Sarus (got)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Sarus
conducător al goților
Date personale
Născut?
Decedat412
Galia, Franța Modificați la Wikidata
Cetățenie Goți Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară

Sarus (d. 412) a fost un conducător got și general al împăratului Honorius. Este cunoscut pentru ostilitatea sa împotriva lui Alaric I și Ataulf, a fost fratele lui Sigeric, care i-a condus goții în 415.

Cariera[modificare | modificare sursă]

Nu se cunoaște nimic despre viața sa înainte de a veni în 406 la comanda unei forțe gotice, împotriva invaziei din Italia a lui Radagaisus din 405-406.[1] Trupele romane i-au învins în cele din urmă pe invadatori în bătălia de la Faesulae.

În 407 el a fost trimis împotriva uzurpatorului britanic Constantin al III-lea. Prima dată l-a învins și ucis pe Iustinian, unul dintre magistri militum a lui Constantin, apoi l-a păcălit și ucis pe Nebiogastes. Sarus l-a asediat pe Constantin în Valentia, dar a fugit înapoi în Italia la aproprierea noilor generali ai uzurpatorului, Edobichus și Gerontius. A fost obligat să predea toată prada rebilor bacaudae (bandiți romane târzii sau rebeli) pentru a trece peste Alpi.[2]

În 410, Sarus se pare că trăia independent în regiunea Picenum. Ataulf, care venea să se alăture lui Alaric, cumnatul său, a decis să-l atace în trecere, acesta însă s-a refugiat la curtea lui Honorius.[3] Mai târziu în același an, când Alaric negocia cu Honorius lângă Ravenna, Sarus împreună cu armata sa l-a atacat, aparent din proprie inițiativă. Acest lucru l-a determinat pe Alaric să jefuiască Roma pe 24 august.[4]

Moartea[modificare | modificare sursă]

Sarus pare să fi rămas în slujba împăratului pentru următorii doi ani, dar atunci când în 412 un alt uzurpator, Iovinus, a atacat nordul Galiei, susținut la început de Ataulf. Sarus a avut doar douăzeci și opt de bărbați cu el, însă Ataulf avea o forță de zece mii. Chiar și așa, Sarus a luptat curajos, fiind greu de capturat, și omorât într-un final.

Ataulf n-a fost destul de inteligent pentru a-și alătura oamenii lui Sarus în propriul său serviciu. Aceștia au așteptat până Ataulf i-a vizitat singur, ucigându-l în septembrie 415. Fratele lui Sarus, Sigeric, i-a condus timp de șapte zile înainte ca Wallia să-l elimine.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Orosius VII 37
  2. ^ Zosimus VI 2; Kulkowsky (2000), p. 334
  3. ^ Zosimus VI 13
  4. ^ Sozomen IV 9; Bury (1923), p. 183

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Surse antice[modificare | modificare sursă]

Surse moderne[modificare | modificare sursă]

  • Boak, A. E. R. (). „The Roman Magistri in the Civil and Military Service of the Empire”. Harvard Studies in Classical Philology. Department of the Classics, Harvard University. 26: 73–164 JSTOR 310606. 
  • Bury, J. B. (). History of the Later Roman Empire. Accesat în . 
  • Kulikowski, Michael (). „Barbarians in Gaul, Usurpers in Britain”. Britannia. Society for the Promotion of Roman Studies. 31: 325–345 JSTOR 526925. 
  • Martindale, John Robert; Morris, John (). Prosopography of the Later Roman Empire (PLRE). II. Cambridge: Cambridge University Press. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]