Victor Crăsescu
| Victor Crăsescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Chișinău, Imperiul Rus |
| Decedat | 1918 (69 de ani) Slănic, România |
| Copii | Sergiu Victor Cujbă |
| Cetățenie |  Imperiul Rus Regatul României |
| Ocupație | scriitor |
| Limbi vorbite | română |
| Activitate | |
| Pseudonim | Ştefan Basarabeanu, Ștefan Valahu[1] , V. Ursu |
| Studii | Universitatea din București Universitatea Imperială Novorossiia[*][2] |
| Mișcare/curent literar | realism social, literatură proletară[*], naturalism, didacticism , Contemporanul |
Modifică date / text  | |
Victor Crăsescu (Crasiuc, cunoscut sub pseudonimul Ștefan Basarabeanu, n. 1848, Chișinău – d. 1918, după alte date s-a născut la 16 octombrie 1850 și a decedat în 1917[3]) a fost un medic, prozator, ateu și activist de stânga român basarabean. În perioada 1862-1866 а frecventat cîteva clase ale gimnaziului din Chișinău[4], pe care a trebuit să-l părăsească din lipsa de mijloace materiale, ca să urmeze apoi cursurile seminarului, în 1871-1872[4]. În 1872-73 a studiat medicina la Universitatea din Odesa, perioadă în care a devenit anarhist.
În 1878 este unul din membrii importanți ai cercului narodnicist din Chișinău.
În 1879 emigrează în Elveția[3] și SUA. S-a întors în Basarabia, dar, fiind persecutat de autoritățile imperiale ruse, s-a refugiat în România împreună cu fiul său, Sergiu Victor Cujbă.
În 1881 se stabilește la Tulcea, în Dobrogea. Cîtva timp a condus comuna agricolă înființată de refugiați în satul Armutnî. În 1895 a obținut un doctorat în medicină la București, cu teza ”Contribuțiuni la studiul pediatriei populare”[4]. A devenit un colaborator al marxistului Constantin Dobrogeanu-Gherea, publicând în ziarul socialist Contemporanul. A mai fost apropiat de Zamfir Ralli-Arbore.
Împreună cu Bogdan Petriceicu Hașdeu și Zamfir Ralli-Arbore editează între 1891-1894 revista ”Amicul Copiilor”[3][5].
Pe la sfârșitul anilor 1890 se stabilește în Slănic, iar în 1897 primește cetățenia română.
A tradus din mai mulți autori ruși: Nikolai Gogol (povestirea ”Caleașca”), Mihail Saltîkov-Șcedrin (poveștile satirice ”Virtuțile și vițiurile” și ”Bietul lup”[3]), Ivan Turgheniev (”Ion Buzdugan vătavul”).
A devenit un activist pentru vot universal și atât el, cât și fiul său, au devenit adepți ai naționalismului, dar dintr-o perspectivă progresistă de stânga. Crăsescu a mai susținut emanciparea evreilor, atrăgând critici din partea altor naționaliști. În 1903 a fondat și organizat un departament pentru țărani al Crucii Roșii, iar apoi a devenit medic-șef de plasă, funcție din care a combătut epidemiile de tifos, holeră și scarlatină. În 1916, a preferat să rămână în teritoriul ocupat de germani, pentru a se lupta cu epidemia de tifos din Prahova, și a decedat în 1918.
Surse
- Victor Crăsescu // Fugarul de la seminar. Schițe și povestiri din viața seminariștilor, a clericilor și a pescarilor dunăreni. — Chișinău, Literatura artistică, 1984.
Opera
- Spirca (1887)
- Fugarul de la seminar
- Examenul
- Părintele Baltag
- Sosește
- Fost-a el de vină? (1884)
- Sălbaticul
- Legea lui Linci
- Furtuna
- Pescarii
- Ovreiul (roman)
- Hotărîrea lui Ion Butuc și a bogoslovilor.
REFERINȚE
[modificare | modificare sursă]- ↑ https://chisinauorasulmeu.com/2014/05/19/scriitorul-victor-crasescu/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ „Concise Literary Encyclopedia, 3rd volume”. Moscova: Marea Enciclopedie Rusă. . Wikidata Q24258997.
- 1 2 3 4 Енчиклопедия Советикэ Молдовеняскэ. Волумул 3. Редакция Принчипалэ а Енчиклопедией Советиче Молдовенешть. . p. 509.
- 1 2 3 ЛИТЕРАТУРА ШИ АРТА МОЛДОВЕЙ. 1. РЕДАКЦИЯ ПРИНЧИПАЛЭ А ЕНЧИКЛОПЕДИЕЙ СОВЕТИЧЕ МОЛДОВЕНЕШТЬ. . p. 345.
- ↑ „Amicul copiilor | Reviste | Cronologia della Letteratura Rumena - UniFI - UniFI”. www.clrm.unifi.it. Accesat în .
| Acest articol biografic despre un român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
 | Acest articol biografic despre un moldovean este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |