Sophie Liebknecht

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sophie Liebknecht
Date personale
Născută1884[1][2][3] Modificați la Wikidata
Rostov-pe-Don, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedată1964 (80 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăZentralfriedhof Friedrichsfelde[*][[Zentralfriedhof Friedrichsfelde (cemetery in Berlin, Germany)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriQ81491893[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuKarl Liebknecht (din ) Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPartidul Comunist German  Modificați la Wikidata
Piatra de mormânt a lui Sophie Liebknecht și a familiei Liebknecht.

Sophie Liebknecht (în rusă Софья Борисовна Либкнехт; n. 1884, Rostov-pe-Don, Imperiul Rus – d. 1964[1][2][3]) a fost o socialistă și feministă germană de origine rusă. A fost a doua soție a lui Karl Liebknecht, care a avut trei copii din prima căsătorie cu Julia Liebknecht.

Născută la Rostov pe Don, Sophie a fost educată în Imperiul German, unde s-a căsătorit cu gânditorul marxist și în curând liderul revoluționar Karl Liebknecht în 1912. Membru inițial al Partidul Social Democrat din Germania (SPD), ea și-a urmat soțul când a fondat Partidul Comunist din Germania în 1918. Karl Liebknecht a fost ucis la 15 ianuarie 1919, după insuccesul răscoalei spartachiste. Sophie s-a mutat la Londra, iar ulterior s-a întors în Germania în perioada Weimar. Membrii familiei Liebknecht au fost alarmați de ascensiunea Partidului nazist în anii 1930 și, temându-se pentru viața lor în cadrul regimului fascist instituit de Adolf Hitler, au ales să emigreze în această perioadă. Sofie, originară din Rusia, a plecat în Uniunea Sovietică în 1934 și s-a stabilit la Moscova, unde a trăit restul vieții sale (până în 1964).

La înmormântarea ei au participat Robert și Wilhelm, fii ei vitregi din prima căsătorie a lui Karl.[4] Guvernul sovietic a organizat o ceremonie publică și o gardă de onoare.

O mare parte din corespondența ei cu Rosa Luxemburg a fost publicată.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Sophie Liebknecht, accesat în  
  2. ^ a b c d Sophie Liebknecht, NUKAT 
  3. ^ a b c d Sophie Liebknecht, MAK 
  4. ^ "Сюжеты Похороны Софьи Борисовны Либкнехт. 1964". Net-Film.ru. Accesat la 12 mai 2010.

Legături externe[modificare | modificare sursă]