Sondă de aterizare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Lander-ul lunar al misiunii Apollo 16
Coliziunea sondei de impact, Deep Impact cu asteroidul 9P/Tempel

O sondă de aterizare (în engleză: lander) este o sondă spațială destinată aterizării pe suprafața unui obiect astronomic[1]. În cazul corpurilor cu atmosfere, aterizarea are loc după intrarea atmosferică (sau mai exact pentru alte planete, reintrare atmosferică), iar sonda este primul vehicul care re-intră. În asemenea situații, lander-urile pot folosi parașute pentru a încetini și menține o viteză terminală scăzută. Unele rachete de aterizare de mici dimensiuni sunt deturnate chiar înainte de impact, pentru a reduce viteza acestuia. Aterizarea poate fi realizată printr-o coborâre controlată cu exercitarea presiunii impactului pe trenul de aterizare, cu posibilitatea adăugării unui mecanism de atașament post-aterizare pentru corpuri cerești cu gravitație redusă.

Atunci când un impact de mare viteză este planificat, sonda/lander-ul se numește sondă de impactare[2] (în engleză Impactor).

Mai multe planete terestre au constituit destinația finală a sondelor lander și/sau a celor de impact: printre ele se numără planetele Marte, Venus și satelitul planetei Saturn, Titan. Din planete interioare sistemului solar, Mercur este singura care urmează încă să fie vizitată de o sondă de acest tip.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ball, Garry, Lorenz and Kerzhanovich (). „Planetary Landers and Entry Probes”. 
  2. ^ Phil Davis; Kirk Munsell (). „Deep Impact Legacy Site: Technology – Impactor”. Solar System Exploration. NASA / JPL. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]