Utilizator:Lattimer1977/teste

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Puțulica lui Napoleon[modificare | modificare sursă]

Napoleon ca Marte pacificatorul de Antonio Canova.

Puțulica lui Napoleon a fost amputată, după cum se pretinde, în timpul unei autopsii, la scurt timp după moartea lui Napoleon în 1821. De atunci a trecut în posesia mai multor proprietari, inclusiv A. S. W. Rosenbach, care a expus-o în New York City în 1927. A fost achiziționată de John K. Lattimer în 1977 și este încă deținută de familia sa, care o păstrează ca obiect privat. A fost descrisă ca fiind asemănătoare cu o „bucată de piele sau o anghilă zbârcită”.[1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Napoleon după abdicarea sa la Fontainebleau, 4 aprilie 1814, de Paul Delaroche

Napoleon a fost exilat pe insula Sfânta Elena din Oceanul Atlantic după ce a pierdut bătălia de la Waterloo.[2] A murit pe insulă la 5 mai 1821.[3] După moartea sa, a fost efectuată o autopsie și Francesco Antommarchi, medicul care a efectuat autopsia, i-a tăiat puțulica,[2][4] împreună cu alte câteva părți ale corpului.[5] Nu este clar dacă tăierea a fost intenționată sau accidentală;[3] este posibil ca Antommarchi să fi fost mituit să o taie de către capelanul lui Napoleon, ca răzbunare pentru că Napoleon l-a numit „impotent”.[6]

Puțulica a trecut în posesia capelanului lui Napoleon, care a scos-o ilegal din Sf. Elena și a dus-o acasă la el, în Corsica. A rămas în familia preotului până în 1916[1][7] când a cumpărat-o Maggs Bros Ltd, o companie de vânzări de cărți cu sediul în Londra.[3] În 1924, a achiziționat-o A. S. W. Rosenbach, un vânzător de cărți din Philadelphia.[2][4][5][8]

Puțulica a fost expusă în 1927 la Muzeul de Artă Franceză din New York. Un recenzent de la Time prezent la expoziție a descris-o ca fiind asemănătoare cu o „fâșie maltratată de șiret de pantofi”.[9] Alte persoane prezente au considerat că arăta ca o „bucată de piele sau o anghilă zbârcită”.[1] Rosenbach a vândut obiectul unui colecționar pe nume Donald Hyde, a cărui soție i l-a dat lui John F. Fleming după moartea lui Hyde. Fleming era un vânzător de cărți care fusese un apropiat al lui Rosenbach. Un alt colecționar l-a cumpărat și a încercat fără succes să vândă puțulica la o licitație prin Christie's.[3] După această licitație, James Comyn a dat citire unei declarații pe proprie răspundere despre Eric LeVine, un colecționar de articole legate de Napoleon și, în loc să numească obiectul „penis”, s-a referit eufemistic la el ca „o anumită parte”.[10] Un urolog și colecționar de artefacte pe nume John K. Lattimer a cumpărat articolul în 1977 contra sumei de 3.000 de dolari americani (echivalentă cu 12.135 de dolari în 2017) și el este în prezent deținut de fiica sa. Ei i s-au oferit cel puțin 100.000 de dolari pentru acest obiect.[2][4][5][9]

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Puțulica conservată a fost descrisă de Judith Pascoe în The New York Times ca fiind „abia cu greu de recunoscut ca parte a corpului uman”, iar autenticitatea sa este neclară.[7][5] Un documentar difuzat pe Channel 4, Dead Famous DNA, a descris-o ca fiind „foarte mică” și a estimat că măsoară 2,5 cm.[4] Nu se știe ce dimensiune avea ea în timpul vieții lui Napoleon. Actualul proprietar al articolului a permis ca zece persoane să-l vadă și el nu a fost niciodată înregistrat pe camera de luat vederi.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c „The Twisted Journey Of 'Napoleon's Privates'”. NPR.org (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b c d Tharoor, Ishaan. „The strange journey of Napoleon's penis”. Washington Post (în engleză). ISSN 0190-8286. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b c d Bierman, Stanley M. (). „The Peripatetic Posthumous Peregrination of Napoleon's Penis”. The Journal of Sex Research. 29 (4): 579–580. doi:10.1080/00224499209551669. ISSN 0022-4499. JSTOR 3812705. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ a b c d e „Napoleon had a 'very small' penis according to C4 show”. The Independent (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b c d Pascoe, Judith (). „Meanwhile: The pathos of Napoleon's penis”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Jenkins, Iain (). „Boney's little bit on the side; Napoleon Bonaparte”. The Times. 
  7. ^ a b Vernon, John (). „Exhuming a Dirty Joke”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Rugoff, Ralph (). „A Little Piece of History: Napoleon's penis, Kirk's tunic and other collectibles”. LA Weekly. p. 37. Arhivat din original la . Accesat în – via Newspapers.com open access publication - free to read. 
  9. ^ a b Shay, Christopher (). „Top 10 Famous Stolen Body Parts”. Time (în engleză). ISSN 0040-781X. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Ingrams, Richard (). „He was a fearless advocate, but somehow our lawyer just couldn't bring himself to talk about Napoleon's penis in open court”. The Observer. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Utilizator:Lattimer1977/teste&oldid=15913860