Vasile Damian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Acest articol se referă la un protopop român. Pentru alte persoane cu același nume vezi Vasile Damian (dezambiguizare).
Vasile Damian
Vasile Damian.jpg
Date personale
Născut6 martie 1855(1855-03-06)
Zlatna
 Imperiul Austriac, Marele Principat al Transilvaniei (astăzi România)
Decedat (64 de ani)
Brad
PărințiGheorghe Damian, Elisabeta[1]
Căsătorit cuAurelia, n. Țepeș[1]
CopiiAlma, Aurora, Valeriu, Traian, Sabina, Ecaterina[1]
NaționalitateRomânia română
Cetățenie Imperiul Austriac
 Austro-Ungaria
 România
Religieortodoxă
Ocupațiepreot, om politic
Activitate
DomiciliuBrad
Educațiepreot, filosof
Alma materUniversitatea din Viena
Cunoscut pentruProtopop al tractului Arad-Zarand
luptător naționalist,[2] deputat în Parlamentul de la Budapesta
Partid politicPartidul Național Român[2]

Vasile (Basiliu Remus[3]) Damian (n. 6 martie 1855, Zlatna – d. 10 iunie 1919, Brad) a fost protopop al Zarandului, director al Gimnaziului greco-ortodox Brad între 18841891 și deputat în Dieta de la Budapesta între 19051918.[4][5]

Studii[modificare | modificare sursă]

S-a născut ca fiu al preotului Gheorghe Damian din Zlatna, fost tribun în oastea lui Avram Iancu. A urmat școala elementară în localitatea natală (1862–1866), clasele I–IV de gimnaziu la Brad (1866–1870) și clasele V–VIII la Gimnaziul romano-catolic din Alba Iulia (1870–1874), Seminarul Teologic și Pedagogic „Andreian” din Sibiu (1874–1877), iar între 1978–1881 a studiat filosofia la Universitatea din Viena, pe care a absolvit-o cu calificativul „summa cum laude”. La Viena a fost secretar și apoi președinte al societății România Jună.[3][4][5]

Activitate[modificare | modificare sursă]

În 1881, după terminarea studiilor a fost încadrat ca profesor la gimnaziul din Brad, unde a predat religie și matematică. În 1884 a devenit protopresbiterul tractului Zarand, implicit director al gimnaziului. În 1891 a renunțat la funcția de director al gimnaziului și la activitatea de profesor, fiind ocupat cu fondarea Băncii „Crișana” din Brad, al cărei director a devenit. A fost președinte al Reuniunii învățătorilor din Zarand, a administrat Fondul școlar (ca președinte), a fost membru în Reprezentanța comunală, asesor consistorial, reorganizator al Despărțământului Brad al ASTREI, președinte al Institutului de Credit „Grănițerul” din Dobra.[5] În perioada 1904–1907 a revenit ca profesor al gimnaziului din Brad. Între 19111913 s-a preocupat de noul local al gimnaziului, făcând, împreună cu dr. Nicolae Robu, dr. Nerva Oncu, dr. Ioan Damian, și Aron Roman demersuri către mitropolitul Ioan Mețianu.[4]

Activitatea politică[modificare | modificare sursă]

A făcut parte din Partidul Național Român, fiind adept al activismului. La 26–27 ianuarie 1905, prin votul zărăndenilor a fost ales deputat de Orăștie în parlamentul de la Budapesta cu 2811 voturi, devansând candidatul guvernamental Imre Hollaki, care a primit doar 745 de voturi. La următoarele legislaturi a fost reales fără a avea contracandidat, fiind deputat până în 1918. Ca deputat, alături de Ștefan Cicio Pop, Roman Ciorogariu și Ioan Lupaș, a refuzat să semneze actul de loialitate către monarhia austro-ungară cerut de prim-ministrul Ungariei, contele Ștefan Tisza. La 1 decembrie 1918 a fost ales în Marele Sfat Național Român.[3][4][6][7]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Traian Mager, Ținutul Hălmagiului, monografie în 4 volume, Arad: Tipografia Diecezană, 1937

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Mager, Anexa 4, Colonelul Florian Medrea despre organizarea si rolul Corpului Voluntarilor Horia, fragment
  2. ^ a b Mager, Ultima jumătate de secol de rezistență națională, fragment
  3. ^ a b c 160 de ani de la nașterea lui Vasile Damian, un luptător pentru românii din Ardeal, Ziarul Apulum, 6 martie 2015, accesat 2016-02-21
  4. ^ a b c d Georgina Rovența, Un luptător: Vasile Demian, în Omagiu Liceului „Avram Iancu” Brad 1869–1969 de Romulus Neagu, Georgina Rovența, Dorin Crișan (coordonatori), Sibiu: 1969, pp. 52–57
  5. ^ a b c Ioan Sebastian Bara ș.a., Județul Hunedoara: Monografie, vol. 5 (Personalități hunedorene), Deva: Ed. Emia, 2015, ISBN 978-973-753-237-4, pp. 41–42
  6. ^ Ion Rusu Abrudeanu, Moții: Calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit, București, Ed. Cartea Românească, 1928, cap. XXVI, Crișenii din Ținutul Zărandului
  7. ^ Vasile Netea, Munții Apuseni: Muzeu istoric și pantheon al poporului român, București: Ed. Sport-Turism, 1977, anexa III, pp. 211–212, citând broșura Marea Unire de la 1 decembrie 1918, București: Ed. ASTRA, 1943, pp.53–75