Stanislav Kosior

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Stanislav Kosior
Станіслав Вікентійович Косіор
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Węgrów, Mazovia, Polonia[2] Modificați la Wikidata
Decedat (49 de ani)[1][3] Modificați la Wikidata
Moscova, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
ÎnmormântatNovoe Donskoe kladbișce[*][[Novoe Donskoe kladbișce (cemetery in Moscow, Russia)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiexecuție prin împușcare Modificați la Wikidata
Frați și suroriIosif Vikentievici Kosior[*][[Iosif Vikentievici Kosior (Soviet politician (1893-1937))|​]]
Vladislav Vikentievici Kosior[*][[Vladislav Vikentievici Kosior (Soviet politician)|​]]
Kazimir Vikentievici Kosior[*][[Kazimir Vikentievici Kosior (Soviet politician)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuElizaveta Sergheevna Kosior[*][[Elizaveta Sergheevna Kosior (Soviet politician (1895-1938))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Republica Sovietică Socialistă Ucraineană
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Secretar al CC al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei
În funcție
30 mai 1919 – 17 noiembrie 1920
Precedat deEmanuel Kviring
Succedat deViaceslav Molotov
Secretar al biroului de front al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei
În funcție
5 iulie 1919 – 10 decembrie 1919
Precedat depost nou înființat
Succedat depost desființat
Secretar general / Prim-secretar al CC al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei
În funcție
14 iulie 1928 – 27 ianuarie 1938
Precedat deLazar Kaganovici
Succedat deNikita Hrușciov
Vicepreședinte al Sovietului Comisarilor Poporului al URSS
În funcție
19 ianuarie 1938 – 3 mai 1938
Prim-ministruViaceslav Molotov
Președinte al Comisiei Sovietice de Control al Sovietului Comisarilor Poporului al URSS
În funcție
19 ianuarie 1938 – 3 mai 1938
Prim-ministruViaceslav Molotov
Precedat deNikolai Antipov
Succedat deZahar Belenki

PremiiOrdinul Lenin
Partid politicКПСС ()
РСДРП(б)[*] ()
РСДРП ()
Ideologieleft communism[*][[left communism (political ideology)|​]] Modificați la Wikidata
Alma materHauptschule din Sulin
Semnătură

Stanislav Vikentievici Kosior ori Koisor (în limbile rusă: Станислав Викентьевич Косиор, ucraineană: Станіслав Вікентійович Косіор, poloneză: Stanisław Koisor) (*6 noiembrie (stil vechi) /18 noiembrie (stil nou) 1889 – †26 februarie 1939), a fost un politician sovietic de etnie poloneză, cel mare dintre cei frați Kosior implicați în politică. El a ocupat funcția de secretar general (după 23 ianuarie 1934 funcția a fost redenumită „prim secretar”) al Partidului Comunist Ucrainean și adjunct al prim-ministrului Sovietului Comisarilor Poporului al Uniunii Sovietice.

El este considerat ca fiind unul dintre principalii responsabili pentru declanșarea foametei din Ucraina sovieticăHolodomorul[4][5]. A fost arestat de către NKVD, judecat și executat în cadrul epurărilor staliniste.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Stanisław Kosior s-a născut în 1889 la Węgrów, gubernia Siedlce a Poloniei aflată sub dominația Imperiului Rus, ca fiu al unui muncitor industrial foarte sărac. Forțat de sărăcie, Stanislav Kosior a emigrat în Iuzovka (Donețk), unde a început să lucreze ca muncitor într-o fabrică siderurgică. În 1907 a devenit membru al Partidului Social-Democrat al Muncii și a devenit în scurtă vreme liderul organizației locale. În 1913 a fost transferat pe linie de partid la Moscova, apoi la Kiev și Harkov. În Ucraina, s-a ocupat cu organizarea celulelor locale ale organizațiilor comuniste. A fost arestat de Ohrana (poliția secretă imperială rusă) și a fost exilat în Siberia.

După Revoluția din Februarie s-a mutat la Petrograd, unde a condus organizația locală a bolșevicilor și a fost președintele sovietului municipal Narva. După Revoluția din Octombrie, Kosior s-a mutat în fostele teritorii ale Imperiului Rus ocupate de Imperiul GermanOber-Ost și Ucraina – unde a încercat să organizeze celule locale ale bolșevicilor. După semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk, Kosior s-a mutat în Rusia, unde a devenit unul dintre liderii Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. În 1928 a devenit lider al Partidului Comunist al RSS Ucrainene. Una dintre sarcinile sale a fost punerea în aplicare a politicii de colectivizare a agriculturii în Ucraina. Rezultatul imediat al colectivizării și deculacizării agriculturii ucrainene a fost marea foamete din 1932 – 1933. În 1930 a fost ales membru al Politburo și în 1935 a fost decorat cu Ordinul Lenin pentru „succesele remarcabile în domeniul agriculturii”[6].

În ianuarie 1938 a fost numit adjunct al prim-ministrului Sovietului Comisarilor Poporului al Uniunii Sovietice și președinte al Comisiei de control al guvernului URSS. Cariera sa politică a fost întreruptă brusc în timpul Marii Epurări, când pe 3 mai 1938, la ordinul expres al lui I. V. Stalin, S. Kosior a fost destituit din toate posturile de partid și apoi arestat de NKVD, sub acuzația de fi membru al așa-numitei „Organizații militare poloneze”. Pe 26 februarie 1939 a fost condamnat la moarte și executat în aceeași zi de către generalul Vasili Blohin. După moartea sa, în jurul lui Stanislav Kosior s-a ridicat un zid al tăcerii, numele, scrierile și fotografiile sale fiind la rândul lor epurate din documentele oficiale[7]. Pe 14 martie 1956, S. Kosior a fost reabilitat post mortem, dar pe 13 ianuarie 2010, Curtea de Apel din Kiev l-a declarat pe deplin vinovat pentru crime politice[8].

Memoria lui Kosior[modificare | modificare sursă]

În anul 2009, după o campanie de strângere de semnături ale cetățenilor Ucrainei, statuia lui Kosior din cartierul Luhianivka din Kiev a fost demolată, în ciuda protestelor comuniștilor locali.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Stanislav Kosior”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ „Stanislav Kosior”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ Косиор Станислав Викентьевич, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  4. ^ „Kyiv court accuses Stalin leadership of organizing famine” [Un tribunal din Kiev acuză guvernul lui Stalin de pregătirea foametei]. Kyiv Post. . 
  5. ^ Articolul „КОСІОР СТАНІСЛАВ ВІКЕНТІЙОВИЧ”. http://history.franko.lviv.ua.  Text "http://history.franko.lviv.ua/IIk_5.htm#%D0%9A%D0%9E%D0%A1%D0%86%D0%9E%D0%A0" ignorat (ajutor); Legătură externa în |publisher= (ajutor);
  6. ^ „Справочник по истории Коммунистической партии и Советского Союза 1898 - 1991” [Manual de istorie a Partidului Comunist și a Uniunii Sovietice] (în rusă). 
  7. ^ Roy Medvedev, Let History Judge; The Origin and Consequences of Stalinism, Alfred A.Knopf, New York, 1972, ISBN 0-394-44645-3
  8. ^ „Апеляційний суд Києва назвав організаторів Голодомору 1932-1933 рр. Історичну справедливість відновлено” [Curtea de apel din Kiev a pronunțat numele organizatorilor Holodomorului din 1932-1933. Dreptatea istorică restaurată] (în ucraineană).