Sari la conținut

Arabidopsis thaliana: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Linia 76: Linia 76:


=== Studii de genetică ===
=== Studii de genetică ===
Transformarea genetică a speciei ''A. thaliana'' este o procedură de rutină, și uzual se utilizează ''Agrobacterium tumefaciens'' pentru a transfera ADN în genomul plantei. Protocolul actual, denumit „floral dip”, implică simpla scufundare a florilor într-o soluție care conține ''Agrobacterium'' purtător al unui plasmid de interes și un detergent.<ref>{{cite journal |vauthors=Clough SJ, Bent AF |title=Floral dip: a simplified method for Agrobacterium-mediated transformation of ''Arabidopsis thaliana'' |journal=The Plant Journal |volume=16 |issue=6 |pages=735–43 |date=December 1998 |pmid=10069079 |doi=10.1046/j.1365-313x.1998.00343.x |s2cid=410286}}</ref><ref>{{cite journal |vauthors=Zhang X, Henriques R, Lin SS, Niu QW, Chua NH |title=Agrobacterium-mediated transformation of ''Arabidopsis thaliana'' using the floral dip method |journal=Nature Protocols |volume=1 |issue=2 |pages=641–6 |year=2006 |pmid=17406292 |doi=10.1038/nprot.2006.97 |s2cid=6906570}}</ref> Această metodă evită necesitatea culturii de țesuturi sau a regenerării plantelor.

Colecțiile de gene „knockout” (gene blocate) de la A. thaliana reprezintă o resursă unică în biologia plantelor, posibilă datorită disponibilității transformărilor de mare capacitate și a finanțării resurselor genomice. Sediul inserțiilor T-DNA a fost determinat pentru peste 300.000 de linii transgenice independente, informațiile și semințele fiind accesibile prin intermediul bazelor de date T-DNA online.<ref>{{Cite web |url=http://signal.salk.edu/cgi-bin/tdnaexpress |title=T-DNA Express: Arabidopsis Gene Mapping Tool |website=signal.salk.edu |access-date=19 October 2009 |archive-date=25 November 2009 |archive-url=https://web.archive.org/web/20091125151524/http://signal.salk.edu/cgi-bin/tdnaexpress/ |url-status=live}}</ref> Prin intermediul acestor colecții, sunt disponibili mutanți inserționali pentru majoritatea genelor din ''A. thaliana''.


=== Alte caracteristici ===
=== Alte caracteristici ===

Versiunea de la 23 martie 2024 20:13

Dezvoltare
Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut.

Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă.

Pagina a fost modificată ultima oară de către Alex Nico (Contribuții • Jurnal) acum 2 luni.
Arabidopsis thaliana
Arabidopsis thaliana, inflorescență tulpinală
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Angiospermae
Clasă: Eudicotyledoneae
Subclasă: Rosidae
Ordin: Brassicales
Familie: Brassicaceae
Gen: Arabidopsis
Nume binomial
Arabidopsis thaliana
(L.), Heynh.
Răsândirea geografică a Arabidopsis thaliana.

      Zone în care A. thaliana este nativă       Zone în care A. thaliana este aclimatizată       Zone în care A. thaliana lipsește

Sinonime
  • Arabis thaliana L.[1]
  • Conringia thaliana(L.) Rchb.
  • Phryne gesneriBubani
  • Sisymbrium thalianum(L.) J.Gay
  • Stenophragma thaliana(L.) Celak.
Modifică text Consultați documentația formatului

Arabidopsis thaliana (denumită popular gâscariță)[2] este o plantă de talie mică din familia Brassicaceae, originară din Eurasia și Africa.[3][4][5][6][7][8] Este întâlnită frecvent de-a lungul acostamentelor drumurilor, fiind considerată a fi o buruiană.

Este o specie de plantă anuală cu un ciclu de viață relativ scurt, fiind un organism model utilizat foarte frecvent în studiile de biologia și genetica plantelor. Deși este un organism eucariot multicelular complex, A. thaliana are un genom relativ mic, de aproximativ 135 de perechi de megabaze.[9] A fost prima plantă al cărei genom a fost secvențiat și este un instrument important pentru înțelegerea biologiei moleculare a multor trăsături ale plantelor, inclusiv dezvoltarea florilor și detectarea luminii.[3][10][11][12]

Descriere

Ilustrație botanică a speciei

Arabidopsis thaliana este o plantă anuală (rareori bienală), care atinge de obicei o înălțime de până la 20-25 cm.[7] Frunzele speciei formează o rozetă la baza plantei, prezentând și câteva frunze pe tulpina floriferă. Frunzele bazale sunt de culoare verde până la ușor violacee, au o lungime de 1,5-5 cm și o lățime de 2-10 mm, cu o margine întreagă sau grosier zimțată. Frunzele tulpinale sunt mai mici și lipsite de peduncul, de obicei cu marginea întreagă. Frunzele sunt acoperite cu peri mici, unicelulari, denumiți tricomi. Florile au un diametru de 3 mm și sunt dispuse în inflorescențe de tip corimb, astfel încât structura lor este cea tipică pentru familia Brassicaceae. Fructul este o silicvă de 5-20 mm lungime, care conține 20-30 de semințe.[13][14][15][16] Rădăcinile au o structură simplă, cu o singură rădăcină primară care crește pe verticală în jos, producând ulterior rădăcini laterale mai mici. Aceste rădăcini formează interacțiuni cu bacteriile din rizosferă, cum ar fi Bacillus megaterium.[17]

Întregul ciclu de viață al speciei se încheie în șase săptămâni. Tulpina centrală pe care se dezvoltă florile crește după aproximativ 3 săptămâni, iar florile se autopolenizează în mod natural. În laborator, A. thaliana este uzual cultivată în plăci Petri, în ghivece sau în cultură hidroponică, sub lumini fluorescente sau într-o seră.[18]

  • Inflorescență
    Inflorescență
  • Aspectul frunzelor tulpinale
    Aspectul frunzelor tulpinale
  • Aspectul frunzelor bazale
    Aspectul frunzelor bazale
  • Fruct
    Fruct

Taxonomie

Specia a fost descrisă pentru prima dată în 1577, fiind identificată în Munții Harz de către Johannes Thal (1542-1583), un medic din Nordhausen, Thüringen, Germania. Aceasta a denumit specia Pilosella siliquosa. În 1753, Carl Linnaeus a redenumit planta Arabis thaliana, în onoarea lui Thal (în Species plantarum). În 1842, botanistul german Gustav Heynhold a creat genul Arabidopsis și a clasificat planta în acest gen (în Flora von Sachsen). Denumirea generică de Arabidopsis provine din limba greacă, însemnând „asemănătoare cu Arabis” (genul în care Linnaeus o plasase inițial).

Mii de accesiuni naturale consangvinizate de A. thaliana au fost colectate din întreaga sa zonă de răspândire.[19] Acestea prezintă o variație genetică și fenotipică considerabilă, care poate fi utilizată pentru a studia adaptarea acestei specii la diferite medii.[19]

În limba română, denumirea populară a speciei este gâscariță,[2] deși aceasta poate face referire și la speciile endemice din genul Arabis, precum Arabis alpina și A. hirsuta.[20] Printre alte sinonime ale speciei se numără și: Arabis arcuata, Arabis crantziana, Cardamine pusilla, etc.

Habitat și răspândire

Gâscarița este originară din Europa, Asia și Africa, iar distribuția sa geografică este continuă de la Marea Mediterană până în Scandinavia și din Spania până în Grecia.[21] De asemenea, este nativă în ecosistemele alpine tropicale din Africa și, probabil, din Africa de Sud.[22][23] A fost introdusă și naturalizată în întreaga lume,[24] inclusiv în America de Nord în jurul secolului al XVII-lea.[25]

A. thaliana crește cu ușurință și adesea colonizează soluri stâncoase, nisipoase și calcaroase. În general, este considerată o buruiană, datorită răspândirii sale pe scară largă pe câmpurile agricole, pe marginea drumurilor, pe liniile de cale ferată, pe terenurile virane și în alte habitate perturbate,[24][26] dar, datorită capacității sale competitive limitate și a dimensiunilor mici, nu este clasificată ca buruiană dăunătoare.[27] În mod analog cu majoritatea speciilor de Brassicaceae, A. thaliana este comestibilă pentru om, și poate fi consumată în salate sau gătită, totuși nu are o utilizare pe scară largă ca legumă.[28]

Utilizare ca organism model

Un mutant cu floare dublă de gâscariță, documentat pentru prima dată în 1873

Botaniștii și biologii au început să cerceteze specia A. thaliana la începutul anilor 1900, iar prima descriere sistematică a mutanților a fost făcută în jurul anului 1945.[29] A. thaliana este în prezent utilizată pe scară largă pentru diverse studii de știința plantelor, inclusiv a geneticii, evoluției, geneticii populațiilor și dezvoltării plantelor.[30][31][32] Deși A. thaliana ca plantă are o importanță directă redusă pentru agricultură, utilizarea sa ca organism model a revoluționat înțelegerea biologiei genetice, celulare și moleculare a plantelor cu flori.

Primul mutant de A. thaliana a fost documentat în 1873 de către Alexander Braun, acesta descriind un fenotip de floare dublă (gena mutantă a fost probabil gena Agamous, clonată și caracterizată în 1990).[33] Cu toate acestea, Friedrich Laibach (care a publicat numărul cromozomilor în 1907), nu a propus A. thaliana ca organism model până în anul 1943.[34] Studenta sa, Erna Reinholz, a susținut teza de doctorat despre A. thaliana în 1945, descriind prima colecție de mutanți de A. thaliana pe care au generat-o cu ajutorul mutagenezei cu raze X. Laibach și-a continuat contribuțiile importante la cercetarea A. thaliana prin colectarea unui număr mare de accesiuni (adesea denumite în mod discutabil „ecotipuri”). Cu ajutorul lui Albert Kranz, acestea au fost organizate într-o colecție mare de 750 de accesiuni naturale de A. thaliana din întreaga lume.

În anii 1950 și 1960, John Langridge și George Rédei au jucat un rol important în stabilirea A. thaliana ca organism util pentru experimentele biologice de laborator. Rédei a redactat mai multe recenzii științifice care au contribuit la introducerea modelului în comunitatea științifică. Începuturile comunității de cercetare care au avut în prim-plan A. thaliana se bazează pe un buletin informativ denumit Arabidopsis Information Service, care a fost înființat în 1964.[35] Prima conferință internațională privind Arabidopsis a avut loc în 1965, la Göttingen, Germania.

În anii 1980, A. thaliana a început să fie utilizată pe scară largă în laboratoarele de cercetare în domeniul plantelor din întreaga lume. A fost unul dintre mai mulți candidați, printre care se numărau porumbul, petunia și tutunul.[34] Ultimele două erau atractive, deoarece erau ușor de transformat cu ajutorul tehnologiilor actuale de atunci, în timp ce porumbul era un model genetic bine stabilit pentru biologia vegetală. Anul în care A. thaliana a devenit plantă model a fost 1986, deoarece atunci au fost descrise transformarea mediată de ADN-T și prima genă clonată de A. thaliana.[36][37]

Studii de genomică

Harta genomului cloroplastului de A. thaliana:[38][39] Intronii sunt reprezentați cu gri. Unele gene sunt formate din regiuni 5′ și 3′. Strand 1 and 2 genes are transcribed clockwise and counterclockwise, respectively. The innermost circle provides the boundaries of the large and small single-copy regions (LSC and SSC, violet) separated by a pair of inverted repeats (IRa and IRB, black).

Datorită dimensiunii reduse a genomului său și pentru că specia este diploidă, Arabidopsis thaliana este utilă pentru cartografierea și secvențierea genetică. Având aproximativ 157 de perechi de megabaze (MBp) și cinci cromozomi,[40] A. thaliana are unul dintre cele mai mici genomuri dintre speciile vegetale. O perioadă îndelungată s-a crezut că are cel mai mic genom dintre toate plantele cu flori, dar în prezent se cunoaște faptul că cel mai mic genom aparține speciilor din genul Genlisea, ordinul Lamiales, în care specia Genlisea tuberosa, o plantă carnivoră, prezintă p dimensiune a genomului de aproximativ 61 Mbp.[41] A fost primul genom vegetal care a fost secvențiat, finalizat în 2000 de către Inițiativa Genomului Arabidopsis.[42] Cea mai recentă versiune a genomului A. thaliana este menținută de către Arabidopsis Information Resource.[43]

Genomul speciei codifică aproximativ 27.600 de gene codificatoare de proteine și aproximativ 6.500 de gene non-codificatoare.[44] Cu toate acestea, baza de date Uniprot enumeră 39.342 de proteine în cadrul proteomului de referință al Arabidopsis.[45] Dintre cele 27.600 de gene codificatoare de proteine, 25.402 (91,8%) sunt în prezent adnotate ca fiind „semnificative”,[46] deși o mare parte din aceste proteine este probabil doar slab înțeleasă și cunoscută doar în termeni generali (spre exemplu, ca „proteină de legare a ADN-ului fără specificitate cunoscută”). Uniprot enumeră mai mult de 3.000 de proteine ca fiind „necaracterizate” ca parte a proteomului de referință.

Plastomul sau genomul plastidian al speciei A. thaliana este reprezentat de o moleculă de ADN cu o lungime de 154.478 de perechi de baze,[38] o dimensiune întâlnită de obicei la majoritatea plantelor cu flori. Acesta cuprinde 136 de gene care codifică proteine ribozomale din subunitatea mică (rps, în galben, vezi figura), proteine ribozomale din subunitatea mare (rpl, portocaliu), proteine ipotetice open reading frame ale cloroplastului (ycf, lămâie), proteine implicate în reacții fotosintetice (verde) sau cu alte funcții (roșu), ARN-uri ribozomale (rrn, albastru) și ARN-uri de transfer (trn, negru).[39]

Genomul mitocondrial al A. thaliana are o lungime de 367.808 perechi de baze și conține 57 de gene.[47] Există multe regiuni repetate în genomul mitocondrial al Arabidopsis. Cele mai mari repetări se recombină în mod regulat și izomerizează genomul.[48] La fel ca majoritatea genomurilor mitocondriale ale plantelor, genomul mitocondrial al Arabidopsis există ca un aranjament complex de molecule ramificate și liniare suprapuse in vivo.[49]

Studii de genetică

Transformarea genetică a speciei A. thaliana este o procedură de rutină, și uzual se utilizează Agrobacterium tumefaciens pentru a transfera ADN în genomul plantei. Protocolul actual, denumit „floral dip”, implică simpla scufundare a florilor într-o soluție care conține Agrobacterium purtător al unui plasmid de interes și un detergent.[50][51] Această metodă evită necesitatea culturii de țesuturi sau a regenerării plantelor.

Colecțiile de gene „knockout” (gene blocate) de la A. thaliana reprezintă o resursă unică în biologia plantelor, posibilă datorită disponibilității transformărilor de mare capacitate și a finanțării resurselor genomice. Sediul inserțiilor T-DNA a fost determinat pentru peste 300.000 de linii transgenice independente, informațiile și semințele fiind accesibile prin intermediul bazelor de date T-DNA online.[52] Prin intermediul acestor colecții, sunt disponibili mutanți inserționali pentru majoritatea genelor din A. thaliana.

Alte caracteristici

Dezvoltare

Note

  1. ^ Warwick SI, Francis A, Al-Shehbaz IA (). „Brassicaceae species checklist and database”. Species 2000 & ITIS Catalogue of Life (ed. 26). ISSN 2405-8858. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b Ciocârlan Vasile (2009). Flora ilustrată a României: Pteridophyta et Spermatophyta. Editura Ceres, București, pag. 533.
  3. ^ a b „Arabidopsis thaliana”. Germplasm Resources Information Network (GRIN). Agricultural Research Service (ARS), United States Department of Agriculture (USDA). Accesat în . 
  4. ^ Hoffmann, Matthias H. (). „Biogeography of Arabidopsis thaliana (L.) Heynh. (Brassicaceae)”. Journal of Biogeography. 29: 125–134. doi:10.1046/j.1365-2699.2002.00647.x. 
  5. ^ Mitchell-Olds, Thomas (decembrie 2001). „Arabidopsis thaliana and its wild relatives: a model system for ecology and evolution”. Trends in Ecology & Evolution. 16 (12): 693–700. doi:10.1016/s0169-5347(01)02291-1. 
  6. ^ Sharbel, Timothy F.; Haubold, Bernhard; Mitchell-Olds, Thomas (). „Genetic isolation by distance in Arabidopsis thaliana: biogeography and postglacial colonization of Europe”. Molecular Ecology. 9 (12): 2109–2118. doi:10.1046/j.1365-294x.2000.01122.x. PMID 11123622. 
  7. ^ a b Krämer U (martie 2015). „Planting molecular functions in an ecological context with Arabidopsis thaliana”. eLife. 4: –06100. doi:10.7554/eLife.06100 Accesibil gratuit. PMC 4373673 Accesibil gratuit. PMID 25807084. 
  8. ^ Durvasula A, Fulgione A, Gutaker RM, Alacakaptan SI, Flood PJ, Neto C, Tsuchimatsu T, Burbano HA, Picó FX, Alonso-Blanco C, Hancock AM (mai 2017). „Arabidopsis thaliana”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 114 (20): 5213–5218. doi:10.1073/pnas.1616736114 Accesibil gratuit. PMC 5441814 Accesibil gratuit. PMID 28473417. 
  9. ^ „Genome Assembly”. The Arabidopsis Information Resource. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Hoffmann, Matthias H. (). „Biogeography of Arabidopsis thaliana (L.) Heynh. (Brassicaceae)”. Journal of Biogeography. 29: 125–134. doi:10.1046/j.1365-2699.2002.00647.x. 
  11. ^ Mitchell-Olds, Thomas (decembrie 2001). „Arabidopsis thaliana and its wild relatives: a model system for ecology and evolution”. Trends in Ecology & Evolution. 16 (12): 693–700. doi:10.1016/s0169-5347(01)02291-1. 
  12. ^ „Nifty 50: ARABIDOPSIS -- A PLANT GENOME PROJECT”. www.nsf.gov. Accesat în . 
  13. ^ Flora of NW Europe: Arabidopsis thaliana Arhivat în , la Wayback Machine.
  14. ^ Blamey, M. & Grey-Wilson, C. (1989). Flora of Britain and Northern Europe. ISBN: 0-340-40170-2
  15. ^ Flora of Pakistan: Arabidopsis thaliana Arhivat în , la Wayback Machine.
  16. ^ Flora of China: Arabidopsis thaliana Arhivat în , la Wayback Machine.
  17. ^ López-Bucio J, Campos-Cuevas JC, Hernández-Calderón E, Velásquez-Becerra C, Farías-Rodríguez R, Macías-Rodríguez LI, Valencia-Cantero E (februarie 2007). „Bacillus megaterium rhizobacteria promote growth and alter root-system architecture through an auxin- and ethylene-independent signaling mechanism in Arabidopsis thaliana”. Molecular Plant-Microbe Interactions. 20 (2): 207–17. doi:10.1094/MPMI-20-2-0207 Accesibil gratuit. PMID 17313171. 
  18. ^ Meinke DW, Cherry JM, Dean C, Rounsley SD, Koornneef M (octombrie 1998). „Arabidopsis thaliana: a model plant for genome analysis”. Science. 282 (5389): 662, 679–82. Bibcode:1998Sci...282..662M. CiteSeerX 10.1.1.462.4735 Accesibil gratuit. doi:10.1126/science.282.5389.662. PMID 9784120. 
  19. ^ a b The 1001 Genomes Consortium (iulie 2016). „1,135 Genomes Reveal the Global Pattern of Polymorphism in Arabidopsis thaliana”. Cell. 166 (2): 481–491. doi:10.1016/j.cell.2016.05.063. PMC 4949382 Accesibil gratuit. PMID 27293186. 
  20. ^ „Gâscariță” la DEX online Accesat pe 23 martie 2024
  21. ^ „Arabidopsis thaliana (L.) Heynh”. www.gbif.org (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ Hedberg, Olov (). „Afroalpine Vascular Plants: A Taxonomic Revision”. Acta Universitatis Upsaliensis: Symbolae Botanicae Upsalienses. 15 (1): 1–144. 
  23. ^ Fulgione A, Hancock AM (septembrie 2018). „Archaic lineages broaden our view on the history of Arabidopsis thaliana”. The New Phytologist. 219 (4): 1194–1198. doi:10.1111/nph.15244 Accesibil gratuit. hdl:21.11116/0000-0002-C3C7-1 Accesibil gratuit. PMID 29862511. 
  24. ^ a b „Arabidopsis thaliana – Overview”. Encyclopedia of Life. Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ Exposito-Alonso M, Becker C, Schuenemann VJ, Reiter E, Setzer C, Slovak R, Brachi B, Hagmann J, Grimm DG, Chen J, Busch W, Bergelson J, Ness RW, Krause J, Burbano HA, Weigel D (februarie 2018). „The rate and potential relevance of new mutations in a colonizing plant lineage”. PLOS Genetics. 14 (2): e1007155. doi:10.1371/journal.pgen.1007155 Accesibil gratuit. PMC 5825158 Accesibil gratuit. PMID 29432421. 
  26. ^ „Arabidopsis thaliana (thale cress)”. Kew Gardens. Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ „State and Federal Noxious Weeds List | USDA PLANTS”. plants.sc.egov.usda.gov. Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ „IRMNG”. Encyclopedia of Life. Arhivat din original la . 
  29. ^ [1] Arhivat în , la Wayback Machine. TAIR: About Arabidopsis
  30. ^ Rensink WA, Buell CR (iunie 2004). „Arabidopsis to rice. Applying knowledge from a weed to enhance our understanding of a crop species”. Plant Physiology. 135 (2): 622–9. doi:10.1104/pp.104.040170. PMC 514098 Accesibil gratuit. PMID 15208410. 
  31. ^ Coelho SM, Peters AF, Charrier B, Roze D, Destombe C, Valero M, Cock JM (decembrie 2007). „Complex life cycles of multicellular eukaryotes: new approaches based on the use of model organisms” (PDF). Gene. 406 (1–2): 152–70. doi:10.1016/j.gene.2007.07.025. PMID 17870254. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  32. ^ Platt A, Horton M, Huang YS, Li Y, Anastasio AE, Mulyati NW, Agren J, Bossdorf O, Byers D, Donohue K, Dunning M, Holub EB, Hudson A, Le Corre V, Loudet O, Roux F, Warthmann N, Weigel D, Rivero L, Scholl R, Nordborg M, Bergelson J, Borevitz JO (februarie 2010). Novembre J, ed. „The scale of population structure in Arabidopsis thaliana”. PLOS Genetics. 6 (2): e1000843. doi:10.1371/journal.pgen.1000843 Accesibil gratuit. PMC 2820523 Accesibil gratuit. PMID 20169178. 
  33. ^ Yanofsky MF, Ma H, Bowman JL, Drews GN, Feldmann KA, Meyerowitz EM (iulie 1990). „The protein encoded by the Arabidopsis homeotic gene agamous resembles transcription factors”. Nature. 346 (6279): 35–9. Bibcode:1990Natur.346...35Y. doi:10.1038/346035a0. PMID 1973265. 
  34. ^ a b Meyerowitz EM (ianuarie 2001). „Prehistory and history of Arabidopsis research”. Plant Physiology. 125 (1): 15–9. doi:10.1104/pp.125.1.15. PMC 1539315 Accesibil gratuit. PMID 11154286. 
  35. ^ „About AIS”. The Arabidopsis Information Resource. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  36. ^ Lloyd AM, Barnason AR, Rogers SG, Byrne MC, Fraley RT, Horsch RB (octombrie 1986). „Transformation of Arabidopsis thaliana with Agrobacterium tumefaciens”. Science. 234 (4775): 464–6. Bibcode:1986Sci...234..464L. doi:10.1126/science.234.4775.464. PMID 17792019. 
  37. ^ Chang C, Meyerowitz EM (martie 1986). „Molecular cloning and DNA sequence of the Arabidopsis thaliana alcohol dehydrogenase gene”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 83 (5): 1408–12. Bibcode:1986PNAS...83.1408C. doi:10.1073/pnas.83.5.1408 Accesibil gratuit. PMC 323085 Accesibil gratuit. PMID 2937058. 
  38. ^ a b „Arabidopsis thaliana chloroplast, complete genome — NCBI accession number NC_000932.1”. National Center for Biotechnology Information. Arhivat din original la . Accesat în . 
  39. ^ a b Sato S, Nakamura Y, Kaneko T, Asamizu E, Tabata S (). „Complete structure of the chloroplast genome of Arabidopsis thaliana”. DNA Research (în engleză). 6 (5): 283–290. doi:10.1093/dnares/6.5.283 Accesibil gratuit. ISSN 1340-2838. PMID 10574454. 
  40. ^ Bennett MD, Leitch IJ, Price HJ, Johnston JS (aprilie 2003). „Comparisons with Caenorhabditis (approximately 100 Mb) and Drosophila (approximately 175 Mb) using flow cytometry show genome size in Arabidopsis to be approximately 157 Mb, thus approximately 25% larger than the Arabidopsis genome initiative estimate of approximately 125 Mb”. Annals of Botany. 91 (5): 547–57. doi:10.1093/aob/mcg057. PMC 4242247 Accesibil gratuit. PMID 12646499. 
  41. ^ Fleischmann A, Michael TP, Rivadavia F, Sousa A, Wang W, Temsch EM, Greilhuber J, Müller KF, Heubl G (decembrie 2014). „Evolution of genome size and chromosome number in the carnivorous plant genus Genlisea (Lentibulariaceae), with a new estimate of the minimum genome size in angiosperms”. Annals of Botany. 114 (8): 1651–63. doi:10.1093/aob/mcu189. PMC 4649684 Accesibil gratuit. PMID 25274549. 
  42. ^ The Arabidopsis Genome Initiative (decembrie 2000). „Analysis of the genome sequence of the flowering plant Arabidopsis thaliana”. Nature. 408 (6814): 796–815. Bibcode:2000Natur.408..796T. doi:10.1038/35048692 Accesibil gratuit. PMID 11130711. 
  43. ^ „TAIR - Genome Annotation”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  44. ^ „Details - Arabidopsis_thaliana - Ensembl Genomes 63”. ensembl.gramene.org (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  45. ^ „Arabidopsis thaliana (Mouse-ear cress)”. www.uniprot.org (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  46. ^ Cheng, Chia-Yi; Krishnakumar, Vivek; Chan, Agnes P.; Thibaud-Nissen, Françoise; Schobel, Seth; Town, Christopher D. (). „Araport11: a complete reannotation of the Arabidopsis thaliana reference genome”. The Plant Journal (în engleză). 89 (4): 789–804. doi:10.1111/tpj.13415 Accesibil gratuit. ISSN 1365-313X. PMID 27862469. 
  47. ^ „Arabidopsis thaliana ecotype Col-0 mitochondrion, complete genome — NCBI accession number BK010421”. National Center for Biotechnology Information. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  48. ^ Klein M, Eckert-Ossenkopp U, Schmiedeberg I, Brandt P, Unseld M, Brennicke A, Schuster W (). „Physical mapping of the mitochondrial genome of Arabidopsis thaliana by cosmid and YAC clones”. Plant Journal. 6 (3): 447–455. doi:10.1046/j.1365-313X.1994.06030447.x Accesibil gratuit. PMID 7920724. 
  49. ^ Gualberto JM, Mileshina D, Wallet C, Niazi AK, Weber-Lotfi F, Dietrich A (). „The plant mitochondrial genome: dynamics and maintenance”. Biochimie. 100: 107–120. doi:10.1016/j.biochi.2013.09.016. PMID 24075874. 
  50. ^ Clough SJ, Bent AF (decembrie 1998). „Floral dip: a simplified method for Agrobacterium-mediated transformation of Arabidopsis thaliana”. The Plant Journal. 16 (6): 735–43. doi:10.1046/j.1365-313x.1998.00343.x. PMID 10069079. 
  51. ^ Zhang X, Henriques R, Lin SS, Niu QW, Chua NH (). „Agrobacterium-mediated transformation of Arabidopsis thaliana using the floral dip method”. Nature Protocols. 1 (2): 641–6. doi:10.1038/nprot.2006.97. PMID 17406292. 
  52. ^ „T-DNA Express: Arabidopsis Gene Mapping Tool”. signal.salk.edu. Arhivat din original la . Accesat în . 

Vezi și

Legături externe

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Arabidopsis thaliana

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Arabidopsis_thaliana&oldid=16180796