Vindecarea surdomutului din Decapolis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Cristos vindecând surdomutul din Decapolis, de Bartholomeus Breenbergh, 1635

Vindecarea surdomutului din Decapole este una din minunile lui Iisus, consemnată numai în Evanghelia după Marcu (7:31-37).[1] Povestirea ei prezintă multe paralele cu vindecarea orbului din Betsaida din Marcu 8:22-26.

În conformitate cu Evanghelia după Marcu, când Iisus a intrat în provincia Decapolis, după ce a trecut prin Sidon și a mers la Marea Galileei, niște oameni i-au adus un om care era surd și vorbea greu și l-au rugat pe Iisus să-și pună mâna peste el. Evanghelia după Marcu prezintă acest eveniment astfel:

"După ce l-a luat, la o parte, din mulțime, Iisus i-a pus degetele în urechi. Apoi a scuipat și i-a atins limba cu salivă. A privit apoi spre cer, a suspinat și i-a zis: "Effatta!" (ceea ce înseamnă "Deschide-te!"). Îndată i s-au deschis urechile omului, legătura limbii lui s-a dezlegat și el a început să vorbească clar. Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui. Dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât ei vorbeau mai mult despre el. Oamenii erau uluiți peste măsură și spuneau: "Toate le-a făcut bine, pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească."

Editorul Evangheliei după Marcu, Lamar Williamson a commentat că aceasta este ultima dintr-o serie de minuni care se finalizează cu prezentarea identității lui Iisus, așa cum a fost confirmată de afirmația cristologică a Apostolului Petru din Marcu 8:29 unde Petru exclamă: "Tu ești Mesia".[2]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Evanghelia după Marcu 7:31-37
  2. ^ Lamar Williamson 1983 Mark ISBN 0-8042-3121-4 p. 138-140