indicators of activity-friendly communities: An evidence-based consensus process”. Am J Prev Med. 31 (6): 530–32. doi:10.1016/j.amepre.2006.07.026. PMID 17169714. 
  137. ^ National Heart, Lung, and Blood Institute (). Clinical Guidelines on the Identification, Evaluation, and Treatment of Overweight and Obesity in Adults (PDF). International Medical Publishing, Inc. ISBN 1-58808-002-1. 
  138. ^ Lau DC, Douketis JD, Morrison KM, Hramiak IM, Sharma AM, Ur E (). „2006 Canadian clinical practice guidelines on the management and prevention of obesity in adults and children summary”. CMAJ. 176 (8): S1–13. doi:10.1503/cmaj.061409. PMC 1839777 Accesibil gratuit. PMID 17420481. 
  139. ^ Storing up problems; the medical case for a slimmer nation. London: Royal College of Physicians. . ISBN 1-86016-200-2. 
  140. ^ Great Britain Parliament House of Commons Health Committee (). Obesity– Volume 1 – HCP 23-I, Third Report of session 2003–04. Report, together with formal minutes. London, UK: TSO (The Stationery Office). ISBN 978-0-215-01737-6. Accesat în . 
  141. ^ „Obesity: guidance on the prevention, identification, assessment and management of overweight and obesity in adults and children” (PDF). National Institute for Health and Clinical Excellence(NICE). National Health Services (NHS). . Accesat în . 
  142. ^ Wanless, Sir Derek (). Our Future Health Secured? A review of NHS funding and performance. London, UK: The King's Fund. ISBN 1-85717-562-X. Accesat în . 
  143. ^ Sacks G, Swinburn B, Lawrence M (). „Obesity Policy Action framework and analysis grids for a comprehensive policy approach to reducing obesity”. Obes Rev. 10 (1): 76–86. doi:10.1111/j.1467-789X.2008.00524.x. PMID 18761640. 
  144. ^ Strychar I (). „Diet in the management of weight loss”. CMAJ. 174 (1): 56–63. doi:10.1503/cmaj.045037. PMC 1319349 Accesibil gratuit. PMID 16389240. 
  145. ^ Shick SM, Wing RR, Klem ML, McGuire MT, Hill JO, Seagle H (). „Persons successful at long-term weight loss and maintenance continue to consume a low-energy, low-fat diet”. J Am Diet Assoc. 98 (4): 408–13. doi:10.1016/S0002-8223(98)00093-5. PMID 9550162. 
  146. ^ Tate DF, Jeffery RW, Sherwood NE, Wing RR (). „Long-term weight losses associated with prescription of higher physical activity goals. Are higher levels of physical activity protective against weight regain?”. Am. J. Clin. Nutr. 85 (4): 954–9. PMID 17413092. 
  147. ^ Wing, Rena R; Phelan, Suzanne (). „Science-Based Solutions to Obesity: What are the Roles of Academia, Government, Industry, and Health Care? Proceedings of a symposium, Boston, Massachusetts, USA, 10–11 March 2004 and Anaheim, California, USA, 2 October 2004”. Am. J. Clin. Nutr. 82 (1 Suppl): 207S–273S. PMID 16002825. 
  148. ^ Thangaratinam, S (2012 May 16). „Effects of interventions in pregnancy on maternal weight and obstetric outcomes: meta-analysis of randomised evidence”. BMJ (Clinical research ed.). 344: e2088. doi:10.1136/bmj.e2088. PMC 3355191 Accesibil gratuit. PMID 22596383.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  149. ^ a b Rucker D, Padwal R, Li SK, Curioni C, Lau DC (). „Long term pharmacotherapy for obesity and overweight: updated meta-analysis”. BMJ. 335 (7631): 1194–99. doi:10.1136/bmj.39385.413113.25. PMC 2128668 Accesibil gratuit. PMID 18006966. 
  150. ^ Wood, Shelley. „Diet Drug Orlistat Linked to Kidney, Pancreas Injuries”. Medscape. Medscape News. Accesat în . 
  151. ^ Bays, HE (2011 Mar). „Lorcaserin: drug profile and illustrative model of the regulatory challenges of weight-loss drug development”. Expert review of cardiovascular therapy. 9 (3): 265–77. doi:10.1586/erc.10.22. PMID 21438803.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  152. ^ Bays HE, Gadde KM (). „Phentermine/topiramate for weight reduction and treatment of adverse metabolic consequences in obesity”. Drugs Today. 47 (12): 903–14. doi:10.1358/dot.2011.47.12.1718738. PMID 22348915. 
  153. ^ Sjöström L; Narbro K; Sjöström CD; et al. (). „Effects of bariatric surgery on mortality in Swedish obese subjects”. N. Engl. J. Med. 357 (8): 741–52. doi:10.1056/NEJMoa066254. PMID 17715408. 
  154. ^ „Global Prevalence of Adult Obesity” (PDF). International Obesity Taskforce. Accesat în . 
  155. ^ a b Haslam D (). „Obesity: a medical history”. Obes Rev. 8 Suppl 1: 31–6. doi:10.1111/j.1467-789X.2007.00314.x. PMID 17316298. 
  156. ^ a b „Obesity and overweight”. World Health Organization. Accesat în . 
  157. ^ Seidell 2005 p.5
  158. ^ Howard, Natasha J.; Taylor, A; Gill, T; Chittleborough, C (). „Severe obesity: Investigating the socio-demographics within the extremes of body mass index”. Obesity Research &Clinical Practice. 2 (1): 51–59. doi:10.1016/j.orcp.2008.01.001. 
  159. ^ Tjepkema M (). „Measured Obesity–Adult obesity in Canada: Measured height and weight”. Nutrition: Findings from the Canadian Community Health Survey. Ottawa, Ontario: Statistics Canada. 
  160. ^ „Online Etymology Dictionary: Obesity”. Douglas Harper. Accesat în . 
  161. ^ „Obesity, n”. Oxford English Dictionary 2008. Accesat în . 
  162. ^ a b Zachary Bloomgarden (). „Prevention of Obesity and Diabetes”. Diabetes Care. 26 (11): 3172–3178. doi:10.2337/diacare.26.11.3172. PMID 14578257. 
  163. ^ a b „History of Medicine: Sushruta – the Clinician –Teacher par Excellence” (PDF). Dwivedi, Girish & Dwivedi, Shridhar. . Accesat în . 
  164. ^ Theodore Mazzone; Giamila Fantuzzi (). Adipose Tissue And Adipokines in Health And Disease (Nutrition and Health). Totowa, NJ: Humana Press. p. 222. ISBN 1-58829-721-7. 
  165. ^ Keller p. 49
  166. ^ Breslow L (). „Public Health Aspects of Weight Control”. Am J Public Health Nations Health. 42 (9): 1116–20. doi:10.2105/AJPH.42.9.1116. PMC 1526346 Accesibil gratuit. PMID 12976585. 
  167. ^ a b Puhl R, Brownell KD (). „Bias, discrimination, and obesity”. Obes. Res. 9 (12): 788–805. doi:10.1038/oby.2001.108. PMID 11743063. 
  168. ^ Rubinstein S, Caballero B (). „Is Miss America an undernourished role model?”. JAMA. 283 (12): 1569. doi:10.1001/jama.283.12.1569. PMID 10735392. 
  169. ^ a b Johnson F, Cooke L, Croker H, Wardle J (). „Changing perceptions of weight in Great Britain: comparison of two population surveys”. BMJ. 337: a494. doi:10.1136/bmj.a494. PMC 2500200 Accesibil gratuit. PMID 18617488. 
  170. ^ Fumento, Michael (). The Fat of the Land: Our Health Crisis and How Overweight Americans Can Help Themselves. Penguin (Non-Classics). p. 126. ISBN 0-14-026144-3. 
  171. ^ a b Puhl R., Henderson K., and Brownell K. 2005 p.29
  172. ^ Johansson E, Bockerman P, Kiiskinen U, Heliovaara M (). „Obesity and labour market success in Finland: The difference between having a high BMI and being fat”. Economics and Human Biology. 7 (1): 36–45. doi:10.1016/j.ehb.2009.01.008. PMID 19249259. 
  173. ^ Cawley, J (). „The medical care costs of obesity: An instrumental variables approach”. Journal of Health Economics. 31 (1): 219–230. doi:10.1016/j.jhealeco.2011.10.003. PMID 22094013. Accesat în . 
  174. ^ Finkelstein EA, Fiebelkorn IA, Wang G (). „National medical spending attributable to overweight and obesity: How much, and who's paying”. Health Affairs. Online (May). 
  175. ^ „Obesity and overweight: Economic consequences”. Centers for Disease Control and Prevention. . Accesat în . 
  176. ^ Colagiuri, Stephen; Lee, Crystal M. Y.; Colagiuri, Ruth; <Please add first missing authors to populate metadata.> (). „The cost of overweight and obesity in Australia”. The Medical Journal of Australia. Accesat în .  Lipsește |last4= în Authors list (ajutor)
  177. ^ Cummings, Laura (). „The diet business: Banking on failure”. BBC News. Accesat în . 
  178. ^ van Baal PH; Polder JJ; de Wit GA; et al. (). „Lifetime Medical Costs of Obesity: Prevention No Cure for Increasing Health Expenditure”. PLoS Med. 5 (2): e29. doi:10.1371/journal.pmed.0050029. PMC 2225430 Accesibil gratuit. PMID 18254654. 
  179. ^ Bakewell J (). „Bariatric furniture: Considerations for use”. Int J Ther Rehabil. 14 (7): 329–33. 
  180. ^ Neovius K, Johansson K, Kark M, Neovius M (). „Obesity status and sick leave: a systematic review”. Obes Rev. 10 (1): 17–27. doi:10.1111/j.1467-789X.2008.00521.x. PMID 18778315. 
  181. ^ Ostbye T, Dement JM, Krause KM (). „Obesity and workers' compensation: Results from the Duke Health and Safety Surveillance System”. Arch. Intern. Med. 167 (8): 766–73. doi:10.1001/archinte.167.8.766. PMID 17452538. 
  182. ^ „Alabama "Obesity Penalty" Stirs Debate”. Don Fernandez. Accesat în . 
  183. ^ Puhl R., Henderson K., and Brownell K. 2005 p.30
  184. ^ Lisa DiCarlo (). „Why Airlines Can't Cut The Fat”. Forbes.com. Accesat în . 
  185. ^ Dannenberg AL, Burton DC, Jackson RJ (). „Economic and environmental costs of obesity: The impact on airlines”. American journal of preventive medicine. 27 (3): 264. doi:10.1016/j.amepre.2004.06.004. PMID 15450642. 
  186. ^ Lauren Cox (). „Who Should Pay for Obese Health Care?”. ABC News. Accesat în . 
  187. ^ a b „109th U.S. Congress (2005–2006) H.R. 554: 109th U.S. Congress (2005–2006) H.R. 554: Personal Responsibility in Food Consumption Act of 2005”. GovTrack.us. Accesat în . 
  188. ^ „What is NAAFA”. National Association to Advance Fat Acceptance. Accesat în . 
  189. ^ „ISAA Mission Statement”. International Size Acceptance Association. Accesat în . 
  190. ^ a b Pulver, Adam (). An Imperfect Fit: Obesity, Public Health, and Disability Anti-Discrimination Law. Social Science Electronic Publishing. Accesat în . 
  191. ^ Neumark-Sztainer D (). „The weight dilemma: a range of philosophical perspectives”. Int. J. Obes. Relat. Metab. Disord. 23 Suppl 2: S31–7. doi:10.1038/sj.ijo.0800857. PMID 10340803. 
  192. ^ National Association to Advance Fat Acceptance (), We come in all sizes, NAAFA, accesat în  
  193. ^ Big Trouble | Bitch Magazine, bitchmagazine.org
  194. ^ „International Size Acceptance Association – ISAA”. International Size Acceptance Association. Accesat în . 
  195. ^ a b Flynn MA; McNeil DA; Maloff B; et al. (). „Reducing obesity and related chronic disease risk in children and youth: a synthesis of evidence with 'best practice' recommendations”. Obes Rev. 7 Suppl 1: 7–66. doi:10.1111/j.1467-789X.2006.00242.x. PMID 16371076. 
  196. ^ Dollman J, Norton K, Norton L (). „Evidence for secular trends in children's physical activity behaviour”. Br J Sports Med. 39 (12): 892–7; discussion 897. doi:10.1136/bjsm.2004.016675. PMC 1725088 Accesibil gratuit. PMID 16306494. 
  197. ^ Metcalf, B. (). „Effectiveness of intervention on physical activity of children: systematic review and meta-analysis of controlled trials with objectively measured outcomes (EarlyBird 54)”. BMJ. 345 (sep27 1): e5888–e5888. doi:10.1136/bmj.e5888. 
  198. ^ a b Lund Elizabeth M. (). „Prevalence and Risk Factors for Obesity in Adult Dogs from Private US Veterinary Practices” (PDF). Intern J Appl Res Vet Med. 4 (2): 177–86. 
  199. ^ McGreevy PD, Thomson PC, Pride C, Fawcett A, Grassi T, Jones B (). „Prevalence of obesity in dogs examined by Australian veterinary practices and the risk factors involved”. Vet. Rec. 156 (22): 695–702. PMID 15923551. 
  200. ^ Nijland ML, Stam F, Seidell JC (). „Overweight in dogs, but not in cats, is related to overweight in their owners”. Public Health Nutr. 13 (1): 1–5. doi:10.1017/S136898000999022X. PMID 19545467. 
References
* Bhargava, Alok; Guthrie, J. (). „Unhealthy eating habits, physical exercise and macronutrient intakes are predictors of anthropometric indicators in the Women's Health Trial: Feasibility Study in Minority Populations”. British Journal of Nutrition. 88 (6): 719–728. doi:10.1079/BJN2002739. PMID 12493094.  * Bhargava, Alok (). „Fiber intakes and anthropometric measures are predictors of circulating hormone, triglyceride, and cholesterol concentration in the Women's Health Trial”. Journal of Nutrition. 136 (8): 2249–2254. PMID 16857849.  * Jebb S. and Wells J. Measuring body composition in adults and children In:Peter G. Kopelman, Ian D. Caterson, Michael J. Stock, William H. Dietz (). Clinical obesity in adults and children: In Adults and Children. Blackwell Publishing. pp. 12–28. ISBN 1-4051-1672-2.  * Kopelman P., Caterson I. An overview of obesity management In:Peter G. Kopelman, Ian D. Caterson, Michael J. Stock, William H. Dietz (). Clinical obesity in adults and children: In Adults and Children. Blackwell Publishing. pp. 319–326. ISBN 1-4051-1672-2. 

==Mai multe informaţii== <!—Includeţi numai materialele care se referă la obezitate în general, în loc să specifice aspecte sau subiecte înrudite -->

Puteți găsi mai multe informații despre Obesity prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”:
Definiții și traduceri în Wikționar
Imagini și media la Commons
Citate la Wikicitat
Texte sursă la Wikisursă
Manuale la Wikimanuale
Resurse de studiu la Wikiversitate
* Obezitate pe Curlie * Fumento, Michael (). The Fat of the Land: Our Health Crises and How Overweight Americans can Help Themselves. New York: Penguin Books. ISBN 0-14-026144-3.  * Keller, Kathleen (). Encyclopedia of Obesity. Thousand Oaks, Calif: Sage Publications, Inc. ISBN 1-4129-5238-7.  * Kolata, Gina (). Rethinking Thin: The new science of weight loss –and the myths and realities of dieting. Picador. ISBN 0-312-42785-9.  * Kopelman, Peter G. (). Clinical obesity in adults and children: In Adults and Children. Blackwell Publishing. p. 493. ISBN 1-4051-1672-2.  * Levy-Navarro, Elena (). The Culture of Obesity in Early and Late Modernity. Palgrave Macmillan. ISBN 0-230-60123-5.  * Pool, Robert (). Fat: Fighting the Obesity Epidemic. Oxford, UK: Oxford University Press. ISBN 0-19-511853-7. 


Bibliografie

  • Hâncu, N. ș.a.: Recomandări pentru managementul obezității și supraponderii la adulți, Jurnalul Român de Diabet, Nutriție, Boli Metabolice, 2:1, 2001.
  • en EASO - Obesity Management Task Force: Management of Obesity in Adults: Project for European Primary Care, Int. J. Obes., 28, pp/226-231, 2004.
  • en ***: Obesity guidance on the prevention, identification, assessment and management of overweight and obesity in adults and children, National Institute for Health and Clinical Excellence - NICE clinical guideline 43, 2006.
  • en Haskell, William L. & all.: Physical Activity and Public Health: Updated Recommendation for Adults From the American College of Sports Medicine and the American Heart Association. Circulation, 116:1.081-1.093, 2007.
  • en Kiess, Wieland; Blüher, Susann; Kapellen, Thomas; Körner, Antje: Metabolic Syndrome in Children and Adolescents: Prevalence, Public Health Issue, and Time for Initiative Journal of Pediatric Gastroenterology and Nutrition. 49(3):268-271, September 2009.

Legături externe

Vezi și

Vedeți: Indicații!
Portal icon Portal medicină

WikiProiectul Medicină

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Obezitate

Format:Legătură AC Format:Legătură AC Format:Legătură AB

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Obezitate&oldid=7263013