Serghei Berinski

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Serghei Berinski
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Căușeni, URSS Modificați la Wikidata
Decedat (51 de ani) Modificați la Wikidata
Moscova, Rusia Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Rusia Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiAcademia de Muzică „Gnesin” din Moscova[*]  Modificați la Wikidata

Serghei Berinski (în rusă Сергей Беринский; n. , Căușeni, URSS – d. , Moscova, Rusia) a fost un evreu moldovean, compozitor, muzicolog și critic muzical sovietic și rus.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în orașul Căușeni din RSS Moldovenească (URSS).[1] Și-a petrecut copilăria la Chișinău, din 1955 a studiat la școala de muzică din Stalino la clasa de vioară, din 1970 la Institutul Pedagogic de Muzică de Stat din Moscova.

După absolvirea institutului, a decis să nu se mai întoarcă în Moldova și a rămas să locuiască la Moscova, lucrând în principal ca profesor de muzică și compozitor. A lucrat în domeniul cinematografiei, a scris muzică pentru filmele „Acestea sunt minuni” (Вот такие чудеса), „O vrabie pe gheață” (Воробей на льду) „Comorile schitului”, (Сокровища Эрмитажа) „Zonele Senit”, „Croitorul doamnelor” (Дамский портной) etc.[2]

A fost, de asemenea, angajat în jurnalism muzical, a predat. În 1987 a organizat un club de muzică la Moscova, al cărui obiectiv principal era să creeze un „laborator de creativitate pentru muzica din toate genurile”. În același timp, a condus un seminar pentru tinerii compozitori la Casa de Creativitate din Ivanovo și a publciat o rubrică regulată în revista Academiei Muzicale.[3]

Clubul muzical al lui Berinski a continuat să funcționeze chiar și după moartea fondatorului său, până la începutul anilor 2010.

Fratele său, Lev Berinski (n. 1939), este un poet și traducător israelian în limbile rusă și idiș.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Лев Беринский «Брат мой, улыбки сияющей стон...»”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Sergey Berinsky. Biography la classical.ru
  3. ^ Виктор Екимовский. «Автомонография». — второе. — М.: Музиздат, 2008. — С. 235. — 480 с. — 500 экз. — ISBN 978-5-904082-04-8.

Legături externe[modificare | modificare sursă]