Wahhabism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Wahhabism (arabă الوهابية, translit. al-Wahhābiya(h)) este o doctrină islamică și o mișcare religioasă fondată de Muhammad Ibn Abd al-Wahhab. A fost descrisă ca „ultraconservatoare”,[1] „austeră”,[2] „fundamentalistă”[3] sau „puritană”.[4][5] Adepții ei au considerat-o o „mișcare reformatoare” islamică al cărei scop este reintroducerea „adulației monoteiste pure” (tawhid),[6] iar oponenții săi o „mișcare sectantă deviantă”,[6] „o sectă scelerată”[7] și o distorsionare a Islamului.[2][8] Termenul de wahhabist este adesea folosit în mod polemic, iar aderenții curentului resping în general utilizarea lui, preferând să fie numiți salafiști sau muwahhizi.[9][10][11] Mișcarea pune accentul pe principiul de tawhid,[12] respectiv „unicitatea” și „unitatea” lui Dumnezeu.[13] Wahhabismul își afirmă drept principale influențe pe Ahmad ibn Hanbal (780–855) și Ibn Taymiyya (1263–1328), amândoi aparținând Școlii hanbalite,[5] deși proporția influenței lor reale asupra dogmaticilor mișcării a fost contestată.[14][15]

Wahhabismul este denumit după predicatorul și activistul din secolul al XVIII-lea Muhammad ibn Abd al-Wahhab (1703–1792).[16] El a declanșat o mișcare de reformă în regiunea izolată și puțin populată Najd,[17] propovăduind eradicarea răspânditelor cutume sunite precum venerarea sfinților, căutarea mijlocirii și vizitarea mormintelor lor, toate fiind practicate în întreaga lume islamică, dar pe care el le-a considerat idolatrii (shirk), impurități și inovații în islam (Bid'ah).[18][13] Până la urmă, el a încheiat un pact cu un conducător local, Muhammad bin Saud, oferind supunere politică și promițându-i că protejarea și propagarea mișcării wahhabite înseamnă „putere și glorie”, precum și domnie peste „pământuri și oameni”.[19]

Definiții și etimologie[modificare | modificare sursă]

Definiții[modificare | modificare sursă]

Unele definiții sau utilizări ale termenului de islam wahhabit includ:

  • „un corp de doctrine” și „un set de atitudini și comportament derivate din învățăturile unui reformist religios deosebit de sever care a trăit în Arabia centrală la jumătatea secolului al XVII-lea”. (Gilles Kepel)[20]
  • „islam pur” (David Commins, parafrazând definiția adepților),[8] care nu deviază în nici un fel de la legea Sharia și care ar trebui numit islam, nu wahhabism. (Regele Salman bin Abdulaziz al Arabiei Saudite)[21]
  • „un crez greșit care favorizează intoleranța, promovează teologia simplistă și restrânge capacitatea islamului de adaptare la împrejurări diverse și schimbare”. (David Commins, parafrazând definiția oponenților curentului)[8]
  • „o mișcare reformatoare conservatoare ... crezul pe care a fost fondat regatul Arabiei Saudite și [care] a influențat mișcările islamice din toată lumea”. (Encyclopedia of Islam and the Muslim world)[22]
  • „o sectă dominantă în Arabia Saudită și Qatar”, cu capete de pod în „India, Africa și pretutindeni”, cu o „fermă interpretare fundamentalistă a islamului în tradiția lui Ibn Hanbal”. (Cyril Glasse)[12]
  • o „mișcare reformistă/de trezire spirituală din secolul al XVIII-lea pentru reconstrucția socio-morală a societății” „fondată de Muhammad ibn Abd al-Wahhab” (Oxford Dictionary of Islam).[23]
  • la origine o „reînvigorare literală” a principiilor islamice care ignoră latura spirituală a islamului, care „a crescut pe aripile entuziasmului și năzuinței și care apoi s-a scufundat în abisurile neprihănirii de sine fariseice” după ce a câștigat putere și și-a pierdut „năzuința și umilința”. (Muhammad Asad)[24]
  • „un trend politic” în islam care „a fost adoptat pentru scopuri de împărțire a puterii”, dar care nu poate fi numit sectă deoarece „nu are practici deosebite, nici rituri deosebite și nici o interpretare deosebită a religiei care diferă de corpul principal al islamului sunit”. (Abdallah Al Obeid, fost decan al Universității Islamice din Medina și membru al Consiliului Consultativ Saudit)[25]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mark Juergensmeyer, Wade Clark Roof, ed (2011). „Encyclopedia of Global Religion”. Encyclopedia of Global Religion. SAGE Publications. p. 1369. https://books.google.com/books?id=WwJzAwAAQBAJ&pg=PA1369. 
  2. ^ a b Analysis Wahhabism”. PBS Frontline. http://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/shows/saudi/analyses/wahhabism.html. Accesat la 6 iulie 2017. „De mai mult de două secole, wahhabismul este crezul dominant al Arabiei Saudite. Este o formă austeră a islamului sunit care insistă pe o interpretare literală a Coranului. Wahhabiștii cred că toți cei care nu practică forma lor de islam sunt păgâni și dușmani. Criticii spun că rigiditatea wahhabismului a condus la interpretarea greșită și distorsionarea islamului, arătând cu degetul spre extremiști precum Osama bin Laden și Talibanii. Creșterea explozivă a wahhabismului a început în anii 1970, când „societăți caritabile” saudite au demarat programe de finanțare a școlilor wahhabite (madrase) și moscheelor, de la Islamabad și până în Culver City, California. 
  3. ^ Schwartz, Steven. „Saudi Arabia and the Rise of the Wahhabi Threat. http://www.meforum.org/535/saudi-arabia-and-the-rise-of-the-wahhabi-threat. Accesat la 24 iunie 2014. 
  4. ^ Kampeas, Ron. „Fundamentalist Wahhabism Comes to U.S.”. Belief.net, Associate Press. http://www.beliefnet.com/Faiths/Islam/2001/12/Fundamentalist-Wahhabism-Comes-To-U-S.aspx. Accesat la 27 februarie 2014. 
  5. ^ a b Wahhabi”. Encyclopædia Britannica Online. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/634039/Wahhabi. Accesat la 12 decembrie 2010. 
  6. ^ a b Commins, David (2006). The Wahhabi Mission and Saudi Arabia. I.B. Tauris. p. vi. ISBN 9781845110802. https://books.google.com/?id=kQN6q16dIjAC&printsec=frontcover&dq=wahhabism#v=onepage&q=wahhabism&f=false 
  7. ^ Valentine, Simon. Force and Fanaticism. Oxford University Press. pp. 16–17. https://books.google.com/books?id=B6mKCwAAQBAJ&pg=PA16. Accesat la 24 iulie 2016. „Majoritatea suniților și șiiților obișnuiți din toată lumea dezaprobă puternic interpretarea wahhabistă subliniată anterior. În loc să vadă wahhabismul ca pe o mișcare reformatoare, mulți musulmani o resping în cei mai duri termeni ca firqa, o facțiune nouă, o sectă scelerată. 
  8. ^ a b c Commins, David (2009). The Wahhabi Mission and Saudi Arabia. I.B.Tauris. p. viv. „În timp ce wahhabismul susține că reprezintă islamul în forma lui cea mai pură, alți musulmani îl consideră un crez greșit care favorizează intoleranța, promovează teologia simplistă și restrânge capacitatea islamului de adaptare la împrejurări diverse și schimbare. 
  9. ^ Wiktorowicz, Quintan. "Anatomy of the Salafi Movement" in Studies in Conflict & Terrorism, Vol. 29 (2006): p. 235, footnote.
  10. ^ DeLong-Bas, Natana J. (2004). Wahhabi Islam: From Revival and Reform to Global Jihad (ed. First). Oxford University Press, USA. pp. 123–24. ISBN 0-19-516991-3. „Wahhabismul a devenit [...] un termen general pentru orice mișcare islamică ce are o tendință aparentă spre misoginie, militantism, extremism sau interpretare strictă și literală a Coranului și hadithelor. 
  11. ^ Commins, David (2009). The Wahhabi Mission and Saudi Arabia. I.B.Tauris. p. ix. „Prin urmare, adepții mișcării susțin că wahhabism este un termen impropriu folosit pentru eforturile lor de a resuscita credințele și practicile islamice corecte. În locul etichetei de wahhabist, ei preferă ori salafist, cineva care urmează căile primilor strămoși musulmani (salaf), ori muwahhid, cineva care propovăduiește unitatea lui Dumnezeu. 
  12. ^ a b see also: Glasse, Cyril, The New Encyclopedia of Islam, Rowman & Littlefield, (2001), pp. 469–72
  13. ^ a b Esposito 2003, p. 333
  14. ^ Christopher Melchert, The Ḥanābila and the Early Sufis, Arabica, T. 48, Fasc. 3 (Brill, 2001).
  15. ^ James Pavlin (tr.), intro to Ibn Taymiyyah, Epistle on Worship: Risālat al-ʿUbūdiyya (London: Islamic Texts Society, 2015).
  16. ^ Michael Sells, profesor de Istoria și literatura islamului și Literatură comparativă la Universitatea din Chicago, Wahhabist Ideology: What It Is And Why It’s A Problem. 12 Dec 2016.
  17. ^ Commins, David (2006). The Wahhabi Mission and Saudi Arabia. I.B.Tauris. p. 7. ISBN 9780857731357. https://books.google.com/?id=SKf3AgAAQBAJ&pg=PA7&lpg=PA7&dq=wahhabi+nejd+thinly+populated#v=onepage&q=wahhabi%20nejd%20thinly%20populated&f=false. „Mișcarea religioasă reformatoare wahhabită a apărut în Najd, inima vastă și slab populată a Arabiei Centrale. 
  18. ^ Wahhabi”. GlobalSecurity.org. 27 aprilie 2005. Există o versiune arhivată la 7 mai 2005. http://www.globalsecurity.org/military/world/gulf/wahhabi.htm. Accesat la 10 mai 2008. 
  19. ^ Lacey, Robert (2009). Inside the Kingdom: Kings, Clerics, Modernists, Terrorists, and the Struggle for Saudi Arabia. Viking. pp. 10–11. „cei doi ... au încheiat un pact. Ibn Saud va proteja și propaga rigidele doctrine ale misiunii wahhabite, care au transformat Coranul în baza guvernării. În schimb, Abdul Wahhab îl va sprijini pe conducător, furnizându-i „putere și glorie”. Acela care va transmite mai departe mesajul său, a promis Abdul Wahhab, „va domni peste pământuri și oameni prin intermediul acestuia”. 
  20. ^ Kepel, Gilles (2004). The War for Muslim Minds. Belknap Press of Harvard University Press. p. 157 
  21. ^ Mahdi, Wael (18 martie 2010). „There is no such thing as Wahabism, Saudi prince says”. The National. Abu Dhabi Media. http://www.thenational.ae/news/world/middle-east/there-is-no-such-thing-as-wahabism-saudi-prince-says. Accesat la 12 iunie 2014. 
  22. ^ Encyclopedia of Islam and the Muslim World. MacMillan Reference. 2004. p. 727 
  23. ^ Esposito, John L., ed (15 mai 2003). „(entry for Muhammad ibn Abd al-Wahhab)”. The Oxford Dictionary of Islam. Oxford University Press. p. 123. ISBN 9780199757268. https://books.google.com/?id=E324pQEEQQcC&printsec=frontcover&dq=The+Oxford+Dictionary+of+Islam#v=onepage&q=wahhab&f=false 
  24. ^ Muhammad Asad, The Road to Mecca, ISBN: 978-0930452797
  25. ^ Ibrahim, Youssef Michel (11 august 2002). „The Mideast Threat That's Hard to Define”. The Washington Post. http://www.cfr.org/religion/mideast-threat-s-hard-define/p4702. Accesat la 21 august 2014.