Sauron

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Sauron
Apariții
Creat deJ. R. R. Tolkien  Modificați la Wikidata
SerialSilmarillion
Hobbitul
Stăpânul Inelelor
Profil
Sexulbărbat[*][1]  Modificați la Wikidata
Ocupațiefictional tiran[*]  Modificați la Wikidata
Univers fictivTolkien's legendarium[*]  Modificați la Wikidata
Relații

Sauron este personajul ficțional cel mai semnificativ din Legendariumul lui J. R. R. Tolkien. Este un antagonist secundar în Silmarillion și Hobbitul, și devine personajul negativ principal atât în trilogia Stăpânul Inelelor, cât și în The History of Middle-earth.

Generalitați[modificare | modificare sursă]

Sauron a fost creat de către Eru Iluvatar la începutul lumii, ca unul dintre cei mai măreți Maiari, servitorii Valarilor. La început l-a slujit pe Aulë, devenind un mare făurar și păstrându-și renumele printre ai săi. Cea mai mare virtute a sa era iubirea față de ordine, și de asemenea cauza căderii sale. Urând tot ce era lipsit de scop, Sauron căuta prin orice mijloace să impună la organizare, având inițial în gând binele locuitorilor Lumii (Arda).

După răzvrătirea lui Morgoth, Sauron s-a situat mai târziu de partea acestuia, admirându-i determinarea și puterea. Morgoth, Sauron și cei care au fugit împreună cu ei s-au stabilit pe Pământul de Mijloc . Aici Sauron, numit și Gorthaur în această perioadă, a lucrat necontenit la coruperea semințiilor ce locuiau pe Arda. Era cel mai mare în rang printre servitorii lui Morgoth, fiind egalat doar de Gothmog, mai-marele Balrogilor. A comandat mai întâi fortăreața Angband și mai apoi Tol-In Gaurhoth.

Când Morgoth a fost înfrânt, Sauron a venit dinaintea lui Eönwë și a părut să se căiască, dezicându-se de vechea alianță și punându-și cenușă în cap pentru toate fărădelegile sale. Neavând autoritatea să îl ierte, acesta i-a poruncit să se prezinte în fața lui Manwë pentru judecată. Atunci Sauron nu s-a mai înfățișat, nedorind să se înjosească în fața Valarilor.

Sauron în timpul celui de-al II-lea Ev[modificare | modificare sursă]

Sauron a stat ascuns pentru 1000 de ani, după care și-a luat numele de Annatar și, dându-se drept un emisar al Valarilor, a reușit să înșele elfii și oamenii cu bunăvoința sa prefăcuta. Astfel au fost create inelele puterii, dintre care Sauron a făcut cu mâna sa, în focurile din Muntele Destinului (sau Muntele de Foc), Inelul Suveran, cel pe care Frodo avea să îl primească de la Gandalf în prima parte din Frăția Inelului. Pe lângă acesta, elfii au făcut trei inele, asupra cărora Sauron nu avea control, alte șapte inele le-a dăruit el regilor gnomilor și alte nouă regilor oamenilor. Dintre toate acestea, inelele gnomilor au fost în mare parte pierdute, inelele oamenilor au rămas la păstrătorii lor. În timp, au ajuns servitori ai lui Sauron ( temuții Nazgûli ), iar inelele elfilor au fost ascunse de către aceștia și nu au căzut niciodata în mâna lui. Sauron a strâns în jurul său toate creaturile ticăloase (orci, dragoni, troli, căpcăuni, vârcolaci, wargi, lupi) de oriunde, multe dintre care îl slujiseră și pe Morgoth, și a început să se războiască cu Semințiile Libere ale Pământului de Mijloc. Pe mulți dintre oamenii din Númenor i-a convins să îl recunoască ca zeu și stăpân, aducând căderea insulei, iar printre elfi a ajuns să fie numit Dușmanul și Seniorul Întunecimii. În Războiul Ultimei Alianțe, Sauron i-a doborât pe regii Elendil și Gil-Galad, dar aceștia l-a slăbit îndeajuns ca Isildur să-i taie Inelul de pe deget. Sauron a fost înfrânt, părăsindu-și trupul și ascunzându-se în pustietate, neîntrupat; astfel încât s-a crezut căfusese nimicit.

Evul al III-lea[modificare | modificare sursă]

În timpul celei de-a treia ere a Pământului de Mijloc, Sauron și-a făcut prezența simțită în fortăreața Dol Guldur, fiind cunoscut doar ca Necromantul. Creaturi ticăloase au început din nou să se multiplice și să se răspândească. Înverșunați de întoarcerea sa dragoni și orci au inițiat atacuri asupra gnomilor, luându-le cetățile și jefuindu-le bogățiile. Bănuind că Sauron era vraciul din Dol Guldur și temându-se de o supunere a lui Smaug către acesta, vrăjitorul Gandalf s-a pus pe a dejuca planurile Dușmanului. După moartea lui Smaug, Sfatul Alb a atacat fortăreața pentru a îl scoate pe Necromant, dar Sauron prevăzuse lovitura și s-a refugiat la Răsărit. Întorcându-se în Mordor, Seniorul Întunecimii se pregătea pentru războiul în care vroia să își nimicească definitiv adversarii. Galadriel, regina ținutului fermecat al elfilor, Lothlórien, era cel mai de temut inamic al lui Sauron. Singurul care ar fi fost în stare să intre în [[Lóthorien |Lóthlorien]] ar fi fost Sauron însuși, dar prefera să rămână în umbră și să își ducă războiul prin servitorii săi. Prin intermediul pietrei atotvăzătoare din Minas Ithil, Sauron l-a corupt pe Saruman; acesta își dorea de acum înainte victoria noului său stăpân, deși nu abandonase speranța de a pune el mâna pe Inel. Folosindu-se de Nazgûli și de Saruman, Dușmanul a lansat atacuri asupra regatelor Gondor și Rohan la Apus și Miazăzi, în timp ce la Miazănoapte dădea lovituri împotriva Lothlórienului, Ereborului și Codrului Întunecat.

Era a Treia a Pământului de Mijloc a luat sfârșit odată cu înfrângerea lui Sauron. Atunci când a creat Inelul Suprem, Sauron a transferat o mare partea din puterea sa asupra Inelului, iar atunci când Frodo a aruncat Inelul în focul din Muntele Destinului, forma întrupată a lui Sauron a fost nimicită iar spiritul lui a părăsit Pământul de Mijloc, fiind prins în Nimicnicie.

Titluri și alte denumiri[modificare | modificare sursă]

Numele de Sauron provine din adjectivul 'saura', care în limba Quenya ( limbă ficțională inventată de Tolkien ) înseamnă abominație. În Sindarin ( o altă limbă inventată de Tolkien ) Sauron este numit Gorthaur, care înseamnă 'temuta abominație'. Sauron are și alte nume, precum Dușmanul fără Nume, Necromantul, Stăpânul Vârcolacilor, Întunecatul, Puterea Întunecimii, Sauron cel Teribil, Umbra, Sauron Înșelătorul, nume dat de Dúnedain (urmașii lui Isildur) pentru rolul jucat de acesta în căderea Númenorului, sau Stăpânul Inelelor, datorită acțiunilor sale legate de facerea Inelelor. Numele său original era Mairon, și își spunea Tar-Mairon și Zigûr, care înseamnă 'vrăjitor', în Númenor. Printre elfi s-a prezentat ca Annatar, 'Seniorul Darurilor', și Aulendil, 'Prietenul lui Aulë'. La apogeul său Sauron s-a autoproclamat Regele Tuturor Regilor, Stăpânul Lumii, Stăpânul Pământului și Dătătorul de Libertate. Dar cel mai renumit era ca Seniorul Întunecimii/Stăpânul Întunericului și (Marele) Dușman(ul). Primele nume atribuite versiunilor anterioare ale lui Sauron au fost Tû/Thû și Tuvon.

Legături externe[modificare | modificare sursă]