Surîsul unei nopți de vară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Surîsul unei nopți de vară
Rating Rating.gif
Gen Film de comedie[1]  Modificați la Wikidata
Regizor Ingmar Bergman[1][2][3][4]  Modificați la Wikidata
Autor Ingmar Bergman  Modificați la Wikidata
Scenarist Ingmar Bergman  Modificați la Wikidata
Producător Allan Ekelund[*]  Modificați la Wikidata
Director de imagine Gunnar Fischer[*]  Modificați la Wikidata
Muzica Erik Nordgren[*]  Modificați la Wikidata
Distribuție Eva Dahlbeck[*][3][5]
Gunnar Björnstrand[*][2][3][5]
Harriet Andersson[*][2][3][5]
Jarl Kulle[*][2][3][5]
Ulla Jacobsson[2][3][5]
Åke Fridell[*][2][3][5]
Bibi Andersson[*][2][3][5]
Mona Malm[*][2][5]
Margit Carlqvist[*][2][3][5]
Björn Bjelfvenstam[*][5]
Naima Wifstrand[*][2][3][5]
Jullan Kindahl[*][2][3][5]
Gull Natorp[*][2][3][5]
Birgitta Valberg[*][2][3][5]  Modificați la Wikidata
Premiera   Modificați la Wikidata
Durata 108 min  Modificați la Wikidata
Țara Suedia  Modificați la Wikidata
Limba originală Limba suedeză  Modificați la Wikidata
Prezență online
Internet Movie Database
Rotten Tomatoes
AlloCiné
Allmovie
MovieMeter
Elonet
ČSFD
TV.com
elCinema.com
PORT.hu

Surîsul unei nopți de vară este un film de Ingmar Bergman, lansat în 1955.

Premii[modificare | modificare sursă]

Sinopsis[modificare | modificare sursă]

  • Patru cupluri se înfruntă într-un joc delicat și crud ce se desfășoară într-una din acele nopți de vară cînd totul devine posibil. Un fel de Regula jocului suedez. (Jacques Doniol-Valcroze) (Cinema… un secol și ceva, 2002)
  • Un arabesc pe o temă esențialmente tragică, cea a neîndestulării omului, ilustrînd totodată cu mult umor că viața atinge absolutul doar în dorința trupului și în singurătatea sufletului. (Rune Waldekranz) (Cinema… un secol și ceva, 2002)
  • Exemplar pentru vasalitatea față de teatru, Surîsul unei nopți de vară (1955) cumulează la nivelul dramaturgiei influențe, depistate de exegeți, alăturînd pe Feydeau lui Marivaux și Beaumarchais, pe Strindberg lui Shakespeare. Acțiunea este structurată în trei timpi dramatici, formînd trei acte, în respectul celor trei unități clasice. Regia are în vedere în mult mai mare măsură mișcarea actorilor decît cea a aparatului de filmat. Această marcată prezență a omului de teatru într-o operă cinematografică a fost însă departe de a-i aduce prejudicii. Revelație a Festivalului de la Cannes din 1956, filmul i-a adus lui Bergman consacrarea internațională – tîrzie (la cel de-al 16-lea film al său), dar senzațională. (Andreia Mihăilă) (Almanah Cinema 1985)

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b http://www.imdb.com/title/tt0048641/, accesat la 8 mai 2016  Missing or empty |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m http://www.cinematografo.it/cinedatabase/film/sorrisi-di-una-notte-d-estate/8040/, accesat la 8 mai 2016  Missing or empty |title= (ajutor)
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m http://www.ofdb.de/film/12546,Das-L%C3%A4cheln-einer-Sommernacht, accesat la 8 mai 2016  Missing or empty |title= (ajutor)
  4. ^ http://www.filmstarts.de/kritiken/26176.html, accesat la 8 mai 2016  Missing or empty |title= (ajutor)
  5. ^ a b c d e f g h i j k l m n http://www.imdb.com/title/tt0048641/fullcredits, accesat la 8 mai 2016  Missing or empty |title= (ajutor)