Zsigmond Ormós

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Zsigmond Ormós
Ormós Zsigmond Vastagh.jpg
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Pecica, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani) Modificați la Wikidata
Budapesta, Austro-Ungaria[3] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Hungary.svg Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
scriitor
jurnalist
istoric de artă Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBudapesta Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba maghiară[4] Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politic Felirati Párt[*][[Felirati Párt (political party in Hungary)|​]]  Modificați la Wikidata
StudiiLiceul Piarist din Timișoara

Zsigmond Ormós (n. 20 februarie 1813, Pecica, județul Arad1894, Budapesta) a fost un jurist, politician, scriitor, ziarist, critic și istoric de artă maghiar, fondatorul muzeelor timișorene.

Viața și activitatea[modificare | modificare sursă]

Unul din cei mai de seamă bănățeni, Ormós Zsigmond s-a născut la Pecica în anul 1813, a studiat la Arad, Timișoara, Szeged, Oradea și Pozsony (Bratislava de astăzi). La Timișoara s-a reîntors ca jurist, după terminarea studiilor, având deja o activitate destul de bogată în domeniul literaturii.

Lansându-se ca funcționar public, a lucrat în administrația localităților Recaș și Buziaș, dar s-a manifestat și ca deputat în parlamentul de la Budapesta. După înnăbușirea revoluției din 1848-49, a fost arestat și întemnițat la Timișoara. Primind amnestie în 1850, a părăsit Ungaria, de fapt s-a autoexilat.

Timp de mai mulți ani a studiat istoria artei în Austria, Italia, Germania și Franța. În 1866 a fost ales subcomite, apoi, în 1871, comite de Timiș.

Fiind un pasionat colecționar de obiecte de artă, a pus bazele Societății de Arheologie și Istorie din Ungaria de Sud, nucleul Muzeului Banatului, dar și al Muzeului de Artă din Timișoara. Colecția lui de pictură, grafică și artă decorativă italiană, flamandă, germană, austriacă, maghiară și bănățeană, constând din lucrări de primă mână, respectiv copii după mari maeștri, va intra în patrimoniul asociației menționate prin donația lui testamentară din 18 septembrie 1895.

Savantul Ormós Zsigmond s-a stins din viață la Budapesta, în 1894.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ormós Zsigmond, accesat în  
  2. ^ Zsigmond Ormos, Autoritatea BnF 
  3. ^ , accesat în  
  4. ^ Ormós, Sigmund von (BLKÖ)[*][[Ormós, Sigmund von (BLKÖ) (entry in the Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich (vol. 21, p. 104))|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Benkő Samu: Ormós Zsigmond ifjúsága és irodalmi munkásságának kezdetei (Ormós Zsigmond: Szabadelmű levelek, București 1976)
  • Gurzó K. Enikő: Ormós Zsigmond, a polihisztor (Művelődés, Cluj, ianuarie 2004)
  • Gurzó K. Enikő: Ormós Zsigmond hagyatéka (Művelődés, Cluj, februarie 2004)
  • Gurzó K. Enikő: Az Ormós-hagyaték (Erdélyi Napló, Oradea, decembrie 2002)
  • Ormós Zsigmond emlékkönyv (Magyar Testvérek, Timișoara 1883)

Legături externe[modificare | modificare sursă]