Selim Abdulakim
| Selim Abdulakim Selim Abdulachim | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1886 Constanța, România  |
| Decedat | 28 martie 1943 Constanța |
| Frați și surori | Slt. Kázim Abdulakim (frate) Șefika sau Sapiye (soră) |
| Căsătorit cu | Sayide (1894-1967) |
| Cetățenie | română |
| Religie | musulman |
| Ocupație | avocat, politician, membru în Parlamentul României, președintele comunității musulmane din Constanța |
| Activitate | |
| Organizație | Fondul Cultural Musulman Selim Abdulakim |
| Cunoscut pentru | A fost primul avocat tătar din România. |
| Rude | Memet Niyaziy (cumnat) |
Modifică date / text  | |
Selim Abdulakim (transcris de multe ori în limba română sub forma: Selim Abdulachim) (n. 1886 – d. 28 martie 1943, Constanța) a fost primul avocat tătar din România, politician, membru în Parlamentul României, militant pentru cauza etnicilor tătari și turci musulmani din România.[1][2][3][4][5]
Biografie
Selim s-a născut în 1886. A fost fratele sublocotenentului Kázím Abdulakim, erou al Armatei Române care și-a pierdut viața în Primul Război Mondial, în Bătălia de la Mărășești din 1917.[1][6] Sora lui Selim, cunoscută sub numele de Șefika sau Sapiye, a fost soția poetului Mehmet Niyazi.[1] Selim a fost căsătorit cu Sayide (transcrisă de multe ori în limba română sub forma Saide).
Începând cu anul 1911 a urmat cursurile Facultății de Drept din București, beneficiind de un ajutor de 30 lei din partea Fundației Universitare Carol I, întrucât era lipsit de mijloace materiale.[7] După absolvire Selim a fost avocat în baroul de Constanța. În perioada interbelică a fost președintele comunității musulmane din Constanța[8] și viceprimarul orașului.[9] A fost membru al Parlamentului României, unde a apărat drepturile musulmanilor din Dobrogea și a atras atenția asupra faptului că ignorarea tuturor doleanțelor lor conduce la emigrare, iar aceasta constituie un pericol național.[10]
Lui Selim îi plăcea să îi ajute pe tineri.[11] În 1929 a înființat Fondul Cultural Musulman Selim Abdulakim, o asociație culturală care își propunea să-i sprijine pe elevii și studenții musulmani. Asociația avea sediul în Constanța, la intersecția dintre bulevardul Ferdinand și strada Mircea cel Bătrân.[8]
Abdulakim a murit pe 28 martie 1943 în Constanța.[12] Este înmormântat alături de Sayide (1894-1967) în Cimitirul Central Musulman din Constanța la: 44.173120|28.622248.
Note
- ^ a b c Agi-Amet 1999.
- ^ Scurtu, 2013 & pp.210, 212, 214.
- ^ Lascu, 2013 & pp.238-246.
- ^ Ciorbea, 2011 & pp.207-208.
- ^ Akmolla, 2009 & pp.54-56.
- ^ Scurtu 2011.
- ^ Biblioteca Centrală Universitară Carol I.
- ^ a b Lascu, 2013 & pp:238-246.
- ^ Petrescu.
- ^ Ciorbea, 2011 & p:207-208.
- ^ Scurtu, 2013 & p:214.
- ^ Akmolla, 2009 & pp:54-56.
Bibliografie
- Agi-Amet, Gemal (). Dicționarul personalităților turco-tătare din România (în Romanian). Constanța: Metafora. ISBN 9789739340274.
- Scurtu, Costin (), „Comunitatea turco-tãtarã din Dobrogea în armatã”, Tara Barsei, 2011 (10): 95, accesat în
- Scurtu, Costin (), „Contribuții la păstrarea tradițiilor musulmane dobrogene în armata română”, În Tasin Gemil, Gabriel Custurea, Delia Roxana Cornea(coord.), Simpozionul Internațional: Moștenirea culturală turcă în Dobrogea, Constanța: Muzeul de Istorie Națională și Arheologie
- Lascu, Stoica (), „Turco-tătarii dobrogeni în lumina unor mărturii arhivistice constănțene (1885-1948)”, În Tasin Gemil, Gabriel Custurea, Delia Roxana Cornea(coord.), Simpozionul Internațional: Moștenirea culturală turcă în Dobrogea, Constanța: Muzeul de Istorie Națională și Arheologie
- Akmolla, Gúner (). Necip Hacı Fazıl (în limba tătară crimeeană) (ed. III). Constanta: Newline. pp. 54–56. ISBN 9786069206027.
- Ciorbea, Valentin (), „Dinamica și structura socio profesională a populației dobrogene (decembrie 1918-septembrie 1940)”, În Stela Cheptea, Marusia Cirstea, Horia Dumitrescu (coord), Istorie si societate, II, București: Editura Mica Valahie, pp. 207–208, ISBN 9789737858719
- Petrescu, Marius (), „Tătari, și totuși frați”, Formula AS, 1999 (383), accesat în
- Biblioteca Centrală Universitară Carol I, Cerere de bursă din 1911, Biblioteca Centrală Universitară Carol I, accesat în