Această pagină este destinată testelor

Utilizatorii înregistrați pot avea o „cutie cu nisip” personală, ca o subpagină a propriei pagini de utilizator. De exemplu, utilizatorul „Ixulescu” poate să-și creeze pagina [[Utilizator:Ixulescu/Teste]].

Aici se fac experimente de redactare a codului-sursă, descris la Ajutor:Cum modific o pagină, cât și alte teste care precedă redactarea propriu-zisă a celorlalte pagini.

Datorită naturii inerent experimentale a acestei pagini, conținutul ei este golit periodic. Vor fi șterse paginile de utilizator care conțin obscenități, mesaje publicitare, rasiste, jignitoare, cât și cele care conțin scrieri, informații, discuții și activități fără legătură cu obiectivele Wikipediei. Pentru întrebări, mesaje sau alte texte importante, vă rugăm să consultați pagina Legături utile.

Informații generale[modificare | modificare sursă]

Delta Dunarii poate constitui un exemplu de convietuire interetnica. Alaturi de romani, care sunt majoritari, traiesc in deplina armonie alte 21 nationalitati dintre care cele mai bine reprezentate sunt rusii – lipoveni, ucrainienii si turcii , tatarii. Datorita acestei particularitati, Delta este considerata cea mai cosmopolita unitate geografica de pe glob. Majoritatea rușilor lipoveni este concentrată în regiunea Dobrogei (mai mult de 2/3 din numărul total al rușilor lipoveni). În ceea ce privește repartiția rușilor lipoveni pe județe, se detașează net jutețul Tulcea, care concentrează aproape jumatate din numărul total al rușilor lipoveni.

Scurt istoric[modificare | modificare sursă]

Fiind o etnie de sorginte slavă, rușii lipoveni sunt urmașii staroverilor, adică ai adepților credinței ortodoxe de rit vechi din Rusia, care și-au părăsit patria în secolele XVII-XVIII în urma schismei din Biserica Oficială Rusă, ca o consecință tragică a reformei de cult inițiată de către țarul Alexei Mihailovici Romanov și de patriarhul Nikon al Rusiei. Au emigrat din Rusia acum mai bine de 200 de ani, și s-au așezat de-a lungul râului Prut din Moldova și în Delta Dunării.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Ipoteză apelativă: unii spun că denumirea de lipovean vine de la cuvântul rusesc “lipa”, care înseamnă “tei”, din lemnul căruia sunt fabricate numeroase obiecte gospodărești, inclusiv vâslele lotcilor. Alții spun că se numesc așa, datorită faptului că acest grup etnic a trăit vreme îndelungată în pădurile de tei din sudul Basarabiei. Ipoteză toponimică: denumirea li se trage de la un toponim mitic, Lipova. Ipoteză sacrală: de la filippovka, nume de sărbătoare.

Legende[modificare | modificare sursă]

Legenda țesută și denumirea de lipoveni s-a născut din bărbile lor. Nu este o „barbă” faptul că nici tradiția și nici religia nu le permitea acestora să-și tundă măcar un fir din barba lungă, aceasta fiind cea mai de preț podoabă a bărbaților, simbol al mândriei și semn distinctiv al comunității. Și ar fi trăit și astăzi liniștiți pe meleagurile lor, dacă, într-o bună zi, din porunca Țarului Nicolae I (1825-1855), bărbații din întreaga Rusie n-ar fi primit ordinul de a-și tăia frumusețe de podoabă facială. Ferindu-și însă cu sfințenie podoaba facială de foarfecă, nu puțini erau aceia care se împotriveau voinței și toanelor imperiale. De aceea, Țarul a trimis împotriva lor trupe polițienești, cu ordinul de a-i face să-și tundă singuri bărbile. Cine nu se supunea, o făcea pe barba lui! Astfel, cei prinși cu barbă erau târâți până la primul copăcel, care era crestat și despicat în două. Răzvrătiților li se așeza barba în despicătura trunchiului, care era apoi închis, astfel încât mândra podoabă să nu mai poată scăpa din strânsoarea lemnului verde de brad și a rășinii. Căci, în acel ținut, nu creșteau decât brazi, de aici trăgându-se și actuala denumire de lipovean – “lipova” însemnând în limba rusă brad. Imaginea brazilor cu bărbi abandonate în despicăturile trunchiurilor a bântuit ani în șir întreaga comunitate. Așa s-a născut legenda lipovenilor.

Evenimente/ Sărbători[modificare | modificare sursă]

Unul dintre principalele evenimente ale locului este așa-zisa Sărbătoare a pescuitului, care are loc în luna iunie, în zilele care urmează încetării perioadei de prohibiție. Atunci când se dă drumul oficial la pescuit, pescarii de pe întreg cuprinsul Deltei Dunării își intră în drepturi. Sărbătoarea începe cu un concurs de lotci, pe lacurile din apropierea satelor, prilej de a alege cel mai îndemânatic și mai priceput vâslaș. Apoi, întreg arsenalul pescăresc este instalat în locuri bine știute, pentru a fi cât mai eficient. Taliene, plase, cârlige, clonc, prostovol, trandadai, năvod, lăptaș, pripon, vârșe etc. sunt doar câteva dintre mijloacele ingenioase născocite de pescari, pentru a îndepărta puhoiul de apă din jurul peștelui. La rândul lui, peștele prins este doar un mic pretext pentru minunățiile culinare care se pregătesc în aceste zile festive. Și, de asemenea, delicatese precum proțapul, plachia, saramura, peștele prăjit, grătarul de somn, văduviță sau scrumbie, chiftelele de sânger sau somn, cârnații afumați de crap sau caras împănați cu usturoi și pregătiți în vin, hamsiile cu mămăligă, ardeii umpluți și sarmalele de pește sau icrele de somn (în iulie) nu sunt decât alte pretexte pentru petrecerile pescărești din Deltă.

Port tradițional[modificare | modificare sursă]

Referitor la portul rușilor lipoveni, acesta se păstrează, în special în unele localități din Dobrogea, numai atunci când se merge la biserică. Este obligatoriu ca femeile să intre în lăcașul sfânt cu capul acoperit cu batic (de obicei înflorat), să aibă fusta lungă și largă, legată cu un brâu special multicolor (pois), împletit din lână și cu ciucuri la capete, și bustul să-l aibă îmbrăcat cu o bluză cu mânecă lungă. Părul femeilor măritate este împletit în două cozi acoperite sub batic cu kicika (o “tichie” specială), iar cele nemăritate își prind părul într-o coadă, fiind legată cu panglici multicolore. Bluzele și taioarele pot fi confecționate din același material din care este făcută și fusta. Femeile în vârstă poartă la biserică mătăniile - lestovka. Bărbații trebuie să fie îmbrăcați pentru biserică cu cămăși cu mânecă lungă, legate la mijloc cu un brâu, și în pantaloni lungi.

Forma crucilor rușilor lipoveni[modificare | modificare sursă]

Crucile rușilor lipoveni din Cimitirul Maritim din Sulina au o formă și o semnificație aparte, în partea de sus existând patru brațe, iar în partea de jos încă două brațe așezate pe diagonală.

Crucile au în partea de sus cele două brațe splimentare datorită faptului că, în momentul în care a fost răstignit Iisus Hristos, deasupra crucii a fost așezată o tăbliță cu motivul condamnării Acestuia, care a fost păstrată de rușii lipoveni și așezată distinct pe cruce. În partea de jos este simbolul celui răstignit la picioare, explicația poziționării ar fi aceea că soldatul roman a dorit să se convingă de faptul că Hristos a murit și i-a înfipt sulița în coasta stângă, astfel greutatea s-a deplasat pe partea dreapta, iar partea de jos a crucii deplasându-se pe diagonală (potrivit domnului Valentin Lavric, profesor și consilier educațional la Liceul Teoretic " Jean Bart " Sulina).

Istoricul famililor rușilor lipoveni din Cimitirul Rușilor Lipoveni Staroveni[modificare | modificare sursă]

În Cimitrul Maritim din Sulina se regăsesc mai multe familii precum Cuțov, Danilov, Dunaev, Saraev, Sipatchin, Staniloi, Suhov, nume specifice rușilor lipoveni. Astfel, în cadrul cimitirului exită o zonă dedicată acestei minorități, Cimitirul Rușilor Lipoveni Staroveri din orașul Sulina, județul Tulcea. Câteva date despre familiile Danilov și Sipatchin se regăsesc în cadrul muzeului Farului Vechi din Sulina.

Familia Cuțov[modificare | modificare sursă]

Calistrat Cuțov (n. 1948) și Simion Cuțov (n. 1952) au fost doi frați lipoveni - boxeri ce au reprezentat România la jocurile olimpice din Mexico 1968 (Calistrat – laureat cu bronz) și Montreal 1976 (Simion – laureat cu argint).

Cuțov Vasile
Cuțov Anastie și Ana
Cuțov Iulița și Evdochia
Cuțov Tatiana
Cuțov Uliana, Marcel și Petre

Familia Dunaev[modificare | modificare sursă]

Se poate observa diferența terminației la unul dintre morminte, din terminația "aev" în "aef", explicația fiind aceea că, din cauza tranzițiilor dar și a lipsei urmașilor de gradul I, numele acestora a fost greșit pe cruci.

Dunaev Achim și Uliana
Dunaev Dimente
Dunaev Palagheia
Dunaef Menodora și Avram

Familia Danilov[modificare | modificare sursă]

Familia preotului Danilov Sava era originară din Periprava și a ajuns la Sulina în anul 1985. Fiul său, Danilov Mihăiță, slujește în prezent la Biserica Ortodoxă de rit vechi Sf. Apostoli Petru și Pavel.

Ilie Danilov (cunoscut și sub pseudonimul literar Leo Divinial, n. 1946) a fost cadru didactic universitar, doctor în filologie, autor de cărți și lucrări științifice în domeniul lingvistic, prozator, dramaturg, ziarist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. (tatăl său – Elefteri Danilov, a fost marinar; iar mama sa, Melania, casnică).

Danilov Alexandru
Danilov Chirilă și Evdochia
Danilov Axinia
Danilov Gavril
Danilov Artiom și Ion
Danilov Savin

Familia Sipatchin[modificare | modificare sursă]

Sipatchin Diomid, născut la Sfiștofca, se va angaja ca dogar la Sulina, unde se va și căsători cu Melintiev Ecaterina. Fiind Meșter tâmplar, va ajuta la refacerea clopotniței și cupolei vechii bisericii lipovenești de aici. Ulterior, va participa la ridicarea noului locaș sfânt, Biserica Ortodoxă de rit vechi Sf. Apostoli Petru și Pavel, alături de părintele Danilov Sava.

Sipatchin Harpena
Sipatchin Adrian
Sipatchin Grigore
Sipatchin Grigore și Pistimia
Sipatchin Agafia
Sipatchin Nicolae
Sipatchin Irina
Sipatchin Lisei
Sipatchin Carpo și Dominica
Sipatchin Ecaterina și Dionid

Familia Saraev[modificare | modificare sursă]

La fel ca și în cazul familiei Danilov și aici există diferența de terminație a numelui din Saraev în Saraef, cauza fiind aceeași, mormintele mai actuale având această diferență de terminație.