Simone Weil

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Simone Weil
Simone Weil 04 (cropped).png
Date personale
Născută[3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Decedată (34 de ani)[3][4][5][7] Modificați la Wikidata
Ashford, Anglia, Regatul Unit Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
Frați și surori André Weil[*][[André Weil (matematician francez)|​]]  Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France (1794–1815, 1830–1974, 2020–present).svg Franța[8] Modificați la Wikidata
Religieromano-catolic[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozoafă
învățătoare
scriitoare
autobiografă[*]
poetă
sindicalist[*]
luptător în Rezistența Franceză[*]
diaristă[*]
traducătoare Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimÉmile Novis[1]  Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză[2]  Modificați la Wikidata
StudiiEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 794: attempt to concatenate local 'pictureSize' (a nil value)
Mișcare/curent literarFilozofie creștină[*], Neoplatonism  Modificați la Wikidata
Opere semnificative L'Enracinement[*][[L'Enracinement |​]]
La pesanteur et la grâce[*][[La pesanteur et la grâce |​]]
La condition ouvrière[*][[La condition ouvrière |​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Simone Weil signature.svg
Prezență online
Simone Weil, 1921

Simone Weil (n. ,[3][4][5][6] Paris, Franța – d. ,[3][4][5][7] Ashford, Anglia, Regatul Unit) a fost o scriitoare franceză, pasionată de filozofie și de mistică creștină.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Simone Weil s-a născut la Paris în anul 1909 dintr-o familie de intelectuali evrei din clasa de mijloc. Mama ei era născută în Rostov-pe-Don.

Simone Weil a studiat la Lycée Henri-IV⁠(en), unde l-a avut ca profesor pe Alain Emile Chartier. Și-a continuat studiile între anii 1928-1931 la Ecolé Normale Superieure, unde a fost remarcată, alături de Simone de Beauvoir, ca o femeie de o rară inteligență. A parcurs un drum intelectual sinuos, fiind inițial o înfocată activistă de stânga. A lucrat ca muncitoare la Uzinele Renault, unde a participat la grevele muncitorești din 1933. Ulterior s-a apropiat de mistica creștină. Ceea ce a rămas ca o constantă în sufletul ei a fost apropierea față de cei nenorociți și marginalizați. "Ori de câte ori mă gândesc la crucificarea lui Hristos, săvârșesc păcatul invidiei“, avea să scrie mai târziu în caietele sale filosofice.

A murit la vârsta de numai 34 ani, în sanatoriul din Ashford, Marea Britanie, unde era tratată de tuberculoză.

Moartea sa a marcat mult intelectualitatea timpului său (Andre Gide, Albert Camus și Nicolae Steinhardt). Albert Camus avea să afirme că o nouă Europă postbelică va trebui să țină cont de exigențele gândirii sale. (referință: McLellan, David (1990). Utopian Pessimist: The Life and Thought of Simone Weil. Poseidon Press.)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Texte publicate în timpul vieții

  • Ne recommencons pas la guerre de Troie, Nouveaux Cahiers, 1937
  • L'Illiade ou le poeme de la force, Les Cahiers du Sud, 1940-1941
  • Reflexions a propos de la theorie des quanta, Les Cahiers du Sud, 1942

Volume publicate postum

  • La pensanteur et la grace (1947)
  • L'Enracinement (1949)
  • Attente de Dieu (1950)
  • Lettre à un religieux (1951)
  • Les Intuitions pré-chrétiennes (Paris: Les Editions de la Colombe, 1951)
  • La Source greque (Paris: Gallimard,1952)
  • Oppression et Liberté (1955)
  • Note sur la suppression générale des partis politiques (Paris: Climats), 2006

Traduceri în limba română

  • Greutatea și harul (La pesanteur et la grâce), Humanitas, 2003
  • Autobiografie spirituală (Autobiographie spirituelle), Humanitas, 2004
  • Forme implicite de iubire a lui Dumnezeu, Humanitas, 2005

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Simone Weil, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ a b c d Simone Weil, SNAC, accesat în  
  5. ^ a b c d Simone Weil, Find a Grave, accesat în  
  6. ^ a b Simone WEIL, Le Delarge 
  7. ^ a b Simone Weil, Gran Enciclopèdia Catalana 
  8. ^ LIBRIS, , accesat în  

Legături externe[modificare | modificare sursă]