Siemens & Halske
| Siemens & Halske | |
 | |
| Fondată |  |
|---|---|
| Fondator(i) | Werner von Siemens Johann Georg Halske[*] |
| Desființată | |
| Țara |  Germania |
| Sediu | Berlin |
| Industrie | electrotehnică electrical industry[*][1] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Siemens & Halske AG (sau Siemens-Halske) a fost o companie germană de electrotehnică care a devenit mai târziu parte a concernului Siemens.
Compania a fost fondată pe 12 octombrie 1847 sub numele de Telegraphen-Bauanstalt von Siemens & Halske de către Werner von Siemens și Johann Georg Halske(d). Compania, cu sediul în Berlin-Kreuzberg, s-a specializat în fabricarea de telegrafe electrice conform brevetului lui Charles Wheatstone din 1837. În 1848, compania a construit una dintre primele linii telegrafice din Europa continentală de la Berlin la Frankfurt pe Main. Siemens & Halske nu a fost singur în domeniul electrotehnicii. În 1887, Emil Rathenau a înființat Allgemeine Elektrizitäts-Gesellschaft(d) (AEG), care a devenit un rival de lungă durată.
În 1881, Siemens & Halske a construit tramvaiul Gross-Lichterfelde, prima linie tramvai electric din lume, în suburbia Lichterfelde din sud-vestul Berlinului, urmat de tramvaiul Mödling și Hinterbrühl de lângă Viena, primul tramvai electric Interurban(d) din Austro-Ungaria. În 1882 s-a deschis traseul experimental „Elektromote”, un concept timpuriu de troleibuz, în suburbia Berlinului Halensee. Popularitatea tot mai mare a telegrafelor și tramvaielor electrice, precum și a generatoarelor și motoarelor electrice, a asigurat o creștere constantă pentru Siemens & Halske în secolul al XIX-lea.
Werner von Siemens s-a pensionat în 1890, în timp ce Johann Georg Halske părăsise deja compania în 1867. Fratele lui Werner von Siemens, Karl Heinrich, împreună cu fiii lui Werner, Arnold(d) și Georg Wilhelm, au dezvoltat firma și au ridicat un nou sediu pentru Siemens & Halske de-a lungul malurilor râului Spree, în suburbia berlineză Charlottenburg, în 1897. Noul amplasament al firmei a continuat să crească, iar din 1899 a fost cunoscut sub numele de Siemensstadt(d).
Expansiunea internațională[modificare | modificare sursă]
Siemens & Halske s-a extins rapid cu reprezentanțe în Marea Britanie și Rusia Țaristă, precum și cu propriile fabrici de producție de cabluri la Woolwich și Sankt Petersburg. Creșterea companiei a fost susținută de brevetul lui Werner von Siemens privind generatorul electric (dinam) din 1867.
Imperiul Britanic[modificare | modificare sursă]
Carl Wilhelm Siemens a reprezentat compania în Marea Britanie. A dezvoltat o fabrică de producție de cabluri în Woolwich.
Imperiul Rus[modificare | modificare sursă]
Carl Heinrich von Siemens(d) a reprezentat compania în Rusia. A înființat filiala rusă a companiei în 1853, obținând un contract pentru construirea sistemului telegrafic.[3] În 1886 a obținut permisiunea de a înființa Obshchestvo Elektricheskogo Osveshcheniia (Compania de iluminat electric), cunoscută și sub numele de Compania 1886.[3]
În secolul al XX-lea[modificare | modificare sursă]
Când Siemens & Halske a fuzionat părți din activitățile sale cu Schuckert & Co., Nürnberg în 1903 pentru a deveni Siemens-Schuckert, Siemens & Halske AG s-a specializat în comunicații. În timpul Primului Război Mondial, sub marca Siemens-Halske au fost produse motoare rotative cu un design avansat și neobișnuit precum Siemens-Halske Sh. I și Sh. III. Siemens & Halske a produs, de asemenea, un număr mare de mitraliere MG08/15 pentru armata germană. Ulterior, Siemens a înființat mai multe filiale ale companiei pentru care Siemens & Halske AG a funcționat ca holding.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Siemens & Halske a folosit sclavi din lagărele de concentrare.[4] Printre altele, în această perioadă au produs telefoane de teren de tipul „Feldfernsprecher 33”.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Siemens & Halske AG, 20th Century Press Archives, accesat în
- ^ „Suppes 94/95 Historische Wertpapiere”. Suppes-Katalog für Historische Aktien und Anleihen Historische Wertpapiere; Deutschland, Österreich, Schweiz. WWA Bernd Suppes: 313. . ISSN 0936-9406.
- ^ a b Coopersmith, Jonathan (). „Electrification, 1886–1914”. The Electrification of Russia, 1880-1926. Cornell University Press. pp. 42–98. ISBN 978-1-5017-0716-2.
- ^ „Siemens & Halske im Frauenkonzentrationslager Ravensbrück - Rosa-Luxemburg-Stiftung”.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Siemens & Halske la Wikimedia Commons
