Simone Weil
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Simone Weil | |
 Simone Weil (martie 1943) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1][2][3][4]  Paris, Franța[5][6] |
| Decedată | (34 de ani)[1][2][3][7] Ashford, Anglia, Regatul Unit[5] |
| Înmormântată | Bybrook Cemetery[*][11][12] |
| Cauza decesului | cauze naturale (tuberculoză) |
| Frați și surori | André Weil[*][6] |
| Cetățenie |  Franța[13][6] |
| Religie | creștinism nedenominațional[*] |
| Ocupație | filozof profesor de liceu[*] scriitoare autobiografă[*] poetă sindicalistă[*] luptător în Rezistența Franceză[*] diaristă[*] traducătoare |
| Limbi vorbite | limba franceză[14][15] |
| Pseudonim | Émile Novis[8][9] , S. Galois[9] |
| Studii | Liceul Henri IV École Normale Supérieure Universitatea din Paris lycée Fénelon[*] |
| Limbi | limba franceză |
| Opere semnificative | L'Enracinement[*] La pesanteur et la grâce[*] La condition ouvrière[*] Réflexions sur les causes de la liberté et de l'oppression sociale[*] Cahiers[*] Oppression et liberté[*] |
| Note | |
| Premii | prix des ambassadeurs[*][10] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Simone Weil (n. , Paris, Franța – d. , Ashford, Anglia, Regatul Unit) a fost o scriitoare franceză, pasionată de filozofie și de mistică creștină.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Simone Weil s-a născut la Paris în anul 1909 dintr-o familie de intelectuali evrei din clasa de mijloc. Mama ei era născută în Rostov-pe-Don.
Simone Weil a studiat la Lycée Henri-IV, unde l-a avut ca profesor pe Alain Emile Chartier. Și-a continuat studiile între anii 1928-1931 la École normale supérieure, unde a fost remarcată, alături de Simone de Beauvoir, ca o femeie de o rară inteligență. A parcurs un drum intelectual sinuos, fiind inițial o înfocată activistă de stânga. A lucrat ca muncitoare la Uzinele Renault, unde a participat la grevele muncitorești din 1933. Ulterior s-a apropiat de mistica creștină. Ceea ce a rămas ca o constantă în sufletul ei a fost apropierea față de cei nenorociți și marginalizați. "Ori de câte ori mă gândesc la crucificarea lui Hristos, săvârșesc păcatul invidiei“, avea să scrie mai târziu în caietele sale filosofice.
A murit la vârsta de numai 34 ani, în sanatoriul din Ashford, Marea Britanie, unde era tratată de tuberculoză.
Moartea sa a marcat mult intelectualitatea timpului său (Andre Gide, Albert Camus și Nicolae Steinhardt). Albert Camus avea să afirme că o nouă Europă postbelică va trebui să țină cont de exigențele gândirii sale. (referință: McLellan, David (1990). Utopian Pessimist: The Life and Thought of Simone Weil. Poseidon Press.)
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]Texte publicate în timpul vieții
- Ne recommencons pas la guerre de Troie, Nouveaux Cahiers, 1937
- L'Illiade ou le poeme de la force, Les Cahiers du Sud, 1940-1941
- Reflexions a propos de la theorie des quanta, Les Cahiers du Sud, 1942
Volume publicate postum
- La pesanteur et la grace (1947)
- L'Enracinement (1949)
- Attente de Dieu (1950)
- Lettre à un religieux (1951)
- Les Intuitions pré-chrétiennes (Paris: Les Editions de la Colombe, 1951)
- La Source greque (Paris: Gallimard,1952)
- Oppression et Liberté (1955)
- Note sur la suppression générale des partis politiques (Paris: Climats), 2006
Traduceri în limba română
- Greutatea și harul (La pesanteur et la grâce), Humanitas, 2003
- Autobiografie spirituală (Autobiographie spirituelle), Humanitas, 2004
- Forme implicite de iubire a lui Dumnezeu, Humanitas, 2005
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Andrew Bell. „Simone Weil” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- ^ a b „Simone Weil” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ^ a b „Simone Weil” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
- ^ Jean-Pierre Delarge (). Simone WEIL (în franceză). Paris: Le Delarge[*]. ISBN 2-7000-3055-9. LCCN 2001377249. OCLC 301671921. OL 12518095M. Wikidata Q20056651.
- ^ a b Bibliothèque nationale de France. „Autoritatea BnF” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ^ a b c „Catalogul Bibliotecii Naționale Germane” (în germană). Wikidata Q23833686. Accesat în .
- ^ „Simone Weil” (în catalană). Gran Enciclopèdia Catalana[*]. Wikidata Q2664168.
- ^ „Simone Weil”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ^ a b Bibliothèque nationale de France. „Simone Weil” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ^ Jérôme Fenoglio; Marie-Pierre Lannelongue, ed. (). „Simone Weil” (în franceză). Paris: Le Monde. ISSN 0395-2037. OCLC 1758539. Wikidata Q12461. Accesat în .
- ^ „Simone Weil” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
- ^ „Bybrook Cemetery”.
- ^ „Simone Weil”. LIBRIS. . Wikidata Q1798125. Accesat în .
- ^ Bibliothèque nationale de France. „Simone Weil” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ^ „Simone Weil”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- http://simoneweil.net/
- http://www.nistea.com/simoneweil.htm
- http://kirjasto.sci.fi/weil.htm Arhivat în , la Wayback Machine.
- http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Simone%20Weil.htm
- Simone Weil sau inteligența pusă în slujba lui Hristos Arhivat în , la Wayback Machine., 13 ianuarie 2009, Adrian Agachi, Ziarul Lumina
- Traduceri de scrieri de Simone Weil (în catalană)
