Soluția spaniolă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Principiul soluției spaniole
Linia estică a stației Marienplatz, München S-Bahn.
Soluția spaniolă pe linia ‍(6) la Charles de Gaulle - Étoile, metroul din Paris.
Privire dintr-un tren spre celălalt, cu ușile deschise spre ambele peroane, către al treilea tren. La Barking, în Londra, Anglia, metrourile din partea de est își deschid ușile din ambele părți pentru a permite pasagerilor să comute cu două linii principale, C2C și London Overground Barking - Gospel Oak. Fotografia este realizată din interiorul unui vagon al ultimei linii.
Peroanele de vest 3 și 3a ale Gării Stratford (cu un tren London Underground al Central line sosind în stație). Trenul își va deschide ușile dinspre ambele peroane.

În vocabularul transportului feroviar și al rețelelor de metrou, soluția spaniolă (numită și soluția Barcelona) reprezintă un proiect de stație cu două peroane dispuse de o parte și de alta a liniei, pentru a ușura îmbarcarea și coborârea: pasagerii urcă în vagon de pe unul din peroane și coboară pe celălalt.[1][2] Dacă există două linii și trei peroane (unul central și două laterale), cel central va fi în general folosit drept peron comun de coborâre din trenuri, deoarece nu are nici o importanță dacă pasagerii care sosesc se amestecă în drumul lor spre ieșire. Dar este de preferat ca pasagerii să fie separați înainte de îmbarcare pe peroane diferite, în funcție de direcția lor de mers. În majoritatea stațiilor, ușile de ieșire din vagon se deschid cu câteva secunde înaintea celor de intrare.

Principiul soluției spaniole a fost prima dată utilizat în 1895, la acum închisa stație King William Street din Londra, dar a devenit răspândită la construcția, în anii 1930, a metroului din Barcelona, de unde-și trage și numele.

În Statele Unite, soluția a fost folosită prima dată în 1912, la Park Street Under pe linia Red Line a MBTA din Boston, și la stația Chambers Street a Metroului din New York în 1913, al cărei peron central este acum închis.

La sistemele tip people mover din aeroporturi există de obicei peroane dedicate pentru îmbarcare și debarcare. Acest lucru are avantajul suplimentar că împiedică pasagerii să se îndrepte în direcția greșită când debarcă. Același principiu este uneori folosit la feriboturi, monorail-uri, telecabine, funiculare, instalații de tip roller coaster, ascensoare (spre exemplu în metroul din Londra) sau în clădiri publice precum teatrele și cinematografele.

În stațiile terminus, unde trenurile sunt bidirecționale, este avantajos ca peroanele centrale să fie folosite pentru îmbarcare, iar cele laterale pentru coborâre. Acest lucru permite trenurilor să intre în stație la oricare din linii și să rămână acolo până la următoarea cursă. Pasagerii care se îmbarcă nu trebuie astfel să cunoască dinainte de la ce linie pleacă următorul tren în care intenționează să se îmbarce.

Exemple[modificare | modificare sursă]

Stația a metroului din São Paulo este un exemplu recent. Line 1 Albastră (Linha 1 - Azul, Norte-Sul) folosește acest model la Sé, o stație aglomerată din cauza corespondenție cu Line 3 Roșie (Linha 3 - Vermelha, Leste-Oeste), iar Linia 3 folosește același sistem în stațiile Sé, República (Estação República), Itaquera, Barra Funda și Luz.

În Hong Kong, fosta societate KCRC, acum parte a MTR Corporation, a reconstruit în același mod peroanele stației terminus Lo Wu,[3] aflată la granița administrativă cu China Continentală. Când trenurile opresc, ușile care dau spre peronul central se deschid, iar pasagerii coboară. Apoi ușile se închid și se deschid cele spre peroanele laterale, de îmbarcare.

În Franța, principiul este aplicat la peroanele Liniei B ale stației Jean Jaurès a metroului din Toulouse, acolo unde se întâlnesc liniile A și B.

În sistemul londonez London Underground, stația Loughton a fost proiectată inițial ca un exemplu, în acest caz pentru a permite conexiunea cu peroanele la care sosesc trenurile din vecinătate. Actualmente, stația nu mai este operată folosind acest principiu.

Alte exemple[modificare | modificare sursă]

Asia[modificare | modificare sursă]

Republica Populară Chineză
Hong Kong
India
Japonia
Coreea de Sud
Israel
Malaezia
Singapore
  • Stația Sentosa, punctul terminus de la centrul comercial VivoCity al monorailului Sentosa Express.
  • Stațiile finale ale Changi Airport Skytrain între Terminalul 2 și Terminalul 3.
  • Peroanele sistemului feroviar LRT din Gara Choa Chu Kang vor fi transformate din peroane centrale în soluția spaniolă. Peronul principal va fi în continuare folosit pentru îmbarcare, dar vor fi adăugate două peroane laterale utilizabile doar pentru ieșire.
Thailanda
  • Nodul feroviar Chachoengsao de pe Linia de Est 2.

Australasia[modificare | modificare sursă]

Australia
Noua Zeelandă

Europa[modificare | modificare sursă]

Austria
  • Stația Stadion de pe linia U2 a metroului din Viena, construită astfel cu scopul de a permite îmbarcarea și coborârea rapidă din trenuri cu ocazia evenimentelor sportive de pe Ernst-Happel-Stadion, aflat în apropiere.
  • Stația Schottenring de pe linia U2 a metroului din Viena la peronul liniei U4, deoarece, până în mai 2008, stația a fost capătul liniei U2. Ulterior, linia U2 a fost extinsă până la Stadion, Aspernstraße (octombrie 2010) și Seestadt Aspern (octombrie 2013).
Belgia
Danemarca
Franța
Germania
  • S-Bahn: gările München Hauptbahnhof și Karlsplatz au peroane centrale pentru îmbarcare și peroane laterale pentru coborâre. În gara Marienplatz linia de est de la nivelul superior și cea de vest de la nivelul inferior au amândouă peroane separate pentru urcare și coborâre din tren.
  • Stuttgart Stadtbahn: stațiile Pragsattel și Mineralbäder.
Grecia
Italia
Polonia

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Matt Johnson (). „Ask GGW: Why do some stations have side platforms?”. greatergreaterwashington.org. Greater Greater Washington. Accesat în . 
  2. ^ Kenneth Chan (). „New additional platform to be built for SkyTrain's Commercial-Broadway Station”. VancityBuzz. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Halts, Stops & Stations Coping With Large Crowds”. citytransport.info. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]