Theophanu

Theophanu
Date personale
Născută	960 d.Hr. Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit
Decedată	15 iunie 991 d.Hr. (31 de ani) Nijmegen, Gelderland, Țările de Jos
Înmormântată	Biserica Sfântul Pantelimon din Köln
Părinți	Konstantinos Skleros[*][[Konstantinos Skleros (928 - after 980)|​]] Sophia Phokaina[*][[Sophia Phokaina (936-963)|​]]
Căsătorită cu	Otto al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Copii	Sofia[*]​ Adelaida[*]​ Matilda[*]​ Otto al III-lea al Sfântului Imperiu Roman
Ocupație	suveran[*]​
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluri	regină[*]​ archduke of Austria[*][[archduke of Austria (title of nobility in Austria)|​]]
archduke of Austria[*][[archduke of Austria (title of nobility in Austria)|​]]

Theophanu numită și Theophania, Theophana sau Theophano (în greacă Θεοφανώ Σκλήραινα Theophano Skleraina; n. 960 d.Hr., Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit – d. 15 iunie 991 d.Hr., Nijmegen, Gelderland, Țările de Jos) a fost soția împăratului Otto al II-lea al Sfântului Imperiu Roman. Fiind una dintre cele mai influente conducătoare ale Europei medievale, ea a domnit unsprezece ani alături de Otto al II-lea și de la moartea acestuia în 983, singură timp de șapte ani ca regentă pentru fiul ei, Otto al III-lea.

Familia

Theophanu, statuie din Eschwege

Când împăratul Otto I cel Mare a cerut Imperiului Bizantin o prințesă în vederea căsătoriei cu fiul său, viitorul împărat Otto al II-lea, prin care pecetluia un tratat între imperiul romano-german și Bizanț. Formulă folosită inabil de papă pentru a se adresa împăratului din Constantinopol, Nicefor al II-lea Focas (aceea de „grec”) într-un moment în care la curtea bizantină se afla, ca ambasador al lui Otto, Liutprand de Cremona, adversar al Bizanțului, a atras eșecul primelor negocieri. Odată cu urcarea pe tron a noului împărat, au fost reluate negocierile privind căsătoria. Theofanu a sosit în imperiul cu mare pompă în anul 972, cu o escortă numeroasă aducând cu sine o zestre impresionantă considerată o adevărată comoară. Cu toate acestea, potrivit cronicarului Thietmar de Merseburg, ea nu era tocmai virgo desiderata (dorita prințesă imperială). În cadrul contractului nupțial, prințesa este identificată doar ca fiind neptis (nepoata) împăratului Ioan I Tzimiskes. Totuși, Theopfanu avea o distincție nobiliară. Cercetarea modernă a stabilit că era fiica Sofiei Focaina, verișoară a lui Tzimiskes și nepoată a lui Nicefor al II-lea Focas, și a cumnatului lui Tzimiskes din prima sa căsătorie, Constantin Skleros.

Căsătorie și descendenți

Theopfanu și Otto au fost căsătoriți de către papa Ioan al XIII-lea la data de 14 aprilie 972 la Bazilica Sfântul Petru din Roma și a fost încoronată ca împărăteasă în aceeași zi la Roma. Copiii rezultați din această căsătorie au fost:

• Sofia, stareță în Abația Gandersheim și Essen;
• Adelaida I de Quedlinburg, stareță în Abația Quedlinburg și Gandersheim;
• Matilda, căsătorită cu Ezzo de Lotharingia, conte palatin de Lotharingia;
• Otto al III-lea, împărat romano-german;
• o fiică (geamăna lui Otto al III-lea), a murit la puțină vreme după naștere.

Viața ca împărăteasă

Theophanu și-a însoțit bărbatul în toate călătoriile sale și a emis diplome în numele său proprie de împărăteasă. Este cunoscut că adesea s-a aflat pe poziții adverse față de soacra sa, Adelaida de Italia, fapt care a cauzat o îndepărtare a lui Otto al II-lea de mama sa. Potrivit lui Odilo, abate de Cluny, Adelaida ar fi fost foarte bucuroasă când „acea grecoaică” a murit.

Cronicarul Albert de Metz o desccrie pe Theophanu ca fiind o prezență neplăcută. Ea a mai fost criticată pentru „decadența” manifestată prin băile zilnice, regulate și prin introducerea veșmintelor luxoase și a bijuteriilor costisitoare în imperiu. În seama ei este pusă introducerea furculiței în Europa de vest: cronicarii menționează uluirea pe care a produs-o atunci când „a folosit o furcă cu doi dinți de aur pentru a-și duce mâncarea la gură” în loc de a-și folosi degetele cum se obișnuia la acea vreme. Teologul Petru Damiani afirmă chiar implicarea ei într-o relație cu Ioan Filagathos, un călugăr grec care a fost pentru scurtă vreme antipapă sub numele Ioan al XVI-lea.

Sarcofagul împărătesei Theophanu

Împăratul Otto al II-lea a murit pe neașteptate pe 7 decembrie 983 și a fost înmormântat la Roma. La Crăciunul aceluiași an, Theophanu a obținut încoronarea fiului ei de trei ani, sub numele Otto al III-lea, ea devenind împărăteasă-regentă. Ducele Bavariei, Henric al II-lea l-a luat pe Otto în primăvara lui 984, însă ulterior a fost nevoit să-l redea mamei sale. Având sprijinul arhiepiscopilor Willigis de Mainz și Hildebald de Worms, Theophanu s-a menținut la guvernare până la sfârșitul vieții în 991.

Ea a fost înmormântată în Biserica Sfântul Pantaleon din Köln. Cronicarul Thietmar de Merseburg a elogiat-o astfel: „Deși aparținea sexului slab, ea poseda prudență, încredere și bune maniere. În acest fel, ea a protejat cu vigilență de bărbat puterea regală a fiului ei, fiind prietenoasă cu toți cei cinstiți, dar de o superioritate înspăimântătoare față de cei rebeli”.

Deoarece că Otto al III-lea era încă minor la moartea mamei sale, bunica sa, Adelaida de Italia, a preluat regența până când Otto a ajuns la vârsta necesară pentru a cârmui singur imperiul.

Bibliografie

• Adelbert Davids, The Empress Theophano: Byzantium and the West at the turn of the first millennium, 2002. ISBN 0-521-52467-9
• Hans K. Schulze, Die Heiratsurkunde der Kaiserin Theophanu, Hannover, 2007. ISBN 978-3-7752-6124-1
• Schwab, Sandra (2009). Theophanu: eine oströmische Prinzessin als weströmische Kaiserin (în German). GRIN Verlag. ISBN 978-3640270415. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)

Legături externe

• Find-A-Grave biography
• Women's Biography: Theophanu, empress Arhivat în 8 decembrie 2008, la Wayback Machine., contains several letters received by Theophanu.