Scrumbie albastră
| Scrumbie albastră | |
|---|---|
| |
| Exemplar de verat Scomber scombrus capturat a Bèlgica. | |
| |
| Scrumbia albastră (Scomber scombrus) | |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Subîncrengătură: | Vertebrata |
| Infraîncrengătură: | Gnathostomata |
| Nanoîncrengătură: | Pisces |
| Supraclasă: | Osteichthyes |
| Clasă: | Actinopterygii |
| Subclasă: | Neopterygii |
| Infraclasă: | Teleostei |
| Supraordin: | Acanthopterygii |
| Ordin: | Perciformes |
| Subordin: | Scombroidei |
| Familie: | Scombridae |
| Subfamilie: | Scombrinae |
| Trib: | Scombrini |
| Gen: | Scomber |
| Specie: | S. scombrus |
| Nume binomial | |
| Scomber scombrus Linnaeus, 1758 | |
Modifică text  |
|
Scrumbia albastră sau macroul de Atlantic (Scomber scombrus) este un pește pelagic care trăiește în bancuri în mare în apropiere de țărmuri. Peștii au o lungime între 30 – 50 cm și pot să ajungă până la vârsta de 11 ani. Macroii se hrănesc cu plancton și puietul altor pești ca heringi, Gadidae sau Clupeidae.
Răspândire[modificare | modificare sursă]
Arealul de răspândire al macroilor sunt apele de coastă din America de Nord, Marea Nordului, Marea Mediterană și Marea Neagră. Scrumbiile își depun icrele în apele reci de pe coasta Norvegiei și Islandei.
Caractere generale[modificare | modificare sursă]
Spre deosebire de alți pești, macroii nu au vezică înotătoare, ceea ce le ajută pe de o parte să schimbe repede adâncimea. Dezavantajul lipsei vezicii, este faptul că pentru a nu se scufunda trebuie să înoate fără întrerupere. Macroii sunt apreciați ca pești comestibili, datorită faptului că au o carne grasă și se pot afuma. La fel ca și sardinele sau tonul, ei se pot folosi și conservați în ulei.
