Templul Mare din Rădăuți
Templul Mare din Rădăuţi este un lăcaş de cult evreiesc din municipiul Rădăuţi, localizat pe Str. 1 Mai nr. 2, în centrul oraşului. El a fost construit în anul 1883, unele surse indicând eronat anul 1879 ca an al construcţiei.
Templul evreiesc din Rădăuţi a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare SV-II-m-B-05599 [1].
Comunitatea evreiască din Rădăuţi
Situaţia evreilor sub regimul austriac
Primii evrei au sosit în târgul Rădăuţi la sfârşitul secolului al XVIII-lea venind din Galiţia, dar şi din localităţi ca Siret, Storojineţ, Cernăuţi, Suceava, Mihăileni sau Gura Humorului. Negustorul Iossel Reichnenberg, sosit în 1796, este primul evreu cunoscut aici. Registrul de taxe din 1807 consemnează existanţa a trei familii evreieşti la Rădăuţi.
Autorităţile austriece nu au încurajat instalarea familiilor evreieşti la Rădăuţi. În anul 1816, contele Hardegg, trimisul Curţii Imperiale, a sosit la Herghelia din Rădăuţi şi a dat ordin ca evreii să fie alungaţi din localitate. Ordinul nu a fost pus însă în aplicare, iar numărul evreilor de aici a continuat să crească. În anul 1821, s-a deschis în localitate o cârciumă pentru evrei. În 1830 s-a deschis prima sinagogă, ulterior achiziţionându-se şi spaţiu pentru un cimitir.
Rădăuţiul a fost ridicat la rang de oraş în anul 1852, iar prin Constituţia Imperiului Austro-Ungar din 1867 li s-a acordat evreilor cetăţenia statului dualist austro-ungar.
Pentru a se înţelege importanţa comunităţii evreieşti din Rădăuţi, trebuie spus că din cei 11.162 locuitori ai oraşului în 1880, evreii reprezentau 30.9% din populaţie (3.452 locuitori) [2]. În anul 1888 comunitatea evreiască număra 523 de familii, care dispuneau de un templu, opt case de rugăciune (sinagogi) şi şase şcoli oficiale [3]. În anul 1910 locuiau în oraş 5.940 de evrei, 5.256 de germani şi 4.456 de români.
Perioada interbelică
După primul război mondial, germanii au emigrat în Germania şi Austria, acelaşi destin urmându-l şi o parte dintre evrei. Evreii rămaşi au contribuit la dezvoltarea oraşului, unii dintre ei fiind membri în Consiliul orăşenesc. Comunitatea s-a dezvoltat. În perioada interbelică funcţionau aici un liceu particular evreiesc (în perioada 1919-1926) şi o şcoală evreiască, susţinută de Comunitatea Evreiască, ce cuprindea o grădiniţă şi cursuri pentru adulţi. Pentru evreii nevoiaşi au fost înfiinţate în 1925 un azil de bătrâni (pentru 40 de persoane) şi o cantină (ce oferea mese gratuite la 100 persoane).
În anul 1930, conform datelor oferite de recensământul oficial, în oraş trăiau 5.647 evrei (adică 33.6% din populaţie). Venirea la putere în anul 1937 a Guvernului Goga-Cuza a dus la elaborarea de legi cu caracter antisemit care au determinat o serie de persecuţii la adresa evreilor: ei erau bătuţi pe stradă, siliţi să ţină prăvăliile deschide de Şabat etc. În iunie 1940, noile legi adoptate de guvernul Ion Gigurtu au prevăzut confiscarea proprietăţilor, expulzarea din şcoli şi din funcţiile publice a persoanelor de etnie evreiască şi interzicerea medicilor evrei să trateze pacienţi de alte etnii. În oraş a avut loc la 24 ianuarie 1941 un progrom în care au fost omorâţi 12 evrei.
Războiul şi emigrarea postbelică a evreilor
La sfârşitul anului 1940, Rădăuţiul număra 9.330 de români, 2.989 de evrei şi 148 de germani [4]. Ca urmare însă a persecuţiilor din satele din apropiere, evreii de acolo s-au mutat la oraş. În august 1941, toţi cei 2.000 de evrei din Siret au fost aduşi la Rădăuţi.
În data de 11 octombrie 1941, cei 4.763 evrei rădăuţeni (35.2% din populaţia oraşului), plus cei refugiaţi din teritoriile cedate URSS-ului, au fost deportaţi în lagărele din Transnistria. În oraş au rămas numai 62 evrei (după evidenţele din 1942). În cele două zile următoare, circa 10.000 evrei au fost urcaţi în trenurile de vite şi transportaţi în lagărele din Berşad, Obodovca, Tibulovca şi Balta. Mulţi dintre ei au murit pe drum, alţii decedând în lagăre.
Începând din 1945, supravieţuitorii Holocaustului au început să se întoarcă în oraş, doar 1.500 de evrei rădăuţeni revenind. Totuşi, aici s-au stabilit şi evreii deportaţi din Bucovina de Nord şi Basarabia, până la sfârşitul anului 1946, când ruşii au închis graniţele. Evreii au găsit sinagogile transformate în depozite şi grajduri, iar sulurile de Tora au fost reciclate, pentru a face diverse lucruri, cum ar fi tobe şi sandale.
Numărul evreilor din Rădăuţi a crescut din nou după război, ajungând la circa 6.000 în anul 1947. Prin oraş au tranzitat mulţi evrei care nu au rămas şi s-au îndreptat spre alte localităţi în speranţa că de acolo vor emigra mai uşor spre Palestina. În perioada toamna anului 1950 - aprilie 1951 circa 2.000 evrei din Rădăuţi au emigrat legal în noul stat Israel, în oraş rămânând circa 3.000 evrei. Abia în octombrie 1958 guvernul României a permis din nou evreilor să emigreze. Astfel, în anul 1962, rămăseseră în Rădăuţi doar aproximativ 800 de evrei.
Activitatea religioasă a continuat să se desfăşoare în Rădăuţi. În 1962, funcţionau în localitate trei sinagogi.
Templul Mare
Prima sinagogă din Rădăuţi a fost construită în anul 1830 de către Eliahu Gewölb, în centrul oraşului.
Ca urmare a creşterii numărului de evrei din oraş, sinagogile au devenit neîncăpătoare, iar în anul 1880, în timpul vizitei împăratului Franz Joseph I la Rădăuţi, o delegaţie de evrei i-a solicitat sprijinul. Aveau nevoie de un teren pentru a construi o mare sinagogă. Împăratul şi-a dat acordul punând la dispoziţia comunităţii evreieşti o parcelă de teren în centrul oraşului, lângă parc.
Construcţia templului a trenat mai mulţi ani ca urmare a neînţelegerilor dintre evreii ortodocşi şi cei modernişti cu privire la proiectul acestuia [5]. Dacă ortodocşii doreau ca templul să fie construit în stilul tradiţional al sinagogilor, moderniştii voiau un templu asemănător cu cel din Cernăuţi, cu o cupolă rotundă deasupra. În final s-a ajuns la un compromis, iar templul a fost construit în stilul Templului din Cernăuţi dar cu două turnuri gemene în loc de cupolă. Femeilor le-a fost rezervată aripa de vest.
Inaugurarea templului a avut loc la 18 august 1883, de ziua de naştere a împăratului Franz Joseph I, prima slujbă fiind celebrată de către noul şef-rabin al oraşului, Yitzhak Kunstadt.
Templul Mare din Rădăuţi a fost construit în stil maur, fiind o clădire masivă cu două turnuri înalte acoperite cu cupole care conferă clădirii aspectul unei catedrale ortodoxe. Intrarea principală se face pe sub una dintre cele trei arcade care se sprijină pe patru coloane masive. Ferestrele templului sunt circulare, terminate în arcade. Interiorul templului prezintă decoraţiuni realizate într-un amestec de stiluri: Renaştere, baroc, maur [6].
Oraşul Rădăuţi a avut rabini-şefi care conduceau activitatea religioasă a comunităţii. Această funcţie a fost îndeplinită de către Hirsch Shapiro (1861-1881), Yitzhak Rabin Kunstadt (1883-1909), dr. Yaacov Hoffman (1912-1923), dr. Yaacov Nacht (1925-1928), dr. Shimshon Stein (1930-1932, 1933-1940), Yitzhak Rabinowitz (1932-1933) şi Yisroel Hornick (1945-1947). Acesta din urmă a fost ultimul şef-rabin din Rădăuţi.
La 17 mai 2005, în interiorul Templului au pătruns, printr-un geam spart, persoane necunoscute care au spart lacătul de la Aron Kodeş, au scos cele trei suluri sfinte, le-au dezbrăcat de învelitori şi le-au aşezat pe masă. Nu a fost furat nimic. [7]
În lista sinagogilor din România publicată în lucrarea Seventy years of existence. Six hundred years of Jewish life in Romania. Forty years of partnership FEDROM – JOINT, editată de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România în anul 2008, se preciza că Templul Mare din Rădăuţi era în funcţiune. [8]
Fotogalerie
-
Vedere laterală a templului -
Templul -
Templul evreiesc din Rădăuţi -
Templul evreiesc din Rădăuţi
Vezi şi
Note
- ^ Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava din anul 2004
- ^ Oesterreichische Statistik, Vol. I. citat în The Golden Age of the Jews of Bukovina
- ^ History of the Jews in the Bukowina, chapter “Radautz”
- ^ Evenimentul, 26 martie 2008 - Rădăuţi, roata norocului
- ^ Yad Vashem Institute - Pinkas Hakehillot Romania (Encyclopedia of Jewish Communities in Romania, Volume 2), cap. Rădăuţi, (Ierusalim, 1980)
- ^ Templul Evreiesc din Rădăuţi pe situl Biserici.org
- ^ Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel” - Caietele Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, nr. 2/2007, p. 52, Anexa Nr. 2 "Profanări, distrugeri, furturi din sinagogi şi cimitire evreieşti în 2005-2006"
- ^ The Federation of Jewish Communities of Romania (FEDROM) - Seventy years of existence. Six hundred years of Jewish life in Romania. Forty years of partnership FEDROM – JOINT (2008), p. 71