Sadism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gravură din 1789 pentru cartea "Juliette" a marchizului de Sade

Sadismul este o parafilie care consistă în pulsiuni, fantasme și comportamente marcate și persistente, implicând căutarea și obținerea unei excitații sexuale prin activități reale și non simulate, care provoacă suferință fizică sau psihică altcuiva (umilind sau bătând acea persoană etc.).[1]

Este posibil ca fanteziile sexuale să fie prezente din copilărie. Sadismul sexual este de obicei cronic. Când sadismul sexual este practicat cu persoane care nu consimt, este posibil ca activitatea să fie repetată până când persoana cu sadism sexual este prinsă. Unii indivizi cu sadism sexual se pot angaja în acte sadice pentru mulți ani, fără necesitatea de a crește potențialul de producere a unei vătămări corporale grave. De regulă, însă, severitatea actelor sadice crește cu timpul. Când sadismul sexual este sever, și în special când acesta este asociat cu tulburarea de personalitate antisocială, indivizii își pot vătăma grav sau ucide victmele.[2]

Psihanaliza extinde noțiunea de sadism dincolo de perversiunea sexuală descrisă de sexologi (caracterizată de erotizarea durerii pricinuite celuilalt), identificând numeroase manifestări latente, în special infantile, făcând din sadism una din componentele fundamentale ale vieții pulsionale.[3]

În sadismul sexual, plăcerea este urmarea instictului agresiv și, conform teoriei psihanalitice, apare ca urmare a fricii de castrare la bărbat. Sadismul sexual este asociat frecvent violului și destul de des se asociază cu omorul. Sadismul sexual este de regulă cronic, iar severitatea actelor sadice crește cu timpul. Tratamentul pentru sadismul sexual este psihoterapeutic și psihiatric, cu prognotic destul de rezervat. Prognosticul este mai bun dacă există un istoric de activitate sexuală normală.[4]

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Termenul sadism, pus în circulație de psihiatrul Richard von Krafft-Ebing, își are originea în numele unui aristocrat francez, Marchizul de Sade, al cărui principiu în viață a fost satisfacerea propriei sale plăceri prin intermediul unei alte persoane, prin exercitarea violenței.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Cu tulburare coercitivă parafilică, individul folosește suficientă forță pentru a supune victimei, dar cu tulburarea de sadism sexual, individul continuă adesea să provoace vătămare indiferent de conformitatea victimei, care uneori escaladează nu numai până la moartea victimei,[5] dar și la mutilarea corpului. Într-un sondaj de infracțiuni, 77% din cazuri au inclus robie sexuală, 73% au inclus violul anal, 60% au inclus traume de forță contondentă, 57% au inclus violul vaginal și 40% au inclus penetrarea victimei de către un obiect străin.[5] Mai mult, în 40% din cazuri, infractorul a păstrat un articol personal al victimei ca suvenir.[5]

La testarea personalității, violatorii sadici prinși de forțele de ordine au arătat trăsături crescute ale impulsivității, hipersexualității, calității și psihopatiei.[6]

Se știe foarte puțin despre cum se dezvoltă tulburarea de sadism sexual.[7] Majoritatea persoanelor diagnosticate cu tulburare de sadism sexual vin în atenția autorităților prin comiterea unor crime motivate sexual.[8] Sondaje au fost, de asemenea, efectuate pentru a include persoane care sunt interesate doar de forme ușoare și consensuale de durere/umilire sexuală (BDSM).[8]

Majoritatea persoanelor cu tulburare de sadism sexual plin de sex sunt bărbați, în timp ce raportul de sex dintre persoanele interesate de BDSM este mai aproape de 2:1 de la bărbați la femei.[9][10][11]

Persoanele cu tulburări de sadism sexual au o probabilitate ridicată de a avea alte interese sexuale parafile.[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dicționar sexual
  2. ^ Index de termeni: Sadismul
  3. ^ Glosar de psihiatrie: Sadism
  4. ^ Dicționar de psihosexologie: Sadism sexual
  5. ^ a b c Dietz, P. E., Hazelwood, R. R., & Warren, J. (1990). The sexually sadistic criminal and his offenses. Bulletin of the American Academy of Psychiatry and the Law, 18, 163-178.
  6. ^ Barbaree, H. E., Seto, M. C., Serin, R. C., Amos, N. L., & Preston, D. L. (1994). Comparisons between sexual and nonsexual rapist subtypes: Sexual arousal to rape, offense precursors, and offense characteristics. Criminal Justice and Behavior, 21, 95-114.
  7. ^ a b American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (5th ed.). Arlington, VA: American Psychiatric Publishing.
  8. ^ a b Krueger, R. B. (2010). The DSM diagnostic criteria for sexual sadism. Archives of Sexual Behavior, 39, 325-345.
  9. ^ Hunt, M. (1974). Sexual behavior in the 1970s. Chicago: Playboy Press.
  10. ^ Kinsey, A., Pomeroy, W. B., Martin, C. E., & Gebhard, P. H. (1953). Sexual behavior in the human female. Philadelphia, PA: W. B. Saunders.
  11. ^ Breslow, N., Evans, L., & Langley, J. (1985). On the prevalence and roles of females in the sadomasochistic subculture: Report of an empirical study. Archives of Sexual Behavior, 14, 303-317.