Sari la conținut

Stjepan Filipović

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Stjepan Filipović
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Opuzen, cantonul Dubrovnik-Neretva, Croația[1] Modificați la Wikidata
Decedat (26 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Valjevo, Serbia sub ocupație germană⁠(d)[1] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluipedeapsa cu moartea (spânzurare) Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Iugoslaviei Modificați la Wikidata
Ocupațiepartizan
luptător în rezistență[*]​
politician Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiIugoslavia[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicLiga Comuniștilor din Iugoslavia  Modificați la Wikidata
PremiiErou Național al Iugoslaviei[*]​ ()
Ordinul Eroul Poporului  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Stjepan Filipović (n. , Opuzen, cantonul Dubrovnik-Neretva, Croația – d. , Valjevo, Serbia sub ocupație germană⁠(d)) a fost un comunist iugoslav care a condus compania de partizani Tamnavsko-Kolubarski din Valjevo în timpul Revoltei partizanilor din 1941.

A fost capturat și executat în 1942 la Valjevo. Fotografia realizată cu puțin timp înainte de execuția lui a devenit un simbol al rezistenței împotriva fascismului în cel de-al Doilea Război Mondial și a fost expusă, printre alte locuri, în sediul central al Națiunilor Unite de la New York.[3] El a fost proclamat postum Erou al Poporului din Iugoslavia în 1949.[4]

Biografie

[modificare | modificare sursă]
Monumentul lui Filipović din Valjevo

Stjepan Filipović s-a născut la 27 ianuarie 1916 în orășelul Opuzen (aflat astăzi în Croația) ca al treilea din cei copii ai lui Anton și Ivka Filipović. Familia Filipović s-a mutat prin tot Regatul Iugoslaviei, așa că el a locuit în Županja (Croația), Mostar (Bosnia-Herțegovina) și Kragujevac (Serbia). A învățat lăcătușeria la Kragujevac (un oraș industrial din centrul Serbiei), dar a stăpânit și elementele de bază ale meseriilor de electrician, tâmplar și legător de cărți.[5] A lucrat ca lăcătuș[6] la Kragujevac și s-a alăturat mișcării revoluționare a muncitorilor în 1937, dar a fost arestat în 1939 din cauza activității politice desfășurate și condamnat la un an de închisoare.[7] După eliberare, a fost nevoit să plece din Kragujevac[7] și s-a alăturat Partidului Comunist din Iugoslavia în 1940.

După declanșarea Campaniei din Balcani de către Germania Nazistă și invadarea Iugoslaviei de Wehrmacht în aprilie 1941, Filipović s-a întors la Kragujevac și s-a alăturat mișcării de partizani ce luptau împotriva ocupanților germani.[7] A fost trimis în orașul Valjevo pentru a organiza și întări trupele de partizani de acolo și a avansat în grad în cadrul mișcării de partizani, devenind în cele din urmă comandantul unității de partizani Tamnavsko-Kolubarski.[7] El a fost unul din organizatorii revoltei partizanilor din zona orașului Valjevo[6] și a fost capturat de cetnici la 24 decembrie 1941, în urma unei trădări, și predat organelor de anchetă germane.[6] Militarii germani l-au transportat la Belgrad, unde Filipović a fost interogat și torturat de ofițerii Gestapo, dar nu a divulgat informații organelor de anchetă.[6]

A fost condamnat la moarte și adus la Valjevo, pentru a fi executat în fața locuitorilor orașului.[6][7] Spânzurarea lui a avut loc în piața centrală a orașului la 22 mai 1942,[6][7] iar aproximativ 3.000 de oameni au fost aduși cu forța să-i urmărească execuția.[6] Înaintea executării sale Filipović a îndemnat mulțimea adunată să continue lupta împotriva ocupanților germani și a trădătorilor sârbi,[7] iar, atunci când funia i-a fost pusă în jurul gâtului, a ridicat sfidător mâinile cu pumnii strânși și a strigat „Smrt fašizmu, sloboda narodu!”, care se traduce prin „Moarte fascismului, libertate pentru popor!”.[8] În acel moment a fost făcută o fotografie care a devenit faimoasă și care a inspirat statuia lui Filipović din Valjevo.[8][9]

Filipović a fost declarat erou național al Iugoslaviei la 14 decembrie 1949.[4] În orașul Valjevo a fost înălțată o statuie dedicată lui, ce poartă inscripția „Stevan Filipović”. Un alt monument a fost construit în 1968 în orașul natal Opuzen, dar a fost demolat în 1991.[3] În timpul războiului au murit și cei doi frați ai săi, Nikola și Šimun Filipović.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c Филипович Степан, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​ 
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ a b „NAJPOZNATIJI HRVAT U UN-U Njegova slika stoji na samom ulazu, a hrvatske vlasti ga se stide”. www.index.hr. 
  4. ^ a b Richard Burns, The Blue Butterfly: Selected Writings, Salt, 2006, p. 144. ISBN: 1-84471-258-3
  5. ^ „Stjepan Filipović: heroj radničke i antifašističke borbe: 70 godina od smrti - Istorija u pokretu”. www.starosajmiste.info. 
  6. ^ a b c d e f g Miloš Bajić, Yugoslavia; Monuments to the Revolution, Subnor Jugoslavije, 1968, p. xxii.
  7. ^ a b c d e f g „Standing beneath the gallows where he will be hanged momentarily, Stjepan Filipovic, commander of the Tomnasko-Kolubarski partisan detachment, calls upon the people of Serbia to fight the „traitors of the Serbian people"”, United States Holocaust Memorial Museum, accesat în  
  8. ^ a b Cathie Carmichael, A Concise History of Bosnia, Cambridge University Press, 2015, p. 86. ISBN: 1107016150
  9. ^ Upton Sinclair, Edward Sagarin, Albert Teichner, Cry for Justice: An Anthology of the Literature of Social Protest, L. Stuart, 1963, p. 438.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Stjepan_Filipović&oldid=15604045