Thailandezi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Populație totală
Regiuni cu populație semnificativă
 Thailanda aprox. 50.600.000[1]
Populație minoritară
 Statele Unite 237.583[2] (2010)
 Laos 180.000[3]
 Taiwan 74.770[4] (2011)
 Malaezia 70.000[5] (2014)
 Japonia 41.279[6] (2010)
 Coreea de Sud 30.760[7] (2009)
 Hong Kong 30.000[8]
 Canada 10.500[9] (2006)
Limbi vorbite
Thailandeză

Thailandezii, cunoscuți în trecut ca siamezi, sunt grupul etnic principal din Thailanda. Limba pe care o vorbesc este limba thailandeză (în ภาษาไทย: phasa thai, „limba thailandezilor”), care are diferite variante regionale.[10]

Cultură și societate[modificare | modificare sursă]

Thailandezii pot fi împărțiți în mai multe grupuri ce au propriile varietăți regionale ale limbii thailandeze. Varietatea limbii thailandeze vorbite în centrul țării a devenit dominantă datorită politicii oficiale promovate de guvern, care are ca scop asimilarea și unificarea celorlalte varietăți în ciuda legăturilor etnolingvistice a varietății vorbite în nordul țării de thailandezi și a oamenilor din Laos, spre exemplu.

Thailandezii sunt predominant budiști Theravada. Printre artele indigene se numără muay Thai (kickboxing), dansul thailandez, makruk (șah thailandez) și nang yai (teatrul umbrelor).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „CIA - The World Factbook”. Cia.gov. Accesat în . 75% of 67,497,151 (July 2013 est.) 
  2. ^ Elizabeth M. Hoeffel, Sonya Rastogi, Myoung Ouk Kim, and Hasan Shahid, "The Asian Population: 2010", 2010 Census Briefs, United States Census Bureau, March 2012, p. 14.
  3. ^ http://www.crc.nsw.gov.au/statistics/Sect1/Table1p08Aust.pdf
  4. ^ 內政部入出國及移民署全球資訊網 ─ 100年12月
  5. ^ Nop Nai Samrong (). „SIAMESE MALAYSIANS: They are part of our society”. New Straits Times. Accesat în . 
  6. ^ http://www.e-stat.go.jp/SG1/estat/List.do?lid=000001074828
  7. ^ [1] 財団法人自治体国際化協会
  8. ^ http://www.cityu.edu.hk/searc/WP44_03_Hewison.pdf
  9. ^ http://www12.statcan.ca/census-recensement/2006/dp-pd/hlt/97-562/pages/page.cfm?Lang=E&Geo=PR&Code=01&Data=Count&Table=2&StartRec=1&Sort=3&Display=All&CSDFilter=5000
  10. ^ Antonio L. Rappa; Lionel Wee (), Language Policy and Modernity in Southeast Asia: Malaysia, the Philippines, Singapore, and Thailand, Springer, pp. 114–115