Vladislav G. Bagrov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Vladislav G. Bagrov
Date personale
Născut (80 de ani) Modificați la Wikidata
Tomsk, Rusia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Soviet Union.svg URSS
Flag of Russia.svg Rusia Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician teoretician[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniufizică teoretică  Modificați la Wikidata
InstituțieTomsk State University[*]  Modificați la Wikidata
Alma MaterTomsk State University[*]  Modificați la Wikidata

Vladislav G. Bagrov (n. 1 octombrie 1938, Tomsk) este un fizician teoretician din Federația rusă, profesor universitar, șef de catedră la Universitatea din Tomsk, șef al secției de fizică teoretică al institututului de electronică de înaltă precizie al Secției siberiene al Academiei de Științe din Federația rusă, membru al Prezidiului Societății de fizică din Rusia, membrui al conducerii Asociației de gravitație din Rusia, om emerit al științei din Federația rusă.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut al Tomsk, ca fiu al lui Gavriil Bagrov. A absolvit școala pentru bărbați N. 3 din Tomsk cu medalie de aur. A fost membru ULCT din 1952 până în anul 1964. A absolvt Facultatea de fizică a Universității din Tomsk în anul 1961. În anii 1961-1964 a fost doctorandul profesorului Igor Ternov la catedra de fizică teoretică a Universității din Moscova. Din 1 octombrie 1964 este asistent, din 11 octombrie 1965- lector superior, din 14 noiembrie 1966-conferențiar al catedrei de fizică experimentală a Institututului Politehnic din Tomsk. Din 20 aprilie 1967 și până în anul 1969- cercetător științific superior (doctorand)la catedra de fizică teoretică a Universității din Moscova. Din 1969 - conferențiar, șef al catedrei de fizică treoretică șe experimentală a Institutului politehnic din Tomsk. Din 10 ianuarie 1973-șef al catedrei de fizică generală a Universității din Tomsk. Din 2 octombrie 1974- șef al catedrei de electrodinamică și teorie a cîmpului a Universității din Tomsk, care a fost creată din ințiativă proprie la Universitatea din Tomsk. Din 1 decembrie 1970- șef al secției de teorie a Institutului de electronică de înaltă precizie a secției Siberiene a Academiei de Științe din Federația Rusă. Din 1 octombrie 1978 - șed al laboratorului de electrodinamică a Universitîții din Tomsk. Din 1 septembrie 1992- șef al catedrei de teorie cuantică a câmpului a Universității din Tomsk. Continuă să lucreze la Institutul de electronică de înaltă precizie a secției Siberiene a Academiei de Științe din Federația Rusă prin cumul.

Activitate științifico-didactică[modificare | modificare sursă]

  • Din inițiativa lui Bagrov în anul 1978 la Universitatea din Tomsk a fost deschisă specializarea "electrodinamica" și catedra nouă de fizică a plasmei. La universitatea din Tomsk a ținut cursurile principale de fizică generală și teoretică: fizica generală, fizica atomică, electrodinamica, mecanica cuantică, fizica matematică, mecanica cuantică relativistă, teoria cuantică a câmpurilor.
  • A publicat prima lucrare în anul 1965 în domeniul electrodinamicii clasice. Cercetările principale științifice ale lui Bagrov și a coautorilor săi, sunt axate pe aprofundarea cercetărilor de radiației de sincrotron, studiul proprităților covariante ale spinului particulelor relativiste, care stau la baza calculelor unor procese concrete de interacții ale particulelor elementare în câmpuri externe electromagnetice, de interes pentru fizica și tehnica acceleratoarelor, electrodinamica aplicată, fizica radiației undelor electromagnetice. În domeniul fizicii matematice, Bagrov s-a preocupat împreună cu discipolii de probleme ale separării variabilelor în ecuațiile fundamentale ale teoriei cuantice relativiste în câmpuri externe electromagnetice și gravitaționale de configurații diferite.
  • Bagrov a publicat în colaborare circa 450 de articole științifice în ediții rusești și din străinătate.
  • Este considerat reîntemeietorul școlii din Tomsk de fizică teoretică, după dispariția profesorului Petru Tartakovskii în anul 1940. Deasemenea, după moartea profesorilor Isaak Pomeranciuk, Dmitri Ivanenko, Arseni Sokolov, Sergei Kapița și Igor Ternov unii îl considerră liderul școlii din Rusia de radiație sincrotronă.
  • În anul 1985 a fost lector invitat la școala Științifică de fizică "Procese cuantice în câmpuri intense", care s-a ținut la Chișinău

Distincții și premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Societății din Moscova a naturaliștilor
  • Premiul Universității din Tomsk pentru lucrările de electrodinamică
  • Membru al Prezidiului Societății de fizică din Rusia
  • Membru al conducerii Asociației de gravitație din Rusia
  • Om emerit al științei din Federația rusă
  • Profesor Soros
  • Profesor Emerit al Universității din Tomsk
  • Medalia Meritului a Universității din Tomsk

Discipoli[modificare | modificare sursă]

  • P. Bozrikov
  • N. Bîzov
  • Iu. Volfengaut
  • A.S. Vșivțev
  • Serghei Gavrilov
  • A. Evseievici
  • A.G. Karavaev
  • Genadie Kopîtov
  • A. Meșkov
  • Valerii Obuhov
  • Sergei Odintsov
  • K. Osetrin
  • Ravil Rzaev
  • N. Suhomlin
  • S. Tvorogov
  • V. Tliacev
  • Aleksandr Șapovalov
  • V. Șahmatov
  • G. Ekle
  • A. Hudomiasov
  • A. Sahapov

Despre[modificare | modificare sursă]

Fotografii[modificare | modificare sursă]