Saruman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Saruman cel Alb
Curunír.jpg
Apariții
Creat deJ.R.R. Tolkien
Jucat deChristopher Lee  Modificați la Wikidata
SerialStăpânul inelelor
Silmarillion
Povești neterminate
Stăpânul Inelelor: Frăția Inelului
Stăpânul Inelelor: Cele două turnuri
The Lord of the Rings: The Two Towers[*]
Stăpânul Inelelor: Întoarcerea Regelui
Hobbitul: O călătorie neașteptată
Hobbitul: Bătălia celor cinci armate
Stăpânul Inelelor: Întoarcerea Regelui  Modificați la Wikidata
Profil
Sexulbărbat[*]  Modificați la Wikidata
Univers fictivTolkien's legendarium[*]  Modificați la Wikidata
Relații

Saruman (zis înainte „cel Alb” și mai târziu ,,cel de Multe Culori”) este unul dintre personajele ficționale, devenite negative, din trilogia Stăpânul Inelelor scrisă de J.R.R. Tolkien.

Unul dintre Maiari, ființe cu puteri divine create la inceputul Creației, Saruman cel Alb a fost trimis alături de Gandalf cel Sur și de Radagast Cafeniul pentru a călăuzi locuitorii Pământului de Mijloc împotriva lui Sauron, Seniorul Întunecimii. Căpetenia ordinului celor cinci vrăjitori și a Sfatului Alb, Saruman era printre cei mai mari dintre Înțelepți, având cunoștințe legate de Sauron. Totuși, mândria sa și setea pentru putere l-au făcut să devină fascinat de creațiile Seniorului Întunecimii, mai ales de Inelul Suprem. Când Gandalf a cerut ca Sfatul Alb să atace Dol Guldur, unde Sauron era ascuns de ceva vreme, Saruman s-a opus acestei decizii, deoarece credea că Inelul avea să apară dacă stăpânul lui își recupera din putere. Dar atunci când a realizat că Necromantul știa mai multe despre posibilul loc unde se afla ascuns Inelul, Vrajitorul Alb a aprobat decizia lui Gandalf de a lansa un atac asupra Dol Guldurului, și doar cu ajutorul lui Saruman a putut Sfatul Alb să îl alunge pe Sauron. Cu permisiunea Majordomului Beren al Gondorului, vrăjitorul s-a statornicit în Turnul Orthanc din Isengard, unde ținea unul dintre cei șapte Palantiri cu ajutorul cărora se puteau vedea lucruri aflate la mare distanță.

Ascuns de ochii Sfatului Alb, Saruman și-a trimis agenții să caute Inelul în râul Anduin și să afle cât puteau de evenimentele care se petreceau în Eriador, mai ales în zona Comitatului, unde Gandalf cel Sur părea să ascundă ceva de el. Cu ajutorul Palantirului, Saruman a văzut că puterea care se ridica în ținutul Mordor era mare, astfel că s-a alăturat lui Sauron, crezând că putea ori să devină slujitor al acestuia ori să îl trădeze odată ce obținea Inelul pentru el. În Isengard, vrăjitorul a strâns o mulțime de Orci, crescuți de el sau recrutați din Munții Cețoși, lupi și Oameni, tâlhari din ținutul Bree sau sălbatici din Țara Murgă, în serviciul său, dar continuă să pară atât un aliat al Popoarelor Libere, cât și un slujitor fidel al lui Sauron. Prin Radagast cel Cafeniu, Saruman îl aduce pe Gandalf în Isengard și își dezvăluie adevăratele intenții, cerându-i acestuia ori să se supună Seniorului Întunecimii ori să îl ajute pe el sa obțină Inelul. Când acesta refuză, trădătorul îl întemnițează în Turnul Orthanc și își pune slujitorii Orci să facă puțuri uriașe în care să construiască forje, furnale, roți și alte mașinării din lemn. Gandalf scapă cu ajutorul Marelui Vultur Gwaihir, iar Nazgûlii ajung în Isengard, cerând informații legate de Comitat. Deși știa despre acel ținut prin Călătorul sașiu de la Miazăzi și Bill Ferigă, Saruman le spune Călăreților Negri că nu știe unde se află țara hobbiților, dar că Gandalf, care nu se afla prea departe, ar fi știut mai multe. Nazgûlii l-au prins pe drumul lor pe Gríma Limbă de Vierme (sfetnicul infidel al Regelui Théoden și iscoada lui Saruman în Rohan), care mărturisește că vrăjitorul mințise. Trădător știut de ambele părți, Saruman adună o oaste mare de Orci, Oameni, Oameni-orci (Oameni cu sânge de Orc) și Uruk-hai (o rasă de Orci de elită), cu care atacă Frăția Inelului, în speranța de a obține Inelul, și cu care să distrugă regatul Rohan, deja slăbit din cauza lui Gríma, care îi otrăvea mintea regelui Théoden. Deși o companie de Orci (unii în serviciul lui Saruman și unii în serviciul lui Sauron) a reușit să prindă doi dintre hobbiți, aceștia au scăpat când câțiva cavaleri Rohirrimi au atacat grupul în apropierea Codrului Fangorn. Soarta războiului a luat o întorsătură rea pentru vrăjitor, căci Gríma Limbă de Vierme este alungat, armata sa de Uruk-hai și Oameni-orci învinsă de poporul din Rohan în timpul bătăliei de la Văgăuna lui Helm, iar Enții conduși de Arborebărbos atacă și devastează Isengardul. Puterea sa distrusă, Saruman rămâne în Orthanc, prizonier în propriul turn. Gandalf cel Alb, Aragorn, Théoden, Pippin, Merry, Legolas, Gimli, Arborebărbos și Éomer îl cheamă pe vrăjitor să se arate, iar Saruman apare în vârful Turnului Orthanc, încercând să își folosească puterea vocii pentru le slăbi voința. În ciuda tuturor mârșăviilor săvâșite, i se oferă șansa de a ajuta Popoarele Libere împotriva lui Sauron, dar refuză, din mândrie, frică de furia Seniorului Întunecimii și invidie față de Gandalf. Limbă de Vierme aruncă Palantirul, neștiind pe cine dintre ei îl ura mai mult, iar Piatra Atotvăzătoare ajunge în brațele Vrăjitorului Alb. Gandalf îi distruge toiagul și îl izgonește pe Saruman din Ordinul Vrăjitorilor, iar pentru un timp Saruman rămâne în turnul său și nu încearcă să ceară ajutorul lui Sauron, temându-se că acesta și-a dat seama că nu i-a fost fidel.

Nemaiputând interveni în evenimentele următoare, reușește să-i convingă pe Enți să îi dea drumul, lăsând cheile Orthancului în mâinile lui Arborebărbos. Alături de Gríma, călătorește până în Comitat, pe care aliatul său Lotho Sackville Baggins (poreclit și Lotho Bubosul) îl avea sub control. Acolo, Saruman sub numele de „Sharkey” devine șeful unei bande de tâlhari și instaurează o dictatură aspră asupra hobbiților, dar pierde controlul asupra locului când Frodo Baggins și prietenii săi, Sam, Merry și Pippin încep o revoltă împotriva adunăturii de Oameni, Orci și Oameni-orci și piticuții reușesc să elibereze Comitatul din ghearele tâlharilor. Saruman este izgonit, dar lui Gríma i se oferă șansa să se elibereze de nemilosul său stăpân și să rămână cu hobbiții. Vrăjitorul îl îl acuză pe „Vierme” că l-ar fi omorât (și chiar mâncat) pe Lotho și spune că acesta ar fi mai bine pe mâinile lui. Plin de mânie la batjocurile aduse și faptul că devenise un sclav asuprit, Gríma scoate un cuțit și îl ucide pe Saruman, înainte ca el însuși să fie răpus de o săgeată.

Trilogia de filme Stăpânul Inelelor[modificare | modificare sursă]

În adaptările volumelor Stăpânul Inelelor, Saruman este jucat de către cunoscutul actor britanic Christopher Lee. Rolul său este destul de asemănător cu cel din povestea lui J.R.R. Tolkien, doar că în filme Saruman este prezentat ca un servitor fidel al Seniorului Întunecimii Sauron, fapt pentru care este adesea numit „marioneta lui Sauron”. Această schimbare a fost făcută deoarece scenariștii au considerat că Sauron însuși apărea prea puțin în poveste, astfel că era nevoie de un substitut, iar avându-l pe Saruman ca trădător pentru ambele părți ar fi complicat acțiunea și depărtat povestea de adevăratul personaj negativ. Astfel, vrăjitorul este făcut ca substitut al lui Sauron, un slujitor al acestuia care vede în stăpânul său șansa de a obține mai multă putere, cât și o ființă invincibilă.

Vezi și[modificare | modificare sursă]