Surîsul unei nopți de vară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Surîsul unei nopți de vară
Rating Rating.gif
Gen Film de comedie[1]
Regizor Ingmar Bergman[1][2][3][4]
Autor Ingmar Bergman
Scenarist Ingmar Bergman
Producător Allan Ekelund[*]
Regizor de imagine Gunnar Fischer[*]
Muzică Erik Nordgren[*]
Actori principali Eva Dahlbeck[*][3][5]
Gunnar Björnstrand[*][2][3][5]
Harriet Andersson[*][2][3][5]
Jarl Kulle[*][2][3][5]
Ulla Jacobsson[2][3][5]
Åke Fridell[*][2][3][5]
Bibi Andersson[*][2][3][5]
Mona Malm[*][2][5]
Margit Carlqvist[*][2][3][5]
Björn Bjelfvenstam[*][5]
Naima Wifstrand[*][2][3][5]
Jullan Kindahl[*][2][3][5]
Gull Natorp[*][2][3][5]
Birgitta Valberg[*][2][3][5]
Premiera 1955
Durata 108 min
Țara Suedia
Limba originală Limba suedeză
Pagina IMDb
Pagina PORT.ro
Pagina Rotten-Tomatoes

Surîsul unei nopți de vară - film de Ingmar Bergman, lansat în 1955.

Premii[modificare | modificare sursă]

Sinopsis[modificare | modificare sursă]

  • Patru cupluri se înfruntă într-un joc delicat și crud ce se desfășoară într-una din acele nopți de vară cînd totul devine posibil. Un fel de Regula jocului suedez. (Jacques Doniol-Valcroze) (Cinema… un secol și ceva, 2002)
  • Un arabesc pe o temă esențialmente tragică, cea a neîndestulării omului, ilustrînd totodată cu mult umor că viața atinge absolutul doar în dorința trupului și în singurătatea sufletului. (Rune Waldekranz) (Cinema… un secol și ceva, 2002)
  • Exemplar pentru vasalitatea față de teatru, Surîsul unei nopți de vară (1955) cumulează la nivelul dramaturgiei influențe, depistate de exegeți, alăturînd pe Feydeau lui Marivaux și Beaumarchais, pe Strindberg lui Shakespeare. Acțiunea este structurată în trei timpi dramatici, formînd trei acte, în respectul celor trei unități clasice. Regia are în vedere în mult mai mare măsură mișcarea actorilor decît cea a aparatului de filmat. Această marcată prezență a omului de teatru într-o operă cinematografică a fost însă departe de a-i aduce prejudicii. Revelație a Festivalului de la Cannes din 1956, filmul i-a adus lui Bergman consacrarea internațională – tîrzie (la cel de-al 16-lea film al său), dar senzațională. (Andreia Mihăilă) (Almanah Cinema 1985)

Distribuție[modificare | modificare sursă]


Legături externe[modificare | modificare sursă]