Styracosaurus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Styracosaurus
Fosilă: Cretacicul târziu, 75.5–75 mln. ani în urmă
Styracosaurus BW.jpg
Styracosaurus albertensis
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Supraordin: Dinosauria
Ordin: Ornithischia
Familie: Ceratopsidae
Trib: Centrosaurini
Gen: Styracosaurus
Lambe, 1913
Specie

S. albertensis Lambe, 1913

Styracosaurus este un gen de dinozauri erbivori ceratopsian care a trăit în Cretacic, cu aproximativ 75 de milioane de ani în urmă. Avea patru-șase coarne care creșteau din orificiul de protecție a gâtului, coarne mai mici pe obraji și un corn nazal, de până la 60 cm lungime și 15 cm lățime. Funcția coarnelor și a ornamentelor a fost subiect de dezbatere timp de mulți ani.

Styracosaurus a fost un dinozaur relativ mare, atingând o lungime de 5,5 metri, înălțime de aproximativ 1,8 metri și cântărea aproape 3 tone. Styracosaurusavea patru picioare scurte, un corp voluminos și o coadă destul de scurtă. Botul se termina cu un cioc bine conturat, care avea rol de prindere dar și de rupere a plantelor. Ca și alți ceratopsieni, acest dinozaur ar fi putut fi un animal de turmă, care călătorea în grupuri mari.

Numit de Lawrence Lambe în 1913, Styracosaurus este un membru al Centrosaurinae. În prezent doar specia S. albertensis este atribuită Styracosaurus. O altă specie, S. ovatus, numită în 1930 de Charles Gilmore a fost reasignată unui nou gen, Rubeosaurus, de Andrew McDonald și Jack Horner în 2010.[1]

Denumirea derivă din cuvintele grecești στύραξ/styrax (= "înțepătură") și σαῦρος/sauros (= "șopârlă").

Descriere[modificare | modificare sursă]

Dimensiune comparativă cu un om

Specimenele adulte de Styracosaurus au avut aproximativ 5,5 metri lungime și au cântărit aproximativ 2,7 tone.[2] Craniul era masiv, cu o nări mari, un corn ascutit, lung de jumatate de metru. Pe creștetul capului avea alte doua coarne mult mai mari care se continuau pe lateral cu mai mulți spini osoși lungi, de mărimi descrescătoare, poziționate pe marginea scutului.[3]

Corpul voluminos al Styracosaurus seamănă cu cel al unui rinocer. Avea umeri puternici, care ar fi putut fi utili în luptele intraspecii, o coadă relativ scurtă, membrele erau uriașe, musculoase, terminate cu degete copitate[2] și corpul era acoperit cu piele groasă.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Craniul specimenului holotip

Styracosaurus este un membru al Centrosaurinae. Printre alți membri ai cladei se numără: Centrosaurus (de la care grupul își ia numele),[4][5] Pachyrhinosaurus,[4][6] Avaceratops,[4] Einiosaurus,[6][7] Albertaceratops,[7] Achelousaurus,[6] Brachyceratops,[8] și Monoclonius,[4] deși ultimele două sunt nomen dubium.

Cladograma descrisă mai jos reprezintă o analiză filogenetică de Chiba și colab. (2017):[9]

Centrosaurinae


Diabloceratops eatoni



Machairoceratops cronusi




Nasutoceratopsini

Avaceratops lammersi (ANSP 15800)



MOR 692



CMN 8804



Nasutoceratops titusi



Malta new taxon





Xenoceratops foremostensis





Sinoceratops zhuchengensis



Wendiceratops pinhornensis




Albertaceratops nesmoi



Medusaceratops lokii


Eucentrosaura
Centrosaurini


Rubeosaurus ovatus



Styracosaurus albertensis





Coronosaurus brinkmani




Centrosaurus apertus



Spinops sternbergorum





Pachyrhinosaurini

Einiosaurus procurvicornis


Pachyrostra

Achelousaurus horneri




Pachyrhinosaurus canadensis




Pachyrhinosaurus lakustai



Pachyrhinosaurus perotorum











Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Andrew T. McDonald & John R. Horner, (2010). "New Material of "Styracosaurus" ovatus from the Two Medicine Formation of Montana". Pages 156–168 in: Michael J. Ryan, Brenda J. Chinnery-Allgeier, and David A. Eberth (eds), New Perspectives on Horned Dinosaurs: The Royal Tyrrell Museum Ceratopsian Symposium, Indiana University Press, Bloomington and Indianapolis, IN.
  2. ^ a b Lambert, D. (1993). The Ultimate Dinosaur Book. Dorling Kindersley: New York, 152–167. ISBN: 1-56458-304-X.
  3. ^ Dodson, P. (). The Horned Dinosaurs: A Natural HistoryNecesită înregistrare gratuită. Princeton: Princeton University Press. pp. 165–169. ISBN 978-0-691-05900-6. 
  4. ^ a b c d Dodson, P. (). „On the status of the ceratopsids Monoclonius and Centrosaurus”. În Carpenter, K.; Currie, P.J. Dinosaur Systematics: Perspectives and Approaches. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 231–243. ISBN 978-0-521-36672-4. 
  5. ^ Ryan, M.J.; A.P. Russell (). „New centrosaurine ceratopsids from the late Campanian of Alberta and Montana and a review of contemporaneous and regional patterns of centrosaurine evolution”. Journal of Vertebrate Paleontology. 23 (3): 91A. doi:10.1080/02724634.2003.10010538. 
  6. ^ a b c Ryan, M.J.; A.P. Russell (). „A new centrosaurine ceratopsid from the Oldman Formation of Alberta and its implications for centrosaurine taxonomy and systematics”. Canadian Journal of Earth Sciences. 42 (7): 1369–1387. Bibcode:2005CaJES..42.1369R. doi:10.1139/e05-029. 
  7. ^ a b Ryan, M.J. (). „A new basal centrosaurine ceratopsid from the Oldman Formation, southeastern Alberta”. Journal of Paleontology. 81 (2): 376–396. doi:10.1666/0022-3360(2007)81[376:ANBCCF]2.0.CO;2. 
  8. ^ Dodson, P., Forster, C. A, and Sampson, S. D. (2004) Ceratopsidae. In: Weishampel, D. B., Dodson, P., and Osmólska, H. (eds.), The Dinosauria (second edition). Berkeley: University of California Press, pp. 494–513. ISBN: 0-520-24209-2.
  9. ^ Kentaro Chiba; Michael J. Ryan; Federico Fanti; Mark A. Loewen; David C. Evans (). „New material and systematic re-evaluation of Medusaceratops lokii (Dinosauria, Ceratopsidae) from the Judith River Formation (Campanian, Montana)”. Journal of Paleontology. in press (2): 272–288. doi:10.1017/jpa.2017.62.