Radu Greceanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Radu Greceanu
Date personale
Născut1650 Modificați la Wikidata
Greci, România Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani) Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Ocupațiecronicar[*] Modificați la Wikidata

Radu Greceanu (n. cca. 1655/1660 – d. ante 9 iulie 1725) a fost un cronicar muntean, autor al cronicii oficiale a lui Constantin Brâncoveanu.

Logofătul Radu Greceanu, împreună cu fratele său, logofătul Șerban Greceanu, a luat parte, alături de stolnicul Constantin Cantacuzino și cu sprijinul arhiereului Ghermano de Nyssa (directorul Academiei grecești din Constantinopol) și al lui Sevastos Kymenites (directorul școlii grecești din București) la traducerea Bibliei de la București  — prima ediție integrală în limba română a textului Sfintei Scripturi. Cartea a fost tradusă după textul Septuagintei și a apărut la 1688.[1] Apariția ei a reprezentat un moment important în procesul de dezvoltare a limbii române literare iar răspândirea ei pe întregul teritoriu locuit de români a contribuit la impunerea graiului muntenesc ca bază a limbii române literare.[2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Radu Greceanu s-a născut în satul Greci situat în județul Vlașca (în prezent localitatea se află pe teritoriul județului Dâmbovița). Părinții săi au fost - se presupune - proprietari de condiție modestă, nemenționați drept purtători de ranguri în documentele vremii.

Soția sa, Ecaterina, era fiica lui Ivașco Băleanu.[3]

Unica funcție deținută de Greceanu de-a lungul vieții a fost aceea de simplu logofăt, nu de vel logofăt, cum a susținut în mod eronat Ștefan D. Grecianu, responsabil pentru ediția din 1906 a cronicii.[4]

Cunoștea profund limba și întreaga cultură grecească. S-a ocupat timp de peste un deceniu de traducerea și tipărirea unor lucrări de cult, acțiune inițiată de domnitorul Șerban Cantacuzino, al cărui program politic urmărea întărirea ortodoxismului în zona Balcanilor drept armă împotriva turcilor.

În 1693, Radu Greceanu devine cronicarul oficial al domniei lui Constantin Brâncoveanu, calitate păstrată până la sfârșitul tragic al domnitorului în 1714. Portrivit cercetătoarei Aurora Ilieș, este plauzibilă ipoteza surghiunului lui Radu Greceanu în Asia Mică drept consecință a fidelității sale față de domnitor.

Cert este că la 9 iulie 1725 fiica lui, Maria, a donat Mănăstirii Stravropoleos o bucată din locul caselor ce le moștenise de la părinți, întru pomenirea sufletelor lor.[5]

Rămășițele lui Radu Greceanu se află în Cimitirul Bellu din București, după ce până în 1991 un mausoleu a fost ridicat la cimitirul Mănăstirii Cernica, care îi adăpostea osemintele.

Liceul Radu Greceanu din Slatina îi poartă numele.

Opere[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ortho-Logia: Constantin Jinga, „Biblia - cea mai tradusa carte. O retrospectiva istorica a traducerilor Sfintei Scripturi”
  2. ^ Ștefănescu, Ștefan (coord.) (). Enciclopedia istoriografiei românești. Editura științifică și enciclopedică. p. 162. 
  3. ^ Ilieș 1970, p. 8.
  4. ^ Ilieș 1970, p. 8, n. 17; p. 40.
  5. ^ Ilieș 1970, p. 9.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ilieș, Aurora (), „Studiu introductiv”, În Greceanu, Radu logofătul, Istoria Domniei lui Constantin Basarab Brîncoveanu Voievod (1688-1714), Studiu introductiv și ediție critică întocmite de Aurora Ilieș, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România 
  • "Dicționar al literaturii române de la origini până la 1900", Ed. acad. R. S. R., București, 1979
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Radu Greceanu
Wikisursă
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Radu Greceanu