Sarus (got)
| Sarus | |
| conducător al goților | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | ? |
| Decedat | 412 Galia, Luxemburg  |
| Frați și surori | Sigeric[*] |
| Ocupație | ofițer |
| Apartenență nobiliară | |
Modifică date / text  | |
Sarus (d. 412) a fost un conducător got și general al împăratului Honorius. Este cunoscut pentru ostilitatea sa împotriva lui Alaric I și Ataulf, a fost fratele lui Sigeric, care i-a condus goții în 415.
Cariera[modificare | modificare sursă]
Nu se cunoaște nimic despre viața sa înainte de a veni în 406 la comanda unei forțe gotice, împotriva invaziei din Italia a lui Radagaisus din 405-406.[1] Trupele romane i-au învins în cele din urmă pe invadatori în bătălia de la Faesulae.
În 407 el a fost trimis împotriva uzurpatorului britanic Constantin al III-lea. Prima dată l-a învins și ucis pe Iustinian, unul dintre magistri militum a lui Constantin, apoi l-a păcălit și ucis pe Nebiogastes. Sarus l-a asediat pe Constantin în Valentia, dar a fugit înapoi în Italia la aproprierea noilor generali ai uzurpatorului, Edobichus și Gerontius. A fost obligat să predea toată prada rebilor bacaudae (bandiți romane târzii sau rebeli) pentru a trece peste Alpi.[2]
În 410, Sarus se pare că trăia independent în regiunea Picenum. Ataulf, care venea să se alăture lui Alaric, cumnatul său, a decis să-l atace în trecere, acesta însă s-a refugiat la curtea lui Honorius.[3] Mai târziu în același an, când Alaric negocia cu Honorius lângă Ravenna, Sarus împreună cu armata sa l-a atacat, aparent din proprie inițiativă. Acest lucru l-a determinat pe Alaric să jefuiască Roma pe 24 august.[4]
Moartea[modificare | modificare sursă]
Sarus pare să fi rămas în slujba împăratului pentru următorii doi ani, dar atunci când în 412 un alt uzurpator, Iovinus, a atacat nordul Galiei, susținut la început de Ataulf. Sarus a avut doar douăzeci și opt de bărbați cu el, însă Ataulf avea o forță de zece mii. Chiar și așa, Sarus a luptat curajos, fiind greu de capturat, și omorât într-un final.
Ataulf n-a fost destul de inteligent pentru a-și alătura oamenii lui Sarus în propriul său serviciu. Aceștia au așteptat până Ataulf i-a vizitat singur, ucigându-l în septembrie 415. Fratele lui Sarus, Sigeric, i-a condus timp de șapte zile înainte ca Wallia să-l elimine.
Note[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Surse antice[modificare | modificare sursă]
- Olympiodorus din Teba, Histories
- Orosius, Historiarum Adversum Paganos
- Philostorgius, Historia Ecclesiastica
- Sozomen, Historia Ecclesiastica
- Zosimus, Historia Nova
Surse moderne[modificare | modificare sursă]
- Boak, A. E. R. (). „The Roman Magistri in the Civil and Military Service of the Empire”. Harvard Studies in Classical Philology. Department of the Classics, Harvard University. 26: 73–164 JSTOR 310606.
- Bury, J. B. (). History of the Later Roman Empire. Accesat în .
- Kulikowski, Michael (). „Barbarians in Gaul, Usurpers in Britain”. Britannia. Society for the Promotion of Roman Studies. 31: 325–345 JSTOR 526925.
- Martindale, John Robert; Morris, John (). Prosopography of the Later Roman Empire (PLRE). II. Cambridge: Cambridge University Press.