Toreutică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Toreutica (din greaca veche τορευτική) se numește arta de a sculpta, cizela și asambla lemnul, aurul și fildeșul, practicată în antichitatea greacă.[1]

Prin extensie, termenul desemnează prelucrarea artistică a metalelor, în special a bronzului și argintului.[2] Toreutica se referă și la orice lucrare în relief pe piese de metal de mici dimensiuni (monede, medalii) indiferent dacă relieful este negativ sau pozitiv.[3]

Termenul toreutică a fost clarificat și s-a impus la începutul deceniului cinci al sec. XX, spre a desemna obiectele de metal antice, cizelate manual. Artistul lucra cu un ponson cu profilul vârfului rotunjit, ascuțit sau lățit ca o dăltiță, cu care se cizela manual, după modele miniaturizate sau direct după modele de mari dimensiuni, ornamentele nonfigurative ori figurative ale feluritelor obiecte din foaie metalică, ajutându-se de un ciocan. Nu toate piesele lucrate din foaie metalică se încadrează în noțiunea de toreutică. Văsăria metalică, obținută prin batere dintr-o singură foaie, nu aparține în principiu acestui domeniu. Dar dacă ea este împodobită cu aplice animaliere (protome de grifoni, spre exemplu) realizate cu dalta-ponson (toréus-caelum), atunci se încadrează. [4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
  2. ^ Glosar
  3. ^ Glosario de términos
  4. ^ Mihai Gramatopol: Toreutica