Simone Weil
 |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Simone Weil (n. ,[1][2] Paris, Franța[3] – d. ,[1][2] Ashford, Regatul Unit) a fost o scriitoare franceză, pasionată de filozofie și de mistică creștină.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Simone Weil s-a născut la Paris în anul 1909 dintr-o familie de intelectuali evrei din clasa medie. A studiat la Liceul Henri al IV-lea, unde l-a avut ca profesor pe Alain Emile Chartier. Și-a continuat studiile între anii 1928-1931 la Ecolé Normale Superieure, unde a fost remarcată, alături de Simone de Beauvoir, ca o femeie de o rară inteligență. A parcurs un drum intelectual sinuos, fiind inițial o înfocată activistă de stânga -era numită chiar "fecioara roșie" - (a lucrat ca muncitoare la Uzinele Renault, a participat la grevele muncitorești din 1933), ca, mai târziu, să se apropie de mistica creștină, fără a deveni însă o creștină "de drept". Ceea ce a rămas ca o constantă în sufletul ei a fost apropierea față de cei nenorociți și marginalizați. "Ori de câte ori mă gândesc la crucificarea lui Hristos, săvâșesc păcatul invidiei“, avea să scrie mai târziu în caietele sale filosofice. A murit prematur la vârsta de numai 34 ani, în sanatoriul din Ashford, Marea Britanie, unde era tratată de tuberculoză. Moartea sa a marcat mult intelectualitatea timpului său (Andre Gide, Albert Camus, la noi Nicolae Steinhardt). Albert Camus avea să afirme că o nouă Europă postbelică va trebui să țină cont de exigențele gândirii sale. (referință: McLellan, David (1990). Utopian Pessimist: The Life and Thought of Simone Weil. Poseidon Press.)
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Texte publicate în timpul vieții
- Ne recommencons pas la guerre de Troie, Nouveaux Cahiers, 1937
- L'Illiade ou le poeme de la force, Les Cahiers du Sud, 1940-1941
- Reflexions a propos de la theorie des quanta, Les Cahiers du Sud, 1942
Volume publicate postum
- La pensanteur et la grace (1947)
- L'Enracinement (1949)
- Attente de Dieu (1950)
- Lettre à un religieux (1951)
- Les Intuitions pré-chrétiennes (Paris: Les Editions de la Colombe, 1951)
- La Source greque (Paris: Gallimard,1952)
- Oppression et Liberté (1955)
- Note sur la suppression générale des partis politiques (Paris: Climats), 2006
Traduceri în limba română
- Greutatea și harul (La pesanteur et la grâce), Humanitas, 2003
- Autobiografie spirituală (Autobiographie spirituelle), Humanitas, 2004
- Forme implicite de iubire a lui Dumnezeu, Humanitas, 2005
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- http://simoneweil.net/
- http://www.nistea.com/simoneweil.htm
- http://kirjasto.sci.fi/weil.htm
- http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Simone%20Weil.htm
- Simone Weil sau inteligența pusă în slujba lui Hristos, 13 ianuarie 2009, Adrian Agachi, Ziarul Lumina
- Traduceri de scrieri de Simone Weil (în catalană)
|
- ^ a b Gemeinsame Normdatei, accesat la 26 aprilie 2014
- ^ a b Data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015
- ^ Gemeinsame Normdatei, accesat la 11 decembrie 2014
