Scarlat Vârnav
| Scarlat Vârnav | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Iași, Moldova |
| Decedat | (68 de ani) Constanța, România |
| Ocupație | inginer |
| Prefect al județului Constanța | |
| În funcție – | |
| În funcție – | |
| Deputat al României | |
| Deținător actual | |
| Funcție asumată | |
| Circumscripția | Putna |
| Alma mater | École centrale de Paris |
Modifică date / text  | |
Scarlat Vârnav (n. , Iași, Moldova – d. , Constanța, România) a fost un inginer și om politic român, specializat în administrație publică.[1]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Ani timpurii, educație[modificare | modificare sursă]
Fiul doctorului Constantin Vârnav, fiul Scarlat Vârnav a urmat Liceul Louis-le-Grand din Paris și Ecole Centrale Arts et Métiers din Paris, unde a obținut diploma de inginer în 1876.[2]
Duelul cu Leon Ghica[modificare | modificare sursă]
În 1875 (1881 după Familia), inginerul Scarlat Vârnav se bate în duel cu Leon Ghica, comisar polițienesc, în urma căruia comisarul Ghica moare rănit de un glonț la tâmplă.[3][4]
Școala Națională de Poduri și Șosele[modificare | modificare sursă]
În perioada 1 aprilie 1888-1 ianuarie 1892 a fost director al Școalei Naționale de Poduri și Șosele din București (S.N.P.S.B.). Sub directoratul lui Scarlat Vârnav această școală s-a pus pe picior de egalitate cu marile școli tehnice din străinătate.[5]
A fost și director al Regiei Monopolurilor de Stat, 1894.[1]
Prefectul județului Constanța[modificare | modificare sursă]
În perioadele 1902- 1904 și 1907- 1909 a fost prefect al județului Constanța.[1]
În această calitate, s-a ocupat de construirea a 42 de biserici, 117 școli și a două spitale, a câteva zeci de primării în județul Constanța.[1]
În timpul cât s-a aflat la conducerea Prefecturii, s-au inaugurat: Palatul administrativ, Palatul Regal și Palatul de Justiție, a fost construit bulevardul "Elisabeta", primul bulevard din Constanța și Cazinoul din Constanța.[1]
Pentru meritele sale, numele său a fost dat unor străzi din București, Constanța și Medgidia.
Descriere[modificare | modificare sursă]
Dimitrie R. Rosetti îl descria astfel în Dicționarul Contimporanilor din 1897:[6]
„Varnav (Scarlat C.) - Inginer, născut în Iașǐ la 22 septembrie 1851, fiul doctoruluǐ Varnav. A facut studiile la liceul Louis-le-Grand din Paris și tot în acest oraș a dobêndit diploma de inginer al Școaleǐ centrale de Arte și Manufacturǐ.
Întors în țară la 1876, fu numit inginer al linieǐ Iașǐ-Unghenǐ și însărcinat cu mișcările importante ale trupelor ruseștǐ din campania 1877-78. În 1881 e numit director al aceleǐ liniǐ, apoi succesiv director al construcțiuneǐ linieǐ Bucurescǐ-Cernavodă, director al Societățeǐ de construcțiunǐ, director al Școaleǐ naționale de Podurǐ și Șosele.
În 1891 părăsi cariera sa și intră în Cameră ca deputat al județuluǐ Putna, făcând parte din grupul constituționalilor.”
Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]
- Raport fĕcut în numele comitetului de delegați însărcinați cu cercetarea proiectului de lege al minelor, București, 1895.[2]
- Marina de comerciu, București, 1897.[2]
- Câteva observațiuni critice asupra exploatării Căilor Ferate Române, București, 1901.[2]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e „Doina Păuleanu: Constanța. Aventura unui proiect european, editura Ex Ponto, Constanța, 2003”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d „Le livre du Recteur de l'Académie de Genève (1559-1878)”. Librairie Droz. – via Google Books.
- ^ Mihai Chiper, „O societate în căutarea onoarei. Duel și masculinitate în sfera publică din România (1859-1918)” (PDF), Proiect de cercetare - Academia Română, Filiala Iași, arhivat din original (PDF) la , accesat în
- ^ „Scriri din România” (PDF), Familia, nr. 21, an XVII, 24 martie 1881, p. 128, accesat în
- ^ „muzeu UPB bucuresti”. muzeu.upb.ro.
- ^ Rosetti, Dimitrie R. (), „Constantin C. Vârnav”, în Dicționarul Contimporanilor, București: Editura Lito-Tipografiei «Populara», p. 190
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Claudiu Paradais: Un ctitor uitat - Scarlat Vârnav, Editura Junimea, Iași, 1984
- Alte vremuri, alți oameni, * Andrei Pleșu, Adevărul - 26 ianuarie 2016
 | Acest articol conține text din Dicționarul Contimporanilor de Dimitrie R. Rosetti, Editura Lito-Tipografiei „Populara”, București, 1897, lucrare aflată în domeniul public. |