Vasile Patilineț
| Vasile Patilineț | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Lupeni, Hunedoara, România |
| Decedat | 1986 (62 de ani) Ankara, Ankara, Turcia |
| Cauza decesului | moarte accidentală[*] (accident rutier[*]) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | politician economist |
| Limbi vorbite | limba română |
| Ambasador al României în Turcia | |
| În funcție – | |
| Ministru al Minelor, Petrolului și Geologiei | |
| În funcție – | |
| Deputat în Marea Adunare Națională | |
| În funcție – | |
| Circumscripția | Bistrița |
| Ministru al Economiei Forestiere și Materialelor de Construcție | |
| În funcție – | |
| Deputat în Marea Adunare Națională | |
| În funcție – | |
| Circumscripția | Sibiu |
| În funcție – | |
| Circumscripția | Satu Mare |
| Premii | Ordinul Steaua Republicii Populare Române clasa a III-a[*] () Ordinul Tudor Vladimirescu clasa a II-a[*] () |
| Partid politic | PCR |
| Alma mater | Academia de Studii Economice Academia Ștefan Gheorghiu |
Modifică date / text  | |
Vasile Patilineț (n. , Lupeni, Hunedoara, România – d. 1986, Ankara, Ankara, Turcia[1]) a fost un demnitar comunist român, apropiat al lui Nicolae Ceaușescu.
În septembrie 1945 a devenit membru a PCR. A fost membru al CC al PMR responsabil cu Securitatea, adjunct al Direcției organizare, deputat în MAN din partea județului Satu-Mare, Ministrul Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții [2], Ministrul Minelor, Petrolului și Geologiei.
În mai 1961 a fost decorat cu Medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".
La sfârșitul anului 1965, Ceaușescu l-a însărcinat în secret pe Vasile Patilineț, un mare specialist în dosare politice, cu lansarea unei anchete privind represiunea internă din partid. Această idee era legată de strângerea de documente referitoare la implicarea directă a lui Alexandru Drăghici în asasinarea lui Lucrețiu Pătrășcanu.[3]
Fiica sa, Amalia, a murit ca urmare a unui avort provocat în condiții ilegale, datorate decretului 770 de interzicere a avorturilor, decret sprijinit chiar de tatăl său.[4]
A murit în Turcia, într-un accident de mașină, pe când era în misiune diplomatică la Ankara; există speculații că accidentul ar fi fost provocat de Securitate.[5][6]
A locuit în Strada Herăstrău, 35, București. După misteriosul său deces, vila a fost ocupată de Ion Dincă, iar după revoluție noul chiriaș a devenit șeful SRI din acea vreme, Virgil Măgureanu.[7]
Decorații[modificare | modificare sursă]
Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a III-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[8]
_-_Tallinn_Museum_of_Orders.jpg){kind=small}
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ ro Securitatea -- volumul II
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Decretul lui Ceausescu a ucis-o si pe fata unui nomenclaturist, 22 noiembrie 2007, Evenimentul zilei, accesat la 30 iunie 2012
- ^ Doar medicii lași nu făceau avorturi - interviu cu prof. dr. Vasile LUCA[nefuncțională], 1 aprilie 2010, Dilema Veche, accesat la 30 iunie 2012
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Zvonurile "epocii de aur"[nefuncțională], 15 ianuarie 2007, Lavinia Betea, Jurnalul Național, accesat la 30 iunie 2012
- ^ Ciocoii vechi si noi[nefuncțională], 20 februarie 2006, Paula Mihailov Chiciuc, Jurnalul Național, accesat la 30 iunie 2012
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Florica Dobre (coord.) -- Membrii C.C. al P.C.R.1945–1989. Dicționar, Editura Enciclopedicã, București, 2004