Vic
 | Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut. Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă. |
| Vic | |||
| Vich | |||
| — municipiu — | |||
.jpg) .jpg) .jpg) .jpg)   .jpg) .jpg) De sus în jos: Piața Majoră, Templul roman din Vic, Catedrala din Vic, Piața Pietății, Podul Queralt, Casa Orașului, clopotnița Catedralei din Vic și templul San Antoni Maria Claret. | |||
| |||
.svg)  Vic Vic (Spania) | |||
| Coordonate: 41°55′52″N 2°15′21″E / 41.93111°N 2.25583°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară | Spania | ||
| Comunitate autonomă | Catalonia | ||
| Provincie | Barcelona | ||
| Reședință | Vich[*][1] | ||
| Comarca | Osona | ||
| Guvernare | |||
| - Primar | Albert Castells[*][2] (Junts, ) | ||
| Suprafață[3] | |||
| - Total | 30,92 km² | ||
| Altitudine[3] | 498 m.d.m. | ||
| Populație (2024) | |||
| - Total | 49,53 locuitori | ||
| - Densitate | 1,6 loc./km² | ||
| În 2006 populația era de 38.747 locuitori. | |||
| Fus orar | CET (+1) | ||
| - Ora de vară (DST) | CEST (+2) | ||
| Cod poștal | 08500 | ||
| Localități înfrățite | |||
| - Somoto[*] | Nicaragua | ||
| - Torredonjimeno[*] | Spania | ||
* Alte forme ale numelui: Vich; în surse istorice apare și forma Vique, iar numele latin al vechii așezări era Ausa.[4]
| |||
| Prezență online | |||
| Situl oficial GeoNames  OpenStreetMap relation ID | |||
| |||
 | |||
Modifică date / text  | |||
Vic (cunoscut istoric și sub forma Vich) este un municipiu spaniol și capitala comarcii Osona, situat la sud de regiunea Alt Ter, în provincia Barcelona, în cadrul comunității autonome Catalonia. Este una dintre capitalele de comarcă ale Cataloniei interioare.
Date administrative de bază: cod poștal 08500; altitudine 484 m deasupra nivelului mării (Idescat); suprafață de 30,92 km² (o altă sursă indică 30,58 km²); 2 nuclee de populație; sediu al unui partid judiciar propriu, numit tot Vic. Localitatea are stemă și drapel proprii. Din 2023, primar este Albert Castells (Junts per Catalunya); bugetul municipal pentru anul 2020 a fost de 53.717.017,45 €. Site-ul oficial este vic.cat.
Populația orașului este de 49.530 de locuitori (2024), conform Institutul de Statistică al Cataloniei (Idescat). Locuitorii sunt numiți vicense (din latinescul Vicensis), precum și, în forme mai vechi sau regionale, vigitano/-a, vigatán/-ana, ausense, ausetano/-a sau ausonense.
Toponimie
[modificare | modificare sursă]Numele acestui municipiu a fost scris timp de secole sub forma "Vich", conform ortografiei tradiționale. Începând de la începutul anilor 1980, forma oficială este "Vic", ca urmare a aplicării Normelor ortografice ale Institutului de Studii Catalane. Grafia cu "h" final s-a păstrat în numele de familie Vich, precum și în numele unei localități omonime din Arpitania.
Toponimul Vic provine din latinescul vicus ("suburbie" sau "cartier"), prin intermediul formei vicu. Originea sa este legată de formarea unei așezări medievale lângă sediul episcopal al Osonei, în comitatul Osona.
Vechiul oraș roman Ausa, situat pe colina unde se păstrează templul roman, a dat numele atât diecezei de Osona — atestată documentar din anul 516 —, cât și comitatului omonim ulterior, creat în secolul al IX-lea. Numele latin originar al așezării a fost Ausa, așa cum atestă monedele romane și iberice păstrate; la epoca vizigotă a fost numită Ausona. După convulsiile ocupației musulmane și depopularea ce a urmat revoltei lui Aissó, vechiul oraș a fost grav afectat, iar catedrala sa a rămas probabil în ruine.
Cea mai veche cale romană documentată epigrafic pe Peninsula Iberică este cea care lega așezările Iluro și Ausa, construită între anii 120 și 110 î.Hr.
La sfârșitul secolului al IX-lea, sub impulsul lui Guifré cel Păros (Wifred cel Păros), a început procesul de restaurare a diecezei, fiind ridicată o nouă catedrală la poalele colinei. Lângă acest nou sediu episcopal s-a format o suburbie sau vicus, numit în documentele latine vicus Ausonae ("cartierul Osonei"), a cărui importanță ulterioară a făcut ca numele Vic să înlocuiască în cele din urmă numele Osona pentru a desemna localitatea. De aici derivă numele actual al orașului.
Referitor la formele istorice ale numelui în limba spaniolă: în 1538, Lorenzo de Padilla scrie "Vich: Bique"; forma "Vique" apare în Memorialul episcopului de Vich, Antonio Pascual (cca. 1694), precum și în decretul de Nueva Planta din 1715 pentru Principatul Cataloniei. Această utilizare Bique/Vique urmează logica limbii spaniole, care nu are cuvinte terminate în anumite grupuri consonantice, spre deosebire de alte limbi precum franceza, catalana sau olandeza (de exemplu: roc/roque, atac/ataque, dic/dique, Maastricht/Mastrique). Prontuarul localităților din provincia Catalonia, din 1815, folosește forma "Vique". Cu toate acestea, în nomenclatorul din 1789 apare ca "Vich", formă folosită și în recensămintele din 1842 până în 1970 (potrivit Institutului Național de Statistică al Spaniei — INE), fiind și numele folosit de Pascual Madoz în Dicționarul său geografic din 1845 și de Justin Pépratx în 1884, ambii numind orașul Vich.
Deși din 1982 forma oficială în Catalonia este "Vic" — adaptată la normele ortografice ale Institutului de Studii Catalane —, guvernul Spaniei a continuat ocazional să folosească forma Vich până la începutul secolului al XXI-lea. Schimbarea formei oficiale s-a datorat normei ortografice a lui Pompeu Fabra din 1913, care a eliminat din limba catalană literele "h" mute folosite de-a lungul secolelor la finalul cuvintelor și în poziție intervocalică, pentru a simplifica ortografia. Astfel, "Vich" a devenit, în catalană, "Vic". Cazuri analoage: Montjuich → Montjuïc, Hostalrich → Hostalric, Reixach → Reixac. În uzul actual al limbii catalane, aceste "h"-uri mute finale se păstrează doar în unele nume de familie, precum March, Llach, Blanch, Bosch sau chiar Vich, ca nume de familie.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Antichitate și epoca vizigotă
[modificare | modificare sursă]Existența orașului Vic este atestată încă din secolul al IV-lea î.Hr., când, sub numele de Ausa, era centrul tribului iberic al ausetanilor. Mai târziu, odată cu ocupația romană, a devenit oraș tributar; dovadă a importanței atinse este faptul că a ajuns municipium și că, în secolul al II-lea d.Hr., a fost construit un templu în punctul cel mai înalt al orașului.
La epoca vizigotă, Ausa (Ausona) a fost sediu episcopal. După încheierea invaziei sarazine, orașul a fost distrus: potrivit versiunii spaniole, în anul 826, în cadrul Revoltei lui Aissó împotriva partizanilor francilor; potrivit versiunii catalane, orașul, ocupat de arabi în jurul anului 715, a fost distrus în 788 în timpul unei incursiuni musulmane și din nou în cursul aceleiași Revolte a lui Aissó (825-826).
Evul Mediu
[modificare | modificare sursă]Repopularea plana de Vic și crearea comitatului Osona de către Guifré cel Păros, în anul 878, au permis reconstrucția vechii Ausa, din care nu mai rămăseseră decât zidurile Templului Roman, reutilizate pentru construirea unui castel în partea înaltă a orașului. Noua așezare a primit numele de Vicus Ausonae, adică "suburbia Osonei", de unde a derivat numele Vic. O dată cu orașul a fost restaurat și sediul episcopal, iar catedrala a fost construită în partea joasă. Din acel moment, orașul a fost guvernat în comun de contele de Barcelona și de episcopul de Vic.
În 1038, episcopul Oliba a consacrat catedrala romanică (dedicarea a avut loc la 31 august 1038), din care s-au păstrat până astăzi cripta și clopotnița. La Conciliul de la Toluges din 1027, abatele Oliba, episcop de Vic, a convenit cu nobilii și episcopii prezenți asupra Păcii și Armistițiului lui Dumnezeu (Pau i Treva de Déu), care stabilea date anuale în care războiul era interzis.
În epoca feudală, orașul Vic a fost împărțit în două părți (partide): una aflată inițial sub jurisdicția episcopului, pe care acesta a transferat-o regelui în 1316 (potrivit sursei catalane, episcopul a cedat partea ecleziastică regelui Iacob cel Just în 1315); cealaltă parte se afla sub jurisdicția senioriei castelului — familia Montcada (proveniți inițial din familia senescalilor). Această diviziune a marcat viața orașului în perioada medievală, care s-a dezvoltat în jurul catedralei, castelului și pieței Mercadal, fiind înconjurat de un zid cu turnuri, reconstruit în secolul al XIV-lea. În 1450, regele Alfonso Magnanimul a cumpărat de la descendenții familiei Montcada partea acestora, unificând astfel orașul.
Criza Evului Mediu târziu, luptele dintre facțiunile nyerros și cadells și războaiele împotriva Franței au făcut ca orașul să intre într-o perioadă de stagnare.
Epoca modernă (secolul al XVIII-lea)
[modificare | modificare sursă]În secolul al XVIII-lea, orașul a fost primul focar al rebeliunii împotriva politicii centraliste a regelui Filip al V-lea, apărând un grup foarte activ de partizani ai arhiducelui Austriei, cunoscuți sub numele de vigatans. S-a ajuns chiar să se dea jos portretul regelui din sediul consiliului municipal. Acest conflict a dus la Războiul de Succesiune Spaniolă, care avea să însemne pentru Catalonia pierderea libertăților sale. Pe parcursul războiului, pentru a evita problemele, locuitorii orașului își schimbau tabăra în funcție de armata care se apropia; orașul a fost în cele din urmă cucerit la 30 august 1713, după ce deputatul militar Antoni de Berenguer i de Novell l-a abandonat în fața apropierii generalului Feliciano de Bracamonte cu trupe burbonice.
Înfrângerea din 1714 a fost urmată, totuși, de o revigorare economică și demografică pe parcursul secolului al XVIII-lea, care a permis creșterea orașului, a favorizat apariția unor importante ateliere de sculptură și arhitectură și a permis construirea numeroaselor clădiri civile și religioase, precum și a actualei catedrale.
Orașul Vic, la fel ca întreaga comarcă Osona (în special Lluçanès și comarcile vecine), a fost o scenă predominantă și un nucleu al carlismului în Catalonia, fiind cucerit în repetate rânduri atât de tabăra carlistă, cât și de cea isabelină. Notorie este cucerirea orașului, în cursul celui de-al Treilea Război Carlist, de către comandantul general carlist al Cataloniei, faimosul conte de Avinyó, Rafael Tristany i Parera, împreună cu oamenii săi, în 1874, înainte de a depune jurământul asupra furilor la Olot, când Diputació General de Catalunya a fost restabilită oficial la 1 octombrie același an — fiind desființată din nou după ce carliștii au pierdut războiul.
La începutul secolului al XX-lea, Vic avea 9.500 de locuitori.
Secolele XIX-XX
[modificare | modificare sursă]În secolul al XIX-lea, efectele Războiului de Independență și, ulterior, ale Războaielor Carliste s-au adăugat crizei economice reprezentate de mutarea diverselor industrii spre bazinul râului Ter. Cu toate acestea, orașul și-a revenit, printre altele datorită avântului construcțiilor și căii ferate care l-a legat de Barcelona în 1875. În această epocă a avut loc și o mare renaștere culturală, odată cu punerea în funcțiune a Seminarului, care relua tradiția vechii școli catedralice din epoca medievală și a Universității Literare din Vic din secolul al XVII-lea. Printre studenții Seminarului se numără nume ilustre precum Jaume Balmes, Antoni Maria Claret și Jacint Verdaguer. Reuniți în jurul unor asociații precum Cercul Literar (Círculo Literario) sau Esbart de Vich, aceștia și mulți alții au contribuit, prin opera lor, la rolul eminent pe care Vic l-a avut în renașterea literară și politică a Cataloniei.
În timpul Războiului Civil Spaniol, Vic a dispus de un aerodrom care, până în mai 1938, a găzduit a doua escadrilă de bombardiere Polikarpov R-Z "Natasha". Războiul a afectat și industria vigateză, care s-a reconvertit spre sfârșitul anului 1937, când mai multe ateliere au început să monteze și să repare avioane de vânătoare Polikarpov I-15. Această infrastructură a atras atenția taberei franchiste, care avea să bombardeze orașul de trei ori, plus o dată periferiile. Bombardamentele au făcut zeci de victime civile, deoarece orașul nu dispunea de apărare antiaeriană, ci doar de sirene de alarmă și adăposturi antiaeriene. Orașul a căzut în mâinile franchiste în timpul ofensivei împotriva Cataloniei, în seara (potrivit sursei spaniole, după-amiaza) zilei de 1 februarie 1939, după lupte grele cu trupele republicane.
Populația din Sentfores (numită și la Guixa) s-a alăturat municipiului Vic: potrivit sursei catalane, în anul 1932; potrivit sursei spaniole, teritoriul municipiului a crescut între 1930 și 1940 prin încorporarea localității Sentforas, populația acesteia făcând parte din municipiu începând cu anii 1940.
De la mijlocul secolului al XX-lea, depășită perioada postbelică, orașul și-a recăpătat treptat greutatea pe care o avusese tradițional în Catalonia.
La 29 mai 1991, organizația teroristă ETA a detonat o mașină-capcană la cazarma Gărzii Civile, atac care a provocat zece morți și aproximativ 40 de răniți (sursa catalană menționează 44 de răniți), majoritatea civili. În timpul Jocurilor Olimpice de vară din 1992, Vic a găzduit competițiile de hochei pe patine.
Secolul XXI
[modificare | modificare sursă]La 17 septembrie 2012, Vic s-a proclamat "Teritoriu Català Liber" (Territori Català Lliure), fiind al treilea municipiu din Osona care făcea acest lucru, după Sant Pere de Torelló și Calldetenes. Potrivit sursei spaniole, Consiliul Municipal a aprobat o moțiune prin care declara Vic "teritoriu catalan liber și suveran", cu voturile favorabile ale CUP, ERC, ICV-EUiA, SI și CiU.
Istorie ecleziastică
[modificare | modificare sursă]Dieceza de Vic este sufragană a Arhiepiscopiei de Tarragona.
Introducerea creștinismului în zonă a fost, cu siguranță, foarte timpurie, așa cum dovedesc diverșii martiri ai Ausei menționați în epoca împăratului Deciu (care a condus persecuția creștinilor între anii 249-251), episcopul orașului fiind unul dintre primii citați în vechile știri ale provinciei hispanice Tarraconensis. Lista primilor episcopi nu s-a păstrat, iar numele niciunuia nu este cunoscut până în anul 516, când Cinidius apare ca unul dintre participanții la conciliul provincial de la Tarragona și Girona. Aquilinus (589-599) a fost prezent la al treilea conciliu de la Toledo; Esteve, la al patrulea și la unul ținut la Ègara; Dominus, la al șaselea; Guericus, la al optulea; iar Wisefredus și-a trimis vicarul la al treisprezecelea și a participat personal la al cincisprezecelea și al șaisprezecelea. Acest din urmă episcop a fost ultimul dinaintea invaziei musulmane.
Reconquista orașului Vic a început în vremea lui Ludovic cel Pios, care a încredințat guvernarea orașului contelui Borrell. Afacerile ecleziastice au fost preluate de Arhiepiscopia de Narbona. În 826, orașul a căzut din nou în mâinile maurilor, până a fost recucerit de Guifré cel Păros, conte de Barcelona, care a obținut ca arhiepiscopul de Narbona să îl consacre pe Gotmar ca episcop de Vic.
Episcopul Ató (960-972) merită menționat ca mare promotor al studiilor; mulți cărturari au profitat de reforma sa, printre care se numără călugărul Gerbert d'Aurillac, care avea să devină ulterior papa Silvestru al II-lea.
Cu siguranță, cel mai celebru episcop al Vicului a fost abatele Oliba (n. Besalú, 971 — m. Sant Miquel de Cuixà, 1046), fiul contelui de Besalú, episcop între 1018 și 1046, care, cu ajutorul Ermessendei de Carcassonne, contesă de Barcelona, a construit și decorat bogat catedrala (dedicată la 31 august 1038). În timpul succesorului său, Guillem de Balsareny, au fost găsite la Vic relicvele sfinților patroni Llucià și Marcià. Berenguer Sunifred de Lluçà a reformat capitulul catedralei, a expulzat membrii laxi și a restabilit observanța regulată.
Un alt episcop notabil a fost Sfântul Bernat Calbó (n. Reus, 1180 — m. Vic, 1243), episcop între 1223 și 1243, care a participat, alături de Iacob Cuceritorul, la cucerirea Valenciei; capela sa laterală din catedrală este una dintre cele mai remarcabile.
Juan Enguera (n. Valencia, sec. XVI — m. Valladolid, 1513) a fost episcop între 1506 și 1511.
Mai recent, Josep Morgades i Gili merită o atenție specială, deoarece a restaurat mănăstirea de la Ripoll, aflată în ruină din cauza abandonului și jafurilor, consacrând din nou biserica acesteia la 1 iulie 1893. El a fondat, de asemenea, Muzeul Episcopal din Vic, inaugurat în 1891, unde a adunat și conservat numeroase comori medievale păstrate anterior în bisericile diecezei. I-a succedat Josep Torras i Bages, episcop și scriitor, cel mai important reprezentant al catalanismului conservator și catolic.
Dintre numeroșii religioși originari din dieceză se remarcă Sfântul Antoni Maria Claret.
Din 2003, episcop de Vic este Román Casanova.
Geografie și amplasare
[modificare | modificare sursă]Vic este situat în nord-estul Cataloniei, fiind capitala comarcii Osona, situată în centrul plana de Vic (câmpia Vic). Se află la aproximativ 70 km nord de Barcelona și la circa 65 km de Girona. Cea mai mare parte a orașului se află în apropierea a 500 m deasupra nivelului mării; Idescat indică o altitudine oficială de 484 m. Suprafața municipiului este de 30,92 km² (sau, potrivit unei alte surse, 30,58 km²).
Termenul municipal, pe lângă nucleul urban propriu-zis al orașului Vic, cuprinde satul Sentfores (numit și la Guixa), o parte a nucleului urban al localității Calldetenes, suburbia Serra-de-senferm, urbanizarea Castell d'en Planes, precum și poligoanele industriale care alcătuiesc centura industrială a orașului. Termenul municipal se învecinează cu localitățile Gurb, Folgueroles, Santa Eulàlia de Riuprimer, Calldetenes, Muntanyola, Malla și Santa Eugènia de Berga.
În planificarea teritorială a Generalitat de Catalunya, Vic face parte din spațiul funcțional al Cataloniei Centrale, pentru care a fost aprobat definitiv, în 2008, Pla territorial parcial de les Comarques Centrals.
Relieful municipiului este predominant plat, cu puține denivelări în sectorul central, altitudinea crescând progresiv spre vestul termenului, unde se ating cote de 700-800 m. Principalele înălțimi se concentrează în acest sector: pla de Sant Sebastià depășește 700 m, serrat de Sant Ramon atinge 574 m, iar Castell d'en Planes, 534 m.
La scară regională, plana de Vic constituie extremitatea nord-estică a depresiunii centrale catalane. Câmpia propriu-zisă se întinde pe aproximativ 30 km pe direcția nord-sud și circa 10 km pe direcția est-vest, prezentând un relief modelat de eroziunea rețelei hidrografice asupra marnelor cenușiu-albăstrui din Eocenul mediu. În cadrul termenului municipiului Vic, Puig dels Jueus constituie un exemplu de martor de eroziune, în timp ce zona Costes Males prezintă un relief de tip badlands, cu ravene mari dezvoltate pe marne albastre. Câmpia este la rândul ei înconjurată de relieuri mai înalte, printre care masivul Montseny și lanțul muntos Transversal, a căror dispunere contribuie la particularitățile climatice ale zonei.
Hidrografie
[modificare | modificare sursă]Rețeaua hidrografică a municipiului aparține bazinului râului Ter și este structurată în principal de râurile Mèder și Gurri, care confluează lângă oraș. Mèderul, format din pâraiele de Muntanyola, de Santa Eulàlia de Riuprimer și de Sant Joan del Galí, traversează nucleul urban de la vest la est și se varsă, pe partea stângă, în Gurri. Acesta din urmă, provenind din poalele masivului Montseny, parcurge de la sud la nord sectorul estic al municipiului, formează parțial limita naturală cu Calldetenes și continuă în aval până se varsă în Ter; pe malul său stâng primește și apele pârâului Rimentol.
Deși sunt cursuri cu debit redus, în special Mèderul, prezența lor a favorizat istoric dezvoltarea tăbăcăriilor orașului, dar a provocat și diverse episoade de revărsare. Malurile Mèderului și Gurriului conservă sectoare de pădure de luncă, cu specii caracteristice precum arinul, frasinul și salcia.
Orașul dispune de bune legături cu restul Cataloniei, datorită construirii Eix Transversal (drumul C-25) și a autostrăzii C-17. De asemenea, orașul are o stație pe linia de cale ferată Rodalies Barcelona-Puigcerdà (linia R3).
Climă
[modificare | modificare sursă]Plana de Vic este renumită pentru ceața de iarnă, fenomen favorizat de inversiunea termică, care poate coborî temperaturile în jurul valorii de -10 °C. Configurația câmpiei, ca un bazin înconjurat de relieuri, favorizează ca, în situații anticiclonice de iarnă, cu cer senin și vânt calm, aerul de lângă sol să se răcească și să rămână reținut la fundul bazinului, în timp ce zonele situate la altitudine mai mare înregistrează temperaturi mai ridicate.
Climatul este continental, cu influență mediteraneană în ceea ce privește precipitațiile. Temperaturile sunt extreme atât iarna, cât și vara, cu o oscilație termică puternică, iar regimul de precipitații are minimul iarna. Conform clasificării climatice Köppen, climatul din Vic ar fi oceanic (Cfb), dar aproape de limita climatului Cfa, apropiindu-l de climatele submediteraneene.
Tabel climatic — perioada 1950-2015, altitudine 500 m (sursă: Serviciul Meteorologic al Cataloniei):
| Ian | Feb | Mar | Apr | Mai | Iun | Iul | Aug | Sep | Oct | Nov | Dec | Anual | |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Maximă medie (°C) | 7,8 | 9,6 | 14,3 | 17,1 | 21,0 | 25,5 | 28,8 | 28,2 | 24,1 | 18,5 | 12,8 | 8,7 | 17,6 |
| Minimă medie (°C) | -2,5 | -1,3 | 2,1 | 4,4 | 7,6 | 11,1 | 14,9 | 14,5 | 11,8 | 7,1 | 1,5 | -1,6 | 5,5 |
| Precipitații (mm) | 37,6 | 35,3 | 49,5 | 61,7 | 86,8 | 73,9 | 54,7 | 92,2 | 82,4 | 73,6 | 63,5 | 48,1 | 759,3 |
| Zile cu ninsoare | 2 | 2 | 0,5 | 0 | 0 | 0 | 0 | 0 | 0 | 0 | 0,5 | 1 | 3 |
| Zile cu îngheț | 20 | 16 | 10 | 2 | 0,5 | 0 | 0 | 0 | 0 | 1 | 8 | 18 | 70 |
Maxima absolută înregistrată: 40 °C; minima absolută: -20 °C (1985).
Tabel climatic — perioada de referință 1991-2020 (sursă: Serviciul Meteorologic al Cataloniei):
| Ian | Feb | Mar | Apr | Mai | Iun | Iul | Aug | Sep | Oct | Nov | Dec | Anual | |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Maximă medie (°C) | 10,1 | 12,8 | 16,3 | 18,5 | 22,5 | 27,0 | 30,2 | 29,9 | 25,2 | 20,5 | 14,2 | 10,0 | 19,8 |
| Medie (°C) | 4,8 | 6,5 | 9,4 | 11,8 | 15,7 | 19,9 | 22,8 | 22,8 | 18,8 | 14,7 | 8,8 | 5,1 | 13,4 |
| Minimă medie (°C) | -0,5 | 0,2 | 2,6 | 5,1 | 8,8 | 12,8 | 15,5 | 15,7 | 12,4 | 8,9 | 3,4 | 0,1 | 7,1 |
| Precipitații (mm) | 42,2 | 28,4 | 43,5 | 63,9 | 80,3 | 69,8 | 51,5 | 76,0 | 83,5 | 75,8 | 52,5 | 44,6 | 711,9 |
Educație
[modificare | modificare sursă]
- Centre publice: Creșa Serra de Sanferm, Creșa Caputxins, Creșa Horta Vermella, Școala La Sínia, Școala Vic-Centre, Școala Andersen, Școala Doctor Joaquim Salarich, Școala Guillem de Mont-rodon - Sant Miquel, Școala Sentfores, Institutul Jaume Callís, Institutul La Plana, Institutul de Vic, Școala de Artă și Design Superior din Vic, Centrul de Formare pentru Adulți Montseny.
- Centre confesionale/subvenționate: Centrul de Pedagogie Terapeutică Estel, Școala Dominicană din Vic, Colegiul Escorial, Colegiul Pare Coll, Colegiul Sagrat Cor, Colegiul Sant Miquel dels Sants.
- Alte centre și universități: Universitatea de Vic (UVic-UCC), La Farinera, Școala de Muzică și Conservatorul din Vic, Institutul de Teatru (Centrul Osona).
Sport
[modificare | modificare sursă]În 1992, Vic a fost subsediu olimpic al Jocurilor Olimpice de la Barcelona, pentru hochei pe patine.
- Club Patí Vic: echipă de hochei pe patine din OK Lliga.
- Club Bàsquet Vic: echipă de baschet.
- Fotbal: Unió Esportiva Vic și OAR Vic.
- Castellers: Sagals d'Osona (formație de turnuri umane fondată în 1997).
Gastronomie
[modificare | modificare sursă]Orașul este renumit pentru mezelurile sale (embotits), dintre care se remarcă llonganissa de Vic (numită și salchichón de Vic), cea mai cunoscută variantă comercială fiind fuetul.
Turism, cultură și monumente
[modificare | modificare sursă]Vic are unul dintre cele mai sugestive ansambluri medievale din Catalonia, fiind votat, în 2007, una dintre cele Șapte Minuni ale Cataloniei. Centrul orașului vechi este Plaça del Mercadal, sau Piața Mare.
Cele mai importante două monumente sunt Catedrala din Vic și Templul Roman din Vic.
Catedrala originară a fost înlocuită de cea construită de abatele Oliba. Prima piatră a noului templu a fost pusă la 24 septembrie 1781, iar acesta a fost consacrat la 15 septembrie 1803. Este o clădire de factură clasică, cu o fațadă din piatră albă. Din catedrala medievală s-a păstrat doar altarul din alabastru, de stil gotic, precum și clopotnița și cripta, de stil romanic.
Muzee
[modificare | modificare sursă]- Muzeul Episcopal din Vic (MEV): muzeu de artă medievală specializat în artă liturgică, pictură și sculptură din perioada gotică și romanică catalană, declarat muzeu de interes național.
- Muzeul Balmes
- Muzeul Claretian
- Muzeul Artei Pielii din Vic
Gaudí la Vic
[modificare | modificare sursă]Din cauza marii solicitări intelectuale la care era supus Antoni Gaudí la începutul anului 1910, acesta a petrecut la Vic trei săptămâni în mai 1910. Acolo, a proiectat două felinare comemorative din bazalt și fier forjat, cu ocazia centenarului nașterii lui Jaume Balmes. Acestea au fost inaugurate la 7 septembrie 1910, dar au fost demolate în 1924.
Economie
[modificare | modificare sursă]Timp de secole, principala activitate industrială și comercială a orașului a fost industria textilă, astăzi aproape dispărută. Exploatațiile zootehnice și industriile de prelucrare din sectorul primar coexistă cu un țesut industrial diversificat.
Târguri importante:
- Mercat del Ram (piață tradițională de animale).
- Mercat de Música Viva de Vic (din 1989).
- Târgul Medieval din Vic (din 1996), atrăgând între 200.000 și 300.000 de vizitatori anual.
Demografie
[modificare | modificare sursă]Idescat estimează populația actuală a orașului la 49.530 de locuitori (2024).
Evoluția demografică (extrase din recensămintele INE):
| An | Locuitori | An | Locuitori |
|---|---|---|---|
| 1842 | 10.667 | 1930 | 14.018 |
| 1857 | 13.712 | 1940 | 15.416 |
| 1877 | 13.095 | 1950 | 16.710 |
| 1887 | 11.275 | 1960 | 20.196 |
| 1900 | 11.146 | 1970 | 25.702 |
| 1910 | 12.123 | 1981 | 30.155 |
| 1920 | 13.019 | 2011 | 40.998 |
| 2021: 47.179 locuitori | |||
Administrație și politică
[modificare | modificare sursă]Primari (perioada post-constituțională)
[modificare | modificare sursă]| Perioadă | Primar | Partid |
|---|---|---|
| 1979-1987 | Ramón Montaña Salvans | CiU |
| 1987-1995 | Pere Girbau Bover | CiU |
| 1995-2007 | Jacint Codina Pujols | CiU |
| 2007-2015 | Josep Maria Vila d'Abadal Serra | CiU |
| 2015-2019 | Anna Erra i Solà | CiU |
| 2019-2023 | Anna Erra i Solà | Junts per Catalunya |
| 2023-prezent | Albert Castells | Junts per Catalunya |
Personalități din Vic
[modificare | modificare sursă]- Aulus Mevi (sec. I î.Hr.), militar roman.
- Sfântul Miquel dels Sants (1591-1625), patronul orașului.
- Jaume Llucià Balmes i Urpià (1810-1848), filosof și teolog.
- Josep Sadoc Alemany i Conill (1814-1888), primul arhiepiscop de San Francisco, California.
- Mª Àngels Anglada i d'Abadal (1930-1999), scriitoare.
- Pilar Bayés i de Luna (n. 1941), ilustratoare și caricaturistă.
- Pep Sala (n. 1960), muzician, fost component al trupei rock Sau.
- Marta Rovira (n. 1977), politician (ERC).
Orașe înfrățite
[modificare | modificare sursă]- Somoto (Nicaragua)
- Torredonjimeno (Spania, din 2010)
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Site-ul oficial al Primăriei din Vic
- Date despre municipiu — Institutul de Statistică al Cataloniei (Idescat)
- Site-ul oficial de turism
Acest articol despre o zonă sau o localitate din Catalonia este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa !- ↑ Instituto Geográfico Nacional (). „Nomenclátor Geográfico de Municipios y Entidades de Población (20240402 edition)” (în galiciană). Instituto Geográfico Nacional[*]. Wikidata Q131606967.
- ↑ https://www.naciodigital.cat/osona/noticia/70066/albert-castells-nou-alcalde-vic. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 http://www.idescat.cat/pub/?id=aec&n=925&t=2016. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ (în catalană) https://www.enciclopedia.cat/catalunya-romanica/origens-i-formacio-de-la-ciutat-de-vic. Parametru necunoscut
|obra=ignorat (posibil,|work=?) (ajutor); Parametru necunoscut|editorial=ignorat (posibil,|publisher=?) (ajutor); Parametru necunoscut|dataaccesării=ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|título=ignorat (posibil,|title=?) (ajutor); Lipsește sau este vid:|title=(ajutor)