Limita superioară a pădurii: Diferență între versiuni

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea de la 13 mai 2018 01:00

Linia arborilor sau linia copacilor este limita maximă a habitatului, măsurată, de obicei, printr-o curbă asemăntoare unei curbe de nivel, la o anumită altitudine medie, până la care arborii sau copacii sunt capabili de a crește. Linia copacilor se găsește la altitudini ridicate și în medii frigide. Mai sus de linia arborilor, copacii nu mai pot tolera condițiile mediului ambiant, de obicei temperaturile negative (lipsa biotemperaturii) și lipsa de precipitații sub formă lichidă.^[1]^:51

Conceptul de linia copacilor nu trebuie confundat cu linia pădurii sau linia lemnului, care este linia până la care copacii sau arborii unei păduri pot forma o pădure cu coroane compacte. ^[2]^:151^[3]^:18

la limita liniei copacilor, creșterea copacilor este adesea neregulată și dispersată cu ultimii copaci ai zonei de tranziție formând tufișuri dense, cunoscute în germană sub numele de krummholz (aproximativ, "lemn degenerat").^[4]^:58

Linia arborilor, ca orice linie naturală de tranziție, precum este limita dintre uscat și un lac, apare a fi clar definită, de la o anumită distanță , dar care, la o investigare atentă, se dovedește a fi, îndeaproape privită, ca fiind o zonă de trecere graduală, de cele mai multe ori. Arborii devin din ce în ce mai scunzi, înspre partea neospitalieră a climatului, după care, încetează a mai crește, pur și simplu.^[4]^:55

Diferite tipuri de linii

Există mai multe tipuri de linii ale arborilor, menționate în ecologie, geologie și silvicultură, printre care se pot menționa linia alpină, linia aridă, linia deșertului, dubla linie și așa mai departe.

Alte articole

Wikţionar

Caută „Limita superioară a pădurii” în Wikționar, dicționarul liber.

Portal Arbori

Ecoton, tranziția între două comunități ecologice
Efectul de trecere, efectul de contrast între mediile diferite ale unui ecosistem
Efectul Massenerhebung
Linia zăpezii

Note, referințe

^ Elliott-Fisk, D.L. (2000). „The Taiga and Boreal Forest”. În Barbour, M.G.; Billings, M.D. North American Terrestrial Vegetation (ed. 2nd). Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-55986-7.
^ Jørgensen, S.E. (2009). Ecosystem Ecology. Academic Press. ISBN 978-0-444-53466-8.
^ Körner, C.; Riedl, S. (2012). Alpine Treelines: Functional Ecology of the Global High Elevation Tree Limits. Springer. ISBN 9783034803960.
^ ^a ^b Zwinger, A.; Willard, B. E. (1996). Land Above the Trees: A Guide to American Alpine Tundra. Big Earth Publishing. ISBN 1-55566-171-8.

Legături externe

Northern Wood Lands
Timberline pe web site-ul National Geographic

[taiga-1] Elliott-Fisk, D.L. (2000). „The Taiga and Boreal Forest”. În Barbour, M.G.; Billings, M.D. North American Terrestrial Vegetation (ed. 2nd). Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-55986-7.

[ecosystem-2] Jørgensen, S.E. (2009). Ecosystem Ecology. Academic Press. ISBN 978-0-444-53466-8.

[3] Körner, C.; Riedl, S. (2012). Alpine Treelines: Functional Ecology of the Global High Elevation Tree Limits. Springer. ISBN 9783034803960.

[landabove-4] Zwinger, A.; Willard, B. E. (1996). Land Above the Trees: A Guide to American Alpine Tundra. Big Earth Publishing. ISBN 1-55566-171-8.

[1]

[2]

[3]

[4]