Sari la conținut

Sophie Liebknecht

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sophie Liebknecht
Sophie Liebknecht
Date personale
Nume la naștereSophie Ryss Modificați la Wikidata
Născută Modificați la Wikidata
Rostov-pe-Don, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedată (80 de ani) Modificați la Wikidata
Moscova, URSS Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăZentralfriedhof Friedrichsfelde[*]​ Modificați la Wikidata
Frați și suroriQ81491893[*]​ Modificați la Wikidata
Căsătorită cuKarl Liebknecht (din ) Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană
istoric de artă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitegermană Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPartidul Comunist German  Modificați la Wikidata
Piatra de mormânt a lui Sophie Liebknecht și a familiei Liebknecht.

Sophie Liebknecht (în rusă Софья Борисовна Либкнехт; n. , Rostov-pe-Don, Imperiul Rus – d. , Moscova, URSS) a fost o socialistă și feministă germană de origine rusă. A fost a doua soție a lui Karl Liebknecht, care a avut trei copii din prima căsătorie cu Julia Liebknecht.

Născută la Rostov pe Don, Sophie a fost educată în Imperiul German, unde s-a căsătorit cu gânditorul marxist și în curând liderul revoluționar Karl Liebknecht în 1912. Membru inițial al Partidul Social Democrat din Germania (SPD), ea și-a urmat soțul când a fondat Partidul Comunist din Germania în 1918. Karl Liebknecht a fost ucis la 15 ianuarie 1919, după insuccesul răscoalei spartachiste. Sophie s-a mutat la Londra, iar ulterior s-a întors în Germania în perioada Weimar. Membrii familiei Liebknecht au fost alarmați de ascensiunea Partidului nazist în anii 1930 și, temându-se pentru viața lor în cadrul regimului fascist instituit de Adolf Hitler, au ales să emigreze în această perioadă. Sofie, originară din Rusia, a plecat în Uniunea Sovietică în 1934 și s-a stabilit la Moscova, unde a trăit restul vieții sale (până în 1964).

La înmormântarea ei au participat Robert și Wilhelm, fii ei vitregi din prima căsătorie a lui Karl.[1] Guvernul sovietic a organizat o ceremonie publică și o gardă de onoare.

O mare parte din corespondența ei cu Rosa Luxemburg a fost publicată.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]