Vocală mijlocie anterioară rotunjită

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În fonetică, vocala mijlocie anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite. Simbolul acestui sunet în Alfabetul Fonetic Internațional este [ø]. Același simbol este folosit și pentru vocala semiînchisă anterioară rotunjită. Această ambiguitate este permisă deoarece nu există nici o limbă care să distingă fonemic cele două vocale. Atunci cînd se dorește diferențierea între vocala [ø] mijlocie și cea semiînchisă, varianta mijlocie se marchează cu semnul diacritic care indică deschiderea suplimentară a unei vocale, astfel: [ø̞].

În limba română acest sunet se folosește foarte rar, în cuvinte împrumutate din limbi precum franceza și germana: bleu /blø/, loess /løs/, pasteuriza /pas.tø.ri'za/, goethean /gø.te'an/. El mai apare sub formă de semivocală și în cuvinte cu diftongul scris eo, ca de exemplu vreo sau pleosc, care se pronunță de fapt [vrø̯o] și [plø̯osk]. Această particularitate a pronunției diftongului românesc eo a fost observată pentru prima dată de lingvistul suedez Alf Lombard.[1]

Pronunție[modificare | modificare sursă]

Exemple în alte limbi[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Alexandru Graur, Mic tratat de ortografie, Editura Științifică, București, 1974, p. 119

  Vocale     Vezi și AFI, consoane. Modificare   
Deschidere Anterioritate
Anterioare Semiant. Centrale Semipost. Posterioare
Închise
i
y
u
 
e
o
 
a
 
Cvasiînchise
Semiînchise
Mijlocii
Semideschise
Cvasideschise
Deschise
Legendă:
Celulele galbene corespund vocalelor din limba română.
Celulele crem indică vocale folosite rar în limba română.
Celulele gri corespund unor vocale rare, fără simbol fonetic.
În perechile de vocale, în stânga figurează varianta nerotunjită, iar în dreapta cea rotunjită.