Yohannes al IV-lea al Etiopiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Yohannes al IV-lea
Împărat al Etiopiei
Yohannesson.jpg
Împăratul Yohannes al IV-lea cu fiul și moștenitorul său, Ras Araya Selassie Yohannes
Date personale
Născut 1831
Mai Beha, Tembien, Tigray
Decedat 10 martie 1889
Metemma, Etiopia Modificați la Wikidata
Copii Araya Selassie Yohannes[*]
Ras Mengesha Yohannes[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Ethiopia.svg Etiopia Modificați la Wikidata
Religie Biserica ortodoxă etiopiană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Dinastia Solomonidă
Domnie
Domnie 12 ianuarie 1872 – 10 martie 1889
Încoronare 12 ianuarie 1872
Predecesor Tekle Giyorgis al II-lea
Succesor Menelik al II-lea

Yohannes al IV-lea (în alfabetul Ge'ez ዮሓንስ Yōḥānnis, n. 11 iulie 1831[1] – d. 10 martie 1889), născut Lidj Kassay Mercha, a fost împărat al Etiopiei din 1872 și până la moartea sa. El era cunoscut și sub numele de cavalerul Abba Bezbez.

Yohannes s-a născut prin 1837 la Mai Beha, un oraș din Tigray, în nordul Imperiului Etiopian. A învățat, în parte, cu tatăl său,Mercha, Shum-ul din Tembien. Prima funcție însemnată el a ocupat-o în anii 1860 , când colaborase cu împăratul (Negusse Negest) Tewodros al II-lea în pacificarea regiunii Tigray, și drept urmare a fost numit guvernatorul acesteia. Cu timpul, el s-a distanțat de împărat, iar apoi s-a revoltat pe față împotriva acestuia la finele anilor 1860. Kassay a cooperat cu britanicii în cursul expediției militare a acestora care a dus la detronarea împăratului în 1868. În acelaș an, el a început să-și pregătească oastea pentru a-l înfrunta pe noul suveran, Tekle Giyorgis al II-lea. Acesta a hotărât să-l supună, dar Kassay a reușit să-l înfrângă în două rânduri.

La 21 ianuarie 1872 Kassay Mercha a fost încoronat ca Negusse Negest, Împărat al Împăraților al Etiopiei, sub numele de Yohannes al IV-lea. El a continuat acțiunea de unificare a țării, începută de Tewodros al II-lea, dar într-o manieră diferită. Favorabil unității țării, el a lăsat totuși șefilor locali, o anumită margine de libertate, și s-a străduit cât a putut, să mențină echilibrul politico-militar dintre guvernatorii diverselor provincii. În afara unirii politice, el s-a atașat puternic de cauza unității religioase sub conducerea Bisericii ortodoxe etiopiene și s-a lansat în mai multe campanii de convertire a populației la creștinism. El a combătut în acelaș timp și activitatea misionarilor străini, pe care i-a perceput ca pe un braț religios al diplomației puterilor europene.

Yohannes al IV-lea a fost și el un apărător al independenței etiopiene. După deschiderea Canalului de Suez în 1869, Etiopia a devenit ținta mai multor planuri de invazie străină. Primul război pe care Etiopia a fost nevoită să -l sustina, a fost cel contra Egiptului, care la inceputul anilor 1870 își extinse deja influența până în Cornul Africii. În ciuda unei superiorități tehnice a egiptenilor, Yohannes al IV-lea i-a înfrânt în bătăliile de la Gundet și Gura. Un al doilea conflict în 1887 a izbucnit cu italienii,care erau prezenți la Metsewa din anul 1885. După o primă victorie italiană în 1887,Ras Alula Engida, un iscusit general al împăratului, i-a biruit și pe aceștia în lupta de la Dogali, obligându-i să se retragă spre coastă. În sfârșit, în 1889, Yohannes a vrut să pună capăt incursiunilor armate ale Mahdiștilor sudanezi care loveau populațiile etiopiene din nord-vest.

La 9 martie 1889 el a ieșit în fruntea unei mari armate înspre Metemna, unde s-a produs înfruntarea cu inamicii musulmani. În cursul luptei, împăratul a fost rănit de două ori. În ziua următoare el a murit în urma rănilor. Dacă lupta pentru unificarea țării a fost în vremea sa mai puțin impresionantă decât în zilele lui Tewodros, politica sa nu a fost mai puțin reușită. Domnia sa a pregătit terenul pentru lupta pe care a dus-o apoi Menelik al II-lea împotriva ofensivei coloniale italiene.În ochii etiopienilor, și Yohannes al IV-lea rămâne un suveran care a fost devotat credinței și patriei, pentru care a știut să-si dea și viața.

Copilăria[modificare | modificare sursă]

Yohannes s-a născut în provincia Enderta, fiul lui Mercha, Shum (guvernator) al provincie Tembien, și al soției sale Woizero („Damă”) Silass Dimtsu (Amata Selassie), fiica Dejazmach-ului (duce) Dimtsu Debbab din Enderta, nepotul puternicului Ras Wolde Selassie din Enderta. Prin linia bunicii dinspre tată, Yohannes putea revendica descendență solomonidă; bunica dinspre tată era Woizero Workewoha KaleKristoss din Adwa, nepoata lui Ras Mikael Sehul, și a soției sale Aster Iyasu, fiica împărătesei Mentewab și a amantului ei Melmal Iyasu.

Yohannes avea descendență solomonidă mai îndepărtată prin familia din Tembien a tatălui său, tot printr-o legătură feminină. Tatăl Amatei Selassie, Dimtsu din Endarta, făcea parte din familia care deținea puterea în Tigray în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, iar mama ei provenea din linia aristocratică a Shumilor din Agame.

Venirea la putere[modificare | modificare sursă]

Yohannes, cunoscut atunci drept Comandant al Porții (Dejazmach) Kassai, era dușman declarat al împăratului Tewodros al II-lea, și a susținut forțele britanice sosite să-l învingă pe acesta în 1868. În semn de recunoștință, britanicii i-au dat lui Yohannes, care pe atunci purta titlul de Dejazmach Kassai, un mare număr de arme de foc după retragerea de după victoria de la Amba Mariam (Magdala). Astfel, el a reușit să controleze provincia Tigray, devenind unul dintre cei mai puternici trei prinți din Etiopia (ceilalți fiind Wagshum Gobeze din Lasta și Wag (viitorul împărat Emperor Tekle Giyorgis al II-lea), precum și Regele (Negus) Menelek din Shewa viitorul împărat Menelek al II-lea). Toți trei râvneau să devină unic conducător, revendicând descendența din dinastia solomonidă. Rivalitatea Dejazmach-ului Kassai cu Wagshum a fost complicată de faptul că sora lui, Dinqinesh Mercha, era căsătorită cu Wagshum Gobeze. După doar cinci ani, Wagshum Gobeze a jucat rolul militar decisiv în a se asigura că Dejazmach Kassai își învinge rivalii și devine figura proeminentă din Tigray. Noua lor rivalitate era nepotrivită pentru amândoi la nivel personal.

Desen european cu Yohannes al IV-lea

În 1868, Wagshum Gobeze s-a proclamat împărat sub numele de Tekle Giyorgis al II-lea al Etiopiei la Soqota în districtul Wag. Întrucât Abuna al Bisericii Ortodoxe Etiopiene murise de puțin timp, și nimeni nu putea încorona noul împărat. Într-un efort de a-l face pe Kassai să-i recunoască titlul, Tekle Giyorgis și-a făcut cumnatul „Re-ese Mekwanint” („primul între nobili”). Dejazmach Kassai a început imediat să folosească titlul, dar nu i-a recunoscut lui Tekle Giyorgis titlul de împărat și a refuzat să-i dea omagiu.

După ce și-a consolidat poziția prin obținerea sprijinului lui Adal din Gojjam și a Regelui Menelik din Shewa, prin căsătorie, precum și după ce a controlat Wollo prin forță, Tekle Giyorgis a trecut râul Takazze în Tigray în 1871 într-o campanie împotriva lui Kassai. Bazându-se pe pregătirea dată de aventurierul britanic John Kirkham soldaților săi, și considerabila cantitate de arme lăsate lor de expediția britanică ce l-a învins pe împăratul Tewodros al II-lea, Dejazmach Kassai s-a ciocnit cu împăratul la Adwa la 11 iulie 1871, luându-l prizonier și detronându-l. Împăratul Tekle Giyorgis a murit anul următor în prizonierat. După moartea lui Tekle Giyorgis, văduva sa, împărăteasa Dinkinesh Mercha, s-a stabilit la Mekele la curtea fratelui ei, noul împărat Yohannes al IV-lea, și a continuat să dețină titlul de împărăteasă în tot cursul domniei lui.

Kassai se pregătise pentru această zi, și avea fonduri strânse pentru a-l plăti pe patriarhul Bisericii Copte din Alexandria săă numească un nou arhiepiscop al Bisericii Etiopiei, în locul lui Abuna Salama care a murit în 1867. Patriarhul Chiril al V-lea i l-a trimis pe Abuna Atnatewos, care a sosit în iunie 1869.[2]

La 12 ianuarie 1872, Atnatewos l-a încoronat pe Kassai la Axum. El a luat numele și titlul de împărat, devenind primul împărat încoronat în acest oraș istoric de la Fasilides în 1632. Adal din Gojjam s-a supus curând lui Yohannes și l-a recunoscut ca Împărat. Adal a fost răsplătit cu titlurile de Ras și Rege (Negus) al Gojjamului. Adal a primit și numele de Tekle Haymanot Tessemma.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Numeroase surse dau 1821 sau 1831 ca an al nașterii.
  2. ^ Paul B. Henze, Layers of Time: A History of Ethiopia (New York: Palgrave, 2000), p. 146