Feroaliaj: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Adaugare mai multe informatii la articol de pe pagina din Engleza. Adaugare tabel referinte.
Linia 16: Linia 16:
* [[feroniobiu]] - FeNb
* [[feroniobiu]] - FeNb
* ferouraniu
* ferouraniu

== Producție, pe procese ==
Feroaliajele sunt produse, în general, prin două metode: într-un [[furnal]] sau într-un [[cuptor cu arc electric]]. Producția în furnale înalte a scăzut continuu în secolul al XX-lea, în timp ce producția cu arc electric este în continuă creștere. În prezent, ferromanganul poate fi încă produs eficient în furnal înalt, dar, chiar și în acest caz, cuptoarele cu arc electric se răspândesc. Mai frecvent, feroaliajele sunt produse prin [[reacții carbotermice]], care implică reducerea [[Oxid de carbon|oxizilor cu carbon]] (sub formă de cocs) în prezența [[Fier|fierului]]. Unele feroaliaje sunt produse prin adăugarea de elemente în fierul topit.

De asemenea, este posibilă producerea de feroaliaje de somă prin procese de reducere directă. De exemplu, [[procesul Krupp-Renn]]<ref>{{Citation|title=Procédé Krupp-Renn|date=2023-09-11|url=https://fr.wikipedia.org/w/index.php?title=Proc%C3%A9d%C3%A9_Krupp-Renn&oldid=207756636|work=Wikipédia|language=fr|access-date=2023-11-15}}</ref> este utilizat în [[Japonia]] pentru a produce [[feronichel]].<ref>{{Citat web|url=https://web.archive.org/web/20141020182309/http://librarum.org/book/14145/123|titlu=Page 123 Japanese-German Business Relations: Co-operation and Rivalry in the Interwar Period Librarum.org|publisher=web.archive.org|date=2014-10-20|accessdate=2023-11-15}}</ref>

== Producția și consumul, pe feroaliaje ==

=== Ferocromiu ===
Principalele țări producătoare de [[Crom|minereu de crom]] la nivel mondial în 2014 au fost [[Africa de Sud]] (12 Mt), [[Kazahstan]] (3,7 Mt), [[India]] (3,5 Mt) și [[Turcia]] (2,6 Mt). Cea mai mare parte a producției de minereu de crom a fost topită în cuptoare cu arc electric pentru a produce ferocrom pentru industria metalurgică. Principalele țări producătoare mondiale de [[ferocrom]] în 2014 au fost [[China]] (4,5 Mt), [[Africa de Sud]] (3,6 Mt), [[Kazahstan]] (1,2 Mt) și [[India]] (0,9 Mt). Cea mai mare parte din cele 11,7 Mt de ferocrom produse la nivel mondial a fost consumată la fabricarea [[Oțel inoxidabil|oțelului inoxidabil]], care a totalizat 41,7 Mt în 2014<ref>{{Citation|last=Survey|first=U. S. Geological|title=Minerals Yearbook, volume I, Metals and Minerals|date=2023|url=https://pubs.usgs.gov/publication/70048194|language=en|access-date=2023-11-15}}</ref>


==Vezi și==
==Vezi și==
* [[Ferofluid]]
* [[Ferofluid]]

== Referințe ==
<references />


==Bibliografie==
==Bibliografie==

Versiunea de la 15 noiembrie 2023 14:58

Feroaliajele sunt aliaje de fier și unul sau mai multe elemente prezente în concentrații ridicate. Ele se folosesc ca materie primă în producerea de oțeluri aliate sau de aliaje neferoase și pentru dezoxidare.

Cele mai cunoscute feroaliaje sunt:

Producție, pe procese

Feroaliajele sunt produse, în general, prin două metode: într-un furnal sau într-un cuptor cu arc electric. Producția în furnale înalte a scăzut continuu în secolul al XX-lea, în timp ce producția cu arc electric este în continuă creștere. În prezent, ferromanganul poate fi încă produs eficient în furnal înalt, dar, chiar și în acest caz, cuptoarele cu arc electric se răspândesc. Mai frecvent, feroaliajele sunt produse prin reacții carbotermice, care implică reducerea oxizilor cu carbon (sub formă de cocs) în prezența fierului. Unele feroaliaje sunt produse prin adăugarea de elemente în fierul topit.

De asemenea, este posibilă producerea de feroaliaje de somă prin procese de reducere directă. De exemplu, procesul Krupp-Renn[1] este utilizat în Japonia pentru a produce feronichel.[2]

Producția și consumul, pe feroaliaje

Ferocromiu

Principalele țări producătoare de minereu de crom la nivel mondial în 2014 au fost Africa de Sud (12 Mt), Kazahstan (3,7 Mt), India (3,5 Mt) și Turcia (2,6 Mt). Cea mai mare parte a producției de minereu de crom a fost topită în cuptoare cu arc electric pentru a produce ferocrom pentru industria metalurgică. Principalele țări producătoare mondiale de ferocrom în 2014 au fost China (4,5 Mt), Africa de Sud (3,6 Mt), Kazahstan (1,2 Mt) și India (0,9 Mt). Cea mai mare parte din cele 11,7 Mt de ferocrom produse la nivel mondial a fost consumată la fabricarea oțelului inoxidabil, care a totalizat 41,7 Mt în 2014[3]

Vezi și

Referințe

  1. ^ „Procédé Krupp-Renn”, Wikipédia (în franceză), , accesat în  
  2. ^ „Page 123 Japanese-German Business Relations: Co-operation and Rivalry in the Interwar Period Librarum.org”. web.archive.org. . Accesat în . 
  3. ^ Survey, U. S. Geological (), Minerals Yearbook, volume I, Metals and Minerals (în engleză), accesat în  

Bibliografie

  • Metalurgia feroaliajelor, ET 1982
 Acest articol referitor la un aliaj este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Feroaliaj&oldid=15930207